35,526 matches
-
niciodată "subversive", ci, dimpotrivă, angajate în problematica vremii. Încă din 1945, Geo Dumitrescu îl menționează pe Marin Preda printre membrii "primei generați de la mahala și de la țară care refuză să se absoarbă în burghezie, și care, devenită obiect de calificări «intelectuale», rămâne cu cinism la condiția clasei originare". La sfârșitul primului an de literatură "nouă", tot Geo Dumitrescu este acela care face bilanțul, în revista "Flacăra" și recunoaște "primele cristale ale fierberii și primele cristale ale procesului de creștere" în scrierile
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Curtea-de-ape" și "" ( fragmentul publicat mai jos este extras din ultimul volum), scrie o proză estetizantă, de un estetism dus pînă la capăt. Stilul prozatoarei pornind, oarecum, de la un Mateiu Caragiale și trecut prin diverse influențe livrești, ușor morbide și profund intelectuale, este de o frumusețe desăvîrșită. Reproducînd doar o singură frază din Capitis Deminutio și anume: "în tot plumbul momentului, splendoare rămînea profesiunea lui de credință", v-am și introdus în atmosfera extrem de rafinată a cărți. Elena Pasima face, în tot
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
desfășurate de muncitori și țărani. Partidul este un dictator în măsura în care el este centrul organizator, sistemul nervos central al clasei muncitoare; scopul partidului este să transforme în cel mai scurt timp o cât mai mare cantitate de energie fizică în energie intelectuală, pentru a lăsa să se dezvolte în libertate talentele și aptitudinile fiecărui om în parte, precum și ale întregului popor."2 În România de după august 1944, scenariul convertirii la progres este reiterat și locul maestrului Gorki este asumat de maestrul Sadoveanu
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
discursul său mitologemele democrat-populare. Uciderea în efigie este corolarul exterminării. Fizice. Detașarea ironică cu care este descrisă truda donchișotescă a "fostului învățător de sat, personagiul ridicol din guvernarea Maniu", se traduce într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al noii literaturi, Petru Dumitriu, cel din "Drum fără pulbere". Mandarinatul cedează unui cinism cauționând crima politică: acel nenumit ministru sadovenian, Ion Mihalache, avea să dispară în închisoarea de la Râmnicul
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
cărții, lectura lor, a celor din familii înstărite de bună seamă, neascunși de gura lumii ori neabandonați prin prăpăstioase pustietăți, devine posibilă numai prin intermediul unei perechi valide de ochi și al unei voci cooperante. Astfel au procedat cu siguranță toți intelectualii nevăzători importanți ( foarte puțini la număr) până la generalizarea alfabetului Braille, dar și mult după aceea. Numai că Louis Braille a apărut exact la timp. Tocmai se înființaseră, ca efect al climatului iluminist, primele școli pentru orbi în Occident ( cea dintâi
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
la nimeni altul este dărnicia, plăcerea cu care și-a împărtășit și distribuit știința și altora." Și să nu credem că i s-au adresat pentru informații științifice, pentru lămuriri, pentru împrumutarea de cărți și reviste, doar persoane de formație intelectuală modestă. S-au împărtășit din enciclopedia vie care era Kirileanu, nume celebre: N. Iorga, S. Mehedinți, G. Vâlsan, R. Vuia, V. Bogrea, Leca Morariu, Ion Scurtu, Jean Boutière, Petru Caraman, Victor Tufescu, Ion Conea, Gh. Ungureanu, Aureliu Sacerdoțeanu. Multora le-
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
nu va avea timp să-și îndeplinească «misiunea», că ne vom trezi într-o bună zi «mobilizați» [...] și atunci va fi prea târziu ca să putem crea liber..." În strânsă legătură cu această "obsesie" este și interesul pronunțat pentru condiția elitelor intelectuale autohtone. Aici se simte întreaga originalitate a autorului, specificul gândirii sale. Nu surprinde faptul că recomandă folosirea unor tehnici sau chiar a manualelor de lectura, refuzul narcoticelor moderne prin care se arde timpul, ci prescripția unor comportamente prin care, într-
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
dinainte. Arta este arareori rodul trecătoarelor clipe de fericire și numai atunci când fericirea își iese, cum se zice, din fire, călcând hotarele și prinzând să doară. Altminteri, ea obișnuiește să crească din suferință, este expresia sublimată a suferinței: fizice, sufletești, intelectuale. Căci gândul însuși devine, din momentul când trece de aparența realităților, întrebându-se asupra miezului lor, o inepuizabilă sursă de durere, materialul din care orice creator adevărat își durează opera. A da chip propriu îndoielilor, temerilor și spaimelor vechi de când
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
