2,057 matches
-
o tonalitate tăioasă vocii: — Dacă versurile lui sunt proaste, este într-adevăr o greșeală... Avertizează cu degetul în aer. — ...dar e greșeală de poet, nicidecum de filozof care a apucat-o pe calea magiei! Fulcinius închide ochii, așteptând potopul de insulte. Princi pele însă nu mai continuă. Se îndepărtează din nou de el. Suspină abătut în timp ce-și târâie picioarele obosite. Bănuiește ce urmărește de fapt Flaccus Vascularius. Sau mai degrabă Livia, căci ea e creierul întregii acțiuni. A început
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luptelor politice, care devorau sta tul și au provocat în ultimă instanță decăderea moravurilor, a in spirat unor spirite așa-zis „elevate“ nostalgia trecutului și le-a îm pins să respingă noutățile, chiar și în literatură... Dar asta e o insultă, se cutremură Vipsania. Istoricul continuă: — Se pare că perfecțiunea marilor secole trecute, odată reali zată conform limitelor omenești, i-a obsedat pe cei veniți prea târ ziu pe lume... Vipsania se încruntă. Ce vrea să spună? Titus Livius adaugă suav
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie. Dar nu pleacă încă. Mai are o ultimă insultă: — Turnătoareo! Tu le ai dus la pierzanie pe mama și pe sora ta. Au nu ți-e teamă că mânia zeilor se va întoarce împotriva ta și a copiilor tăi? CAPITOLUL VI Bărbatul urmărește absent cu degetul așchiile de lemn
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zâmbi. Avea un zâmbet plăcut, dacă ignorai durerea ce i se citea-n priviri. — Poate-mi repar greșeala la bivoli. După bivoli urmează să mergem, nu? Chiar mâine dimineață, dacă vrei, răspunse Wilson. Poate că se Înșelase totuși. Tipul Încasa insultele cum nu se poate mai bine. Clar, n-ai ce să zici despre un american. Macomber era din nou demn de respectul lui. Asta dacă ar fi putut să uite ce se-ntâmplase dimineață. Dar, desigur, nu putea. Dimineața fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
evreu? Îl Întrebă doctorul Wilcox. — Așa e. Chiar sunt. Mereu Îmi scapă din vedere. N-am acordat niciodată acestui fapt importanța cuvenită. Ce bine că mi-ai adus aminte. Mântuitorul tău. Așa este. Salvatorul tău, cu siguranță, salvatorul tău - cu tot cu insultele din Duminica Floriilor. — Ești prea al dracu’ de deștept tu, spuse doctorul Wilcox. — Un diagnostic excelent, doctore. Mereu am fost prea al dracu’ de deștept. În est, cel puțin, chiar c-am fost prea al dracu’ de deștept. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost pedepsită atât de aspru?“ se plângea ea În timp ce se umplea de pete roșii. „Nu am avut parte de copii, doar resturile altora“ (adică eu și frații mei). De câte ori Înghițea ceva ce nu-i pria, de la kumquat 1 necopt la insulte ascunse, fața i se umplea de pete enervante care semănau cu hărțile unor țări străine. „Știi unde e India?“ Întrebam noi Înghițindu-ne chicotelile. Ca să se aline, se scărpina și se plângea Încontinuu, iar când nu mai avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Fir-ar al dracu’! Moff o transformase Într-un Cerber dezlănțuit care nu-și dorea decât să atace și să ucidă orice ființă posesoare de penis. O scosese definitiv din circuitul Întâlnirilor amoroase pe viitor. Și, ca să fie tacâmul complet, insulta supremă: „Cât despre ochii ei căprui pe care i-ai admirat atâta? Lentile de contact, prietene!“, Îi spusese Moff. Ce naiba vedeau femeile la Moff? Harry Încerca să-l vadă prin ochii femeilor... Era mai Înalt decât media (adică mai Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai multe despre tine decât despre mine. Pe Bennie Îl scotea din sărite felul În care se eschiva Dwight și reușea să dea impresia că celălalt are o problemă. Stătuse treaz toată noaptea trecută, gândindu-se iar și iar la insultele lui Dwight și imaginându-se trântindu-i dobitocului replici usturătoare cu următoarea ocazie. Stăteau În jurul focului Într-o seară, după cină, când Dwight l-a insultat din nou. Fusese redeschisă discuția salvării lor fără a pune În pericol membrii tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oribile împotriva umanității i-a făcut să mediteze bine asupra acestui aspect și să regrete. Mulți dintre ei îl numesc pe lider simplu: „Asahara“, fără a-i mai atribui nici un titlu onorific. Cuvintele acestea par a avea o rezonanță de insultă. Presupun că vorbele lor ascund și un fel de ură. Nu pot să cred că acești oameni au vrut de la început să fie implicați într-un act brutal, lipsit de sens ca acesta. Pe de altă parte, într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
