1,867 matches
-
de la putere. Nici unul n-a făcut-o Într-o modalitate civilizată, ci În urma unor scandaluri. Unul din regretele mele este plecarea lui Valerian Stan, un om care părea decis să intre pe teritoriul corupției. Acel teritoriu a fost Însă declarat intangibil. Și așa a rămas. Vladimir Tismăneanu: Din motive de algoritm, spun ei astăzi. Pentru că ar fi Însemnat să atingă probleme legate de PD. Mircea Mihăieș: Așa este. Pe de altă parte, PD le reproșa țărăniștilor că sunt incapabili de o
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pe Dumnezeu, nu se confundă cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, În Grecia, traducerea Septuagintei În neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta În biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile la diferitele cărți ale Pentateuhului redau diferența de stil atestată de textul grec. Literalitatea atribuită traducătorului Deuteronomului nu poate fi comparată cu traducerea Genezei. În ciuda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scop este unicul nucleu epic al câtorva bucăți, precum Mistreții erau blânzi, Dropia, Satul de lut sau Masa cu oglinzi, indiferent că se caută un oraș sau un sat, un loc de veci pentru un copil sau o dropie la fel de intangibilă ca pasărea măiastră. Ciclul Vară și viscol rodează o formulă productivă în Cartea de la Metopolis - resuscitarea reală sau imaginată - a unui personaj. Prozele intitulate Monolog în fața fluviului, La curtea ospățului și Măști fără oameni relatează destinul sucit al lui Grigore
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT!... Bătrân și obosit. De fapt dădea semne de oboseală încă de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tot așa de singur. Față de o urâtă eram incapabil să mă angajez în vreun fel. Priveam însă din fundul amfiteatrului și mă felicitam că lipsea încă puțin ca să cunosc pe toată lumea. Un grup de trei fete, îndeosebi, mi se părea intangibil. Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepîndu-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu sens și lipsite de sens, atunci am putea crede altceva. Am putea spune că fiecare fapt omenesc se situează între două limite, anume prezența ca atare a sensului și absența sa completă. Iar aceste limite ar fi în definitiv intangibile. Doar că iarăși operăm cu două variante, chiar dacă actualizarea lor este văzută gradat, în trepte. Nu s-ar putea aduce în discuție și alte variante? Ne amintim că vechii sceptici se opresc la o cvadruplă posibilitate. Astfel, vorbind în termenii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și de puterea celor care o ascund. Fără credința celor dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista acel șir nesfârșit de uși și paznici care să-i dea nume și putere. Sub numele legii intangibile, nimicul se anunță pe sine. Cu fiecare „încă nu“, nimicul legii este deja acolo. Nu se arată ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu sens și lipsite de sens, atunci am putea crede altceva. Am putea spune că fiecare fapt omenesc se situează între două limite, anume prezența ca atare a sensului și absența sa completă. Iar aceste limite ar fi în definitiv intangibile. Doar că iarăși operăm cu două variante, chiar dacă actualizarea lor este văzută gradat, în trepte. Nu s-ar putea aduce în discuție și alte variante? Ne amintim că vechii sceptici se opresc la o cvadruplă posibilitate. Astfel, vorbind în termenii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
caută și de puterea celor care o ascund. Fără credința celor dintâi și voința celorlalți, legea nu ar avea semnificație. Căci nu ar exista acel șir nesfârșit de uși și paznici care săi dea nume și putere. Sub numele legii intangibile, nimicul se anunță pe sine. Cu fiecare „încă nu“, nimicul legii este deja acolo. Nu se arată ca atare, ci indirect: legea este păzită cu destulă putere, se află sub interdicții clare, iar la fiecare pas există o nouă intrare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din groaza adâncă ce-l încercase atunci când ea se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta era cel mai rău. în acel moment de neagră disperare, și-ar fi dat un braț ca să o regăsească, să-i audă din nou vocea, să afle din nou adâncimea tulburătoare a ochilor săi. Frediana, în schimb, era acum intangibilă pentru el și, chiar dacă războiul mergea înainte cum nu se poate mai bine, odată cu marșul acela către miazănoapte, se stingea pentru el, încet, orice posibilitate de a o vedea. Venind din urmă în galop, Odolgan i se alătură. Mandzuk, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împreună cu prizonierul: pierdută și demoralizată, cu ochii învăluiți în lacrimi. în clipa aceea, descoperind-o atât de fragilă și de pierdută, simțise pentru ea o adevărată