să scrie un roman, firește, haiducesc, Florea Corbeanul haiducul, apoi un poem despre Iancu Jianu. Absolvind gimnaziul, trece la Liceul "Național" din Iași, fosta Academia Mihăileană. Mereu, om al naturii, "plin de violență și neastâmpăr", are și o "aprigă râvnă intelectuală". Îi citește pe marii clasici români, ca și pe romancierii francezi, englezi și ruși. Scrie imnul liceului și se încumetă să trimită versuri la revistele bucureștene, la macedonskiana Viața Nouă (1899), de unde se retrage îndată, considerând că nu i se
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
în fața istoriei, în "Cuvântul liber", nr. 15, din 16 februarie 1935). Fervoarea despre care s-a putut vorbi mai târziu în legătură cu practica sa poetică este și o trăsătură a militantismului său politic: împotriva unui "marxism-religie, sterp și inutil", simplă "satisfacție intelectuală", el predică angajarea în acțiune, adaptarea teoriei revoluționare la exigențele momentului istoric "o adaptare vie, în sensul apucării de gât a minciunilor înfățișate, o demascare a lor. Astăzi minciuna și instrumentul de azvârlire a prafului în ochi este fascismul" adaugă
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
în fața istoriei, în "Cuvântul liber", nr. 15, din 16 februarie 1935). Fervoarea despre care s-a putut vorbi mai târziu în legătură cu practica sa poetică este și o trăsătură a militantismului său politic: împotriva unui "marxism-religie, sterp și inutil", simplă "satisfacție intelectuală", el predică angajarea în acțiune, adaptarea teoriei revoluționare la exigențele momentului istoric "o adaptare vie, în sensul apucării de gât a minciunilor înfățișate, o demascare a lor. Astăzi minciuna și instrumentul de azvârlire a prafului în ochi este fascismul" adaugă
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
C. Dobrogeanu-Gherea, care studia pianul la Conservatorul din München. După nici doi ani, în 1904, se naște fata lor, Sonia. Tot atunci și acolo îl cunoaște pe Caragiale, Herr Direktor, proaspăt autoexilat la Berlin. Prietenia lor va marca fortiter traiectoria intelectuală a "izolatului" Paul Zarifopol și-l va determina pe acest pseudoboem rentier să dea măsura seriozității și erudiției sale ca editor. Astfel, între 1931-1932 apar Opere, vol. I-II, de I. L. Caragiale, ediție îngrijită și prefațată de incontestabilul cărturar a
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
trăit 88 de ani!) În Spania, lumea cunoscută i se adresa numindu-l Don Alejandro, iar în Franța, când profesorii și studenții vorbeau despre Bibliografia lui deja citată, îi pres- curtau numele, zicându-i Cio. E de o mare precocitate intelectuală și literară. Își amintește că primul lui contact cu poezia s-a produs "între cinci ani, când a început să citească și cinci ani și zece luni, când s-a dus prima oară la școală, de unul singur, fără condei
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
către cine se înclină acul balanței. Firește, nu ne instituim în judecători, cei doi "rivali" sunt amândoi mari personalități, dar nu putem să nu fim - pentru a câta oară! - dezamăgiți că românii nu excelează prin solidaritate, în cazul de față, intelectuală, fiind vorba de anii de restriște ai pribegiei. Scrise la o vârstă înaintată, memoriile lui Alexandru Ciorănescu din acest volum, cu excepția unor mici paranteze, nu trec mai departe de anul 1934. Activitatea lui pe planuri vaste și pluridirecționate abia începea
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
riguros al epocii, Vasile Igna, în Subteranele memoriei, cartea de care am amintit, preocupată de identificarea formelor de rezistență culturală anticomunistă, face următoarea constatare: "În primii doi ani (1944-1946), marcați profund de speranța renașterii statului democratic, climatul moral al elitei intelectuale a fost de refuz aproape general, reprezentanții acesteia încercau să păstreze distanța față de noul regim, nu răspundeau deloc sau refuzau pur și simplu colaborarea". Au fost desigur și acele amețitoare viraje politice executate spre stânga de M. Sadoveanu, G. Călinescu
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
încercau să păstreze distanța față de noul regim, nu răspundeau deloc sau refuzau pur și simplu colaborarea". Au fost desigur și acele amețitoare viraje politice executate spre stânga de M. Sadoveanu, G. Călinescu, M. Ralea și de alți exponenți ai elitei intelectuale, dar fiecare a întruchipat un caz, o asumare proprie și nu tendința generală a intelectualității române din epocă. Măcar din prudență dacă nu și din scrupul moral, cei mai mulți intelectuali s-au ținut departe de noua putere, printre altele, cum spuneam
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