republicanas em Portugal, ne învață să vedem că constituționalismul este o tranzacție provizorie între absolutism și revoluție și că această stare provizorie e exploatată de o familie mult timp după momentul istoric legitim". Așadar, această "familie privilegiată", care e o "insultă adusă demnității umane", deoarece "a împiedicat vreme de secole evoluția umană", trebuia cu orice preț înlăturată. Braga a trăit destul ca să-și vadă visul cu ochii. A fost Președinte al Republicii, a fost Președinte al Comitetului Provizoriu. Anevoie de spus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înainte toate grupările politice vor trebui să țină seama de această forță. Programul insurgenților era destul de vag, dar se simțea, înapoia formulelor programatice, voința de a pune capăt stării de lucruri existente și, în același timp, setea de a răzbuna insultele pe care le aduseseră necontenit armatei guvernele demagogice de la moartea lui Sidonio Paes încoace. Într-adevăr, neîncrederea partidelor de stânga în armată se accentuase în ultimii ani. Antonio Maria da Silva - care înlocuise oarecum prestigiosul mit al lui Afonso - Costa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu Atila de unii singuri? Trădarea romanilor... Sebastianus, care nu mai putea să se abțină, făcu un pas către el: — Ajunge! izbucni. Cum îndrăznești să vorbești de trădare tocmai tu? Se întoarse apoi spre auditoriu: — Nu pot să mai tolerez insultele acestui câine! Și nici nu mai pot să accept să rostească numele victimei lui și să susțină că i-a fost prieten. Fiindcă asasinul lui Waldomar e chiar el; și eu pot s-o dovedesc! în vreme ce un vuiet de exclamații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
conducător ca Gundovek, cu faima unui om inteligent și de mare înțelepciune, să accepte să recurgă la ea într-o situație atât de limpede; începuse să se întrebe care erau motivele reale ale atitudinii sale ambigue. Chiar dacă până atunci, în fața insultelor lui Gualfard, se abținuse - cu mare greutate - să pună mâna pe sabie, era suficient de conștient de responsabilitățile lui, încât să vadă că nu avea nici o rațiune să lase rezolvarea cazului, și poate chiar soarta unor popoare întregi, pe seama rezultatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mângâie obrazul fetei. Ea făcu un pas îndărăt, fixându-l cu o ostilitate întunecată, pasivă. Lidania se ridică atunci brusc în picioare și, spre marea surprindere a lui Sebastianus, începu să-i împroaște pe cei doi cu un șuvoi de insulte chiar în limba lor, agitându-și o mână ca să-i facă să plece de acolo. Sebastianus, care cunoștea și el puțin din dialectul hun, nu putu să înțeleagă mult, dar citi în acea explozie de mânie jigniri care singure ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
jos lângă el și începu iar să-l ude pe gât. — Că ea trebuie să mă ajute din ordinul lui Mandzuk și că, dacă n-o lasă în pace, pun să fie jupuiți de vii. Și am mai adăugat câteva insulte groaznice, de-ale lor, și vreo două blesteme, ca să mă asigur că mă ascultă. — Cine e Mandzuk? — Stăpânul meu de acum: o bestie întunecată și tăcută. E omul cel mai de încredere al lui Shudian-gun, care i-a lăsat comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
da: tu și confratele tău, nu? — Da, sigur. „Ah, călugări blestemați, făcu acela, voiați să-l apărați, eh? O să vedem ce o să zică de asta abatele vostru!“ între timp, totuși, îl smucea de păr pe bietul băiat, potopindu-l cu insulte. îl azvârli pe jos și începu să-i lege mâinile la spate, în vreme ce el ne striga să-l ajutăm, că lui îi era foame și că pentru asta furase. Eu mă apropii de vechil și-i spun: „Om bun, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi-aș fi făcut loc prin mulțime, fără să cercetez cauza îmbulzelii. Dar Adela n-a ajuns încă la indiferentismul meu filozofic. Din vociferările lumii ațâțate, am reconstituit evenimentul în liniile lui generale: un țăran - aducând șefului de post suprema insultă de a nu-i recunoaște dreptul de rechiziție asupra unui purcel - zăcea galben, strivit, nemișcat, în căruța care trebuia să-l ducă la spitalul din Târgu-Neamțului. Trăgîndu-mă la o parte, Adela