durere, o pornire sinceră de simpatie, și îi apăruse mai puțin îndepărtată, mai puțin intangibilă. Mânat de un impuls ce trecea dincolo de diferența de rang ce îi despărțea și de care era cât se poate de conștient, se apropiase de ea pentru a o liniști, lăsându-l pe tânărul burgund în așteptare pe calul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el? E TER-MI-NAT!... Bătrân și obosit. De fapt dădea semne de oboseală încă de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cineva, încă inexistent, care aspiră în tine la viață și vrea să aibă încîntătoarea și tulburătoarea asimetrie a zâmbetului ei. Și mărturisește că "finețea" ei, "distincția" ei, "unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă, așadar mai dorită; ca tot atâtea văluri pe care să le arunce de pe ea pentru tine, ori să i le sfâșii tu, cu voluptatea sadică de a o dezbrăca de "civilizație". Dacă aceea care a fost Ana de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în viață“ este o formulare problematică, pentru că gorfii nu sunt niște forme de viață precum cele pe care le știm noi. Lor nu le trebuie nici mâncare, nici apă, nici aer și nu au decât un singur organ senzorial, unul intangibil, care le servește pentru vedere, auz, pipăit, gust, miros și pentru multe altele - un fel de aură sau emanație ce le înconjoară corpurile uriașe, tari și inutile. Ca să fim expliciți: gorfii seamănă cel mai bine dintre toate cu niște broaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era și sirenă, iar sirena e o devoratoare de bărbați. Cu toate astea, era o femeie frumoasă, care trezea dorința, și lăsase deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deja să se înțeleagă că și ea îl dorea. O astfel de disponibilitate i se părea ușor descurajatoare. Intangibilul îl fascina mult mai mult, iar Elfrida, cu atașamentul ei îdeclarat adesea) față de piticul ei fanfaron, Elfrida era mult mai aproape de intangibil. Vultur-în-Zbor nici măcar nu era sigur că ea e atrasă de el. între ei nu se spusese nimic. Bărbatul își baza speranțele doar pe câteva priviri, câteva atingeri ale pielii, câteva ezitări ale ei atunci când vorbea despre dragostea sa față de Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie, diavolul apare cu trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar forma, creată de Dumnezeu “după chipul și asemănarea sa”, este pervertită, transformată monstruos prin diformități sau prin adăugarea unor caracteristici animale (cioc, bot
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
presupune că sunt cele mai luminate minți ale țării nu fac decât să susțină pur și simplu că civilizația de aproape cinci mii de ani a Chinei e o putere în sine. Ei cred că țara noastră e sacră și intangibilă. Îi tot aud cum repetă în scrisori: „China nu poate pierde, deoarece ea reprezintă morala și principiile Cerului!“. Și totuși, adevărul e atât de limpede, că până și eu pot să-l văd: China a fost în mod repetat atacată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Spre deosebire de profesioniștii tradiționali, acesti prelucrători de date nu se bazează pe sisteme ocupaționale convenționale și nici pe sisteme organizaționale de încredere pentru a stabili și câștigă avantaje economice și politice pentru expertiză lor. În schimb, ei se folosesc de natură intangibilă și puțin înțeleasă a cunoașterii lor în scopul creării unor deșchideri spre piața pentru ei înșiși. În ceea ce privește pozițiile lor pe piața muncii, acesti muncitori sunt localizați mai mult pe piața de muncă externă decât pe cea internă (Berg, 1981). Reed
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
menționezi acel Harpic, observă inspectorul, în mintea căruia răsări brusc o nouă posibilitate îngrozitoare. Doar n-ai... Wilt clătină din cap: — Uite c-o luați iar de la capăt. Așa făcea și săraca Eva. O minte plată care încearcă să pipăie intangibilul și să strângă fantezia de gâtul ei inexistent. Așa e Eva pentru dumneavoastră. N-o să danseze niciodată în Lacul lebedelor. Nici o conducere de operă nu i-ar permite să umple scena cu apă sau să instaleze pe ea un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de om, micșorat, așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Biblie? Curvoiul? Știi că i se spune Curvoiul? Doctorul Marga refuză să zâmbească. Fața umbrită de barba romantică rămase neclintită. — Prostii, vorbe goale. Sursele de bucurie sunt rare în lume, amice. Trebuie prețuite, să știi. Bucuria adevărată este o forță intangibilă. Clevetiri stupide. Doamna bucură. Nu te lua după prostime... — Ba da, ba mă iau. Îl cunoști pe Toma, pe administratorul Toma A. Toma? — Care Toma? Sfântu’ Toma sau ălălaltul, necredinciosul... Nu-i glumă, doctore. Toma, surdomutul exemplar! Care vede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]