15,922 matches
-
cu limbile lor, la confluența culturilor lor. Din păcate, Insula Ada-kaleh este pierdută pentru totdeauna, fiind scufundată în apele Dunării, în barajul de acumulare de la Porțile de Fier. Aici trebuie să-l menționăm și pe Dimitrie Cantemir, ca pe un intelectual român care a trăit în Istanbul între 1687-1710, sub dominația Imperiului Otoman, unde a învățat limba turcă și să cânte atât vocal cât și instrumental, muzică clasică turcească. El a scris Istoria Creșterii și Descreșterii Curții Otomane și Cartea științei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
țări. În termeni de interacțiune între culturile română și turcă, cred că ar trebui să vedem și celălalt aspect și anume, reflectarea literaturii române în societatea turcească. Prima tentativă de a promova literatura română în Turcia a fost marcată de intelectualul Yașar Nabi Nayır, fondatorul și directorul celei mai respectate și celei mai vechi reviste literare și edituri din Turcia, ,,Varlık” (Existență). Până la moartea lui în 1981, timp de aproape 50 de ani el a condus revista și editura. El a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
Moldovan, care, pentru serviciile aduse statului român, a primit aprobarea de a se stabili în România. În activitatea de culegere și trimitere a informațiilor despre pregătirile austro-ungare a fost sprijinit de frații săi, Dumitru, Iosif și Rudolf, precum și de numeroși intelectuali. După declararea stării de război cu Austro-Ungaria (14/27 august 1916), unitățile militare române, trecând Carpații, au fost sprijinite de patrioții transilvăneni cu informații despre trupele austro-ungare sau au fost conduse în diverse localități de către călăuzele și persoanele de încredere
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
graniță pe Prut, la capitolul LIMBA ROMÂNĂ au existat întotdeauna probleme atît pe diagonală, cît și pe verticală. De cele mai multe ori interesul față de ele și-a avut sorgintea în mediul studențesc, însă problemele nu le-au fost străine nici anumitor intelectuali deja formați: scriitori, profesori, medici ș.a. Un prim exemplu ar putea fi Organizația Națională din Basarabia „Arcașii lui Ștefan”, înființată de un grup de cadre didactice din județul Soroca în 1945 care apăra cauza românismului și, prin urmare, limba română
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
fiind Mioara Avram, Gavril Istrate, Flora Șuteu, Marius Sala, Marina Rădulescu, Gheorghe Chivu, Ștefan Cazimir ș.a. Și lucrurile s-au desfășurat aproape normal. Aici însă trebuie făcută următoarea remarcă: foarte important este efortul depus de scriitori, de savanți, de majoritatea intelectualilor cu respect față de limba română, de unii conducători ai diferitelor instituții. Dar fără profesorii școlari și universitari (în frunte cu cei de română și de istorie!), fără discipolii acestora, fără oamenii de rînd din satele și orașele întregii R. Moldova
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
faptul că: „Artur Silveștri este unul dintre cei care au conștientizat, au individualizat un curent de idei, un grup alcătuit din indivizi care uneori nici nu se cunoșteau între ei. Este ceea ce, în sociologie, se numește o școală de gandire: intelectuali răspândiți pretutindeni care se regăsesc în modul de a înțelege realitatea”. Sub „Lampadarul Luceafărului” unde Gabriel Artur Silveștri a aprins lumină în creația multor scriitori aflați sub vremea Orizonturilor roșii, asupra sa s-a abătut taifunul autocroniștilor, al paradoxului: cărțile
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
pentru forța sentimentului și cu oameni de știință că George Emil Palade, pentru asiduitatea studiului, a documentarii...”. Poetul, eseistul și jurnalistul Lucian Hetco-redactorul șef al revistei Agero - Stuttgart - Germania, consemna la rându-i: „Având conștiința nemărginirii, a eternității, a tragismului intelectualului român, operă lui Artur Silvestri-și nu mă refer aici doar la cartea scrisă, ci în special la faptă Omului Mare ce a fost-nu mai este astăzi nici tainica și nicidecum ascunsă, ori de factură dizidenta, ci este de acum
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
mă refer aici doar la cartea scrisă, ci în special la faptă Omului Mare ce a fost-nu mai este astăzi nici tainica și nicidecum ascunsă, ori de factură dizidenta, ci este de acum înainte un punct de reper pentru orice intelectual ce se respectă, chiar și pentru cei ce i-au purtat sâmbetele”. Poeta și prozatoarea creștină Mariana Gurza, îl surprinde pe Artur în nimbul sau mistic: „Avem nevoie de o « hrană a spiritulu »i și Artur Silveștri a înțeles acest