îmi spuse cu ochii în lacrimi: - Are să moară pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu avansează o idee materialistă. Originea noastră e privativă, deoarece ne tragem din "isterica și libidinoasa maimuță" și nu din "generosul și obiectivul elefant" (118). Și la Chamfort gasim un gând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dascălului să pună lanțul Închizând din nou intrarea În cimitir, strigând cât Îl țineau bojocii. „Am să te reclam la toate nivelurile, să dai socoteală de obrăznicia dumitale sperând să fi-i aruncat afară din serviciu pentru incompentență profesională și insultă. Gata, părăsiți cimitirul...!!” Tony Pavone, izbugni. „Am impresie certă, În mod sigur, Îți filează lămpile Împielițatule... A-i reclamat abandonarea lucrării iar acum Îmi provoci necazuri, băgându-ți nasul În treburile altora. Fi-i om de Înțeles, deschide porțile, după cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu va scăpa ocazia de a se evidenția, ascultând În direct apsolut tot ce se derulează În biroul anchetatorului...! Repet: bagă bine În cap, vorbește politicos oricât te va insulta, nu răspunde la provocări: Te poate aresta pe loc pentru insultă și mai ales pentru perturbarea anchetei penale. Abea aștept să te Întorci Înapoi...!” Miliția Capitalei se afla amplasată Într’o clădire cu șapte-opt etaje chiar În centrul Capitalei. Numai la vedera zidurilor cenușii te trecea un fior de teamă din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sigur...! Complicitate la delapidare ori ceva asemănător. Dar, dumneata...?” „Abaterea mea e mult mai gravă!! Încercare de trecere frauduloasă a frontierei cu granița Jugoslavă...! Mi-au fixat Încadrarea penală ce variază Între cinci și șapte ani de Închisoare corecțională. În ce privește insultele, mai ales ciomăgirea mea cu bastonul de cauciuc și picioarele, nu le mai pun la socoteală...! Sunt hotărât Însă... Indiferent câtă pușcărie voi suferi, În momentul când voi fi liber, evadarea mea din adevărata Închisoare a neamului românesc,va fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
crampe stomacale În timp ce diaria se dezlănțui cu teribile pocnituri emanând un miros axfisiant ce-i provocă pe ce-i care fumau cocoțați pe fereastră și În alte poziții nu tocmai confortabile să-l gratifice cu tot felul de Înjurături și insulte unele mai grosolane, mai sofistificate decât celelalte...! Nimeni nu bănuia Însă, nefericitul a doua zi va fi numit Șeful lor de cameră ca la două zile să fie avansat În funcție, fiind numit brigadier cu Puteri nelimitate asupra celor din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ordin, având dispoziții precise să aplicăm legea...!!” „Care lege...? Desigur „LEGEA JUNGLEI...!!” Invadatorul, ridică vocea. „Domnule Tony Pavone, Îți recomand să fi-i cuviincios, În caz contrar te pot aresta pentru calomnii aduse legilor În vigoare ale țării și desigur, insulta hainei militare. Deci, neapărat avem nevoie de martori, pentru a evita orice ulterioară reclamație...!” Tony Pavone cumpăni câteva momente, apoi Întrebă. „Pot da un telefon...?” „Ca la tine acasă...!” - se sclifoci un invadator. Sub privirile iscoditoare a invadatorilor, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
militară terminată, cu o oră Înainte de culcare apărea ofițerul politic ce ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați să executăm nu se putea numi instrucție militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să ne tăvălim prin noroaie flămânzi și epuizați fizic, ca Înainte de culcare să suportăm toată sporovăiala instructorului politic cu privire la doctrina comunistă. Având ceva cunoștințe În ale medicinei Îmi trecea prin memorie să simulez o Înbolnăvire
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mențină poziția. 1Aluzie la Începutul uneia dintre frazele celebre din Declarația de Independență a Statelor Unite: „Considerăm aceste adevăruri ca fiind În sine evidente [...]”, referitoare la drepturile fundamentale ale omului. 1 În engleză În original nigger, cea mai răspândită și hulită insultă rasială În America. Perioada În care a fost scrisă și are loc Planeta domnului Sammler a fost cea În care expresia a Început să devină tabu În America. 1 Subcultură a anilor ’60 inițiată În Marea Britanie, care se caracteriza prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]