fost unele recenzii, dar numai de simplă consemnare. Cartea răspundea totuși unor așteptări, cum spuneam, și încă mai mult: este plină de idei noi, de asocieri incitante, un eseu liber, ca viziune, dar și bine strunit, structurat, sub aspectul construcției intelectuale. Este de observat totodată că Versiune și subversiune aduce o schimbare de perspectivă în scrisul autorului. În cărțile lui anterioare (Un an de poezie, 1974, Arcadia imaginară, 1977, Faptul de a scrie, 1980) cultiva cu precădere fragmentul, notația, reflecția nesistematizată
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
dacă s-a înțeles vreodată) semnificația istorică a exilului politic din primii ani ai instaurării puterii comuniste în România? Viața - și narația amintirilor - continuă. Autorul dorește a-și continua studiile începute „înainte de război" (licență în istorie, doctorat în drept). „Veleități intelectuale" - scrie d-sa, cu modestie, dar nu numai atît: dl Neagu Djuvara, după ce încearcă a face studii de filozofie (între alți profesori, cu Gaston Bachelard), se „limitează", sub conducerea marelui Raymond Aron - și filosof, și istoric, și anticomunist notoriu, a
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
marelui Raymond Aron - și filosof, și istoric, și anticomunist notoriu, a-și relua studiile doctorale la Sorbona. Dar... studiosul doctorand resimțea nu numai lipsa unor mijloace de existență („preocupări apăsătoare"), ci și o anumită „visare utopică". Și totuși! Aceste preocupări intelectuale l-au apropiat de Emil Cioran - cu care peripatetiza, în Jardin de Luxembourg, în ore tîrzii de noapte. Cu Emil Cioran avea o „complicitate intelectuală" în urma unui comun „pesimism profund asupra viitorului civilizației noastre" (p. 60). Mai puțin s-a
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
mijloace de existență („preocupări apăsătoare"), ci și o anumită „visare utopică". Și totuși! Aceste preocupări intelectuale l-au apropiat de Emil Cioran - cu care peripatetiza, în Jardin de Luxembourg, în ore tîrzii de noapte. Cu Emil Cioran avea o „complicitate intelectuală" în urma unui comun „pesimism profund asupra viitorului civilizației noastre" (p. 60). Mai puțin s-a apropiat de... Mircea Eliade („distant" - ceea ce am mai citit și în alte memorii de exil). Pe Eliade, deși dl Djuvara îl cunoscuse la Lisabona, îl
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Trecea în revistă, imperturbabil, transformările fonetice, cu o voce monotonă și cu aerul că o asemenea ocupație e în sine destul de importantă și chiar plăcută; tînărul public aflat întîmplător în zonă fiind liber să participe sau nu la un exercițiu intelectual. Se legau de el o seamă de povestiri, de scenete perfect autentice. La ultimul curs, de pildă, după o lungă sinteză recapitulativă asupra principalelor fenomene ale evoluției limbii, s-a ivit, imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
vogă la Paris și împărțind cu România condiția balcanismului constitutiv, așa cum este el, nesuferit și amuzant, evervant și fertil deopotrivă. De altfel relația diverșilor interlocutori cu România este întrebarea constantă adresată de Rodica Binder. Este probabil semnul unei nostalgii de intelectuală expatriată dar și al preocupării față de statutul culturii țării de origine în context european, obsesia reflectării de care suferim toți. Excepțional mi se pare interviul luat lui Allain Robbe-Grillet, un dialog plin de nerv (și de nervi) în care acest
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
mai degrabă, o critică a ideilor în eminescologie, din care extrage punctual inovațiile, tipul de critică, metodele și instrumentarul critic. Această perspectivă convoacă, prin distanțare și polemică, trei tipuri de atitudine și metode critice: față de biografismul istoricizat propune o biografie intelectuală, a formației și ideologiei epocii cu efectele ei asupra poetului; descripțiilor pe orizontala tematic-descriptivă le opune analiza structuralistă; în final, impresionismului descriptiv al criticii îi contrapune o critică genetică a operei, prin configurarea internă a devenirii unei poezii, pe linia
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce în mod firesc fenomenul de reflexie intelectuală, criticul regăsindu-și oglindit în fiecare "dublul spiritual". Dacă de la Arghezi își însușește voluptatea îmbinării cuvintelor potrivite, de la Caragiale deprinde "vorba pe d-asupra limpede, dar adîncă la înțeles". Lipsa de ipocrizie și a oricărei atingeri hagiografice se vădește în
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
marilor genii omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în comoditatea formulelor convenționale. Nu e o poezie de petrecut timpul cu ea, de citit cu ochi leneși lunecând pe pagini răsfoite distrat. Nu e dulceață, nici șerbet intelectual, ci cuminecătură pentru sufletul ce căuta, dincolo de aparențele înșelătoare ale vieții, patria din care a fost surghiunit. Lui Ion Pillat, care-și sublima nostalgiile și obiectiva problemele existențiale în transparența de cristal a versurilor și a cărui pudoare sufletească învăluia
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]