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
facă niciodată intenționat, cu bună-știință!”. Ce-i mai trebuie, în zilele noastre, unui ziarist? Pe lângă talent, acel har cu care l-a înzestrat Dumnezeu, să dovedească o vastă cultură. Să fie bine informat și să cunoască realitatea. Să fie un intelectual, un prefesionist citit. Și, esențial, să cunoască bine gramatica românească, sub acel îndemn al lui Nenea Iancu Caragiale: „Cinste și gramatică!”. Fără cinste și gramatică, fără o vastă cultură, atât de necesare, foarte greu îi va fi unui purtător de
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
români, slujbele sunt ținute, de decenii, într-o catedrală mitropolitană, cu o capacitate de cca 300 de locuri. Intenții au existat de-a lungul timpului, dar niciuna nu s-a materializat. „Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici a fost printre primii intelectuali români care au lansat și susținut ideea construirii unei catedrale naționale, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independență din anii 1877 - 1878, un edificiu bisericesc cu valoare de simbol național.” (Catedrala Mântuirii Neamului, istoria unui ideal
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
și clasice, iar dintre piesele preferate menționează două: Concertul pentru pian nr. 2 de Sergey Rachaminov și Carmina Burana de Carl Orff. Nepotul vestitului Traian Deheleanu-Glumă, pe care îl consideră un adevărat exemplu, un țăran fără mari școli terminate, un intelectual cu extremă ambiție și pasiune, mărturisește că, prima sa vioară a obținut-o la vârsta de 4 ani, după ce făcea scene de gelozie față de fratele Emil și verișorul primar Ionel, care cântau la vioară și aveau propriile lor instrumente. - Prețuit
Fiinţa mea trăieşte pentru creaţie [Corola-blog/BlogPost/94041_a_95333]
-
zone neacoperite de cercetare. Declasificarea unor documente din arhivele străine poate completa, eventual, opera sa, dar nu mai poate modifica nucleul vital al interpretărilor sale magistrale. În al doilea rând, după evenimentele din decembrie 1989, Gheorghe Buzatu a fost un intelectual militant activ pentru cauza românismului. Acestei activități i-a consacrat mult din prețiosul său timp. A crezut că poate să influențeze în bine decizia politică privitoare la românism. S-a raliat mișcării naționale românești, atâta cât a fost ea lăsată
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
doar clipei când s-au născut." Se întreabă, totuși: "Doamne, de ce nu mă pot mulțumi cu o existență mijlocie, fără să aspir la "eternitatea" textului tipărit?" Personajul Miron Radu Paraschivescu din acea vreme trebuie imaginat ca un altoi între un intelectual complex și un mic-și-agitat pachet de nervi - dar cât de atașant în încăpățânata sa candoare, cum avea să-l descrie Matei Călinescu, douăzeci de ani mai târziu! El se întreabă dacă adeziunea sa notorie la comunism nu va fi fost
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
de origine. Profesorul de la Universitatea din București face parte din acel eroic dernier carré ce a rezistat tuturor dificultăților, trăind în România, pentru a sluji cultura română pînă la capăt. Din nefericire, mai există astăzi în țara noastră foarte puțini intelectuali de acest tip, dar ei sînt fără îndoială cei mai buni. Mă întreb dacă nu s-ar putea imagina distincția supremă de ,Român sută la sută honoris causa": în anumite cazuri, precum în cel de față, ea ar fi perfect
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un intelectual, a fost adus cu piciorul tăiat de la genunchi. Are o soție tare frumoasă care se uită speriată la soțul ei și nu-i vine să creadă că s-a ajuns aici. Să revenim însă la cei doi. E vorba iarăși
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
o comedie a limbajului oral și scris (căci "fetele fierbinți" primesc și scrisori de la fidelii lor) care ar merita studiate de lingviști, psihanaliști, sociologi. Cei care sună la telefoanele erotice - adolescenți, maturi singuratici, nebuni, timizi, mitomani, copii, băieți de cartier, intelectuali complexați, brute, funcționari onorabili sau portari de noapte profitînd de telefoanele instituției, soți plictisiți etc. - alcătuiesc o umanitate privită nu cinic, ci cu o comprehensiune binevoitoare: ei nu pot fi ignorați, există, fac parte din realitatea noastră. Pe care Ioana
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
Doamna Jeanne Marzesco (Ionica Mârzescu) este descendenta unei vechi familii de boieri și intelectuali moldoveni, care a dat slujitori ai Bisericii, cărturari și doi membri marcanți ai Partidului Național Liberal. Străbunicul, Gheorghe (Ghiță) Mârzescu (1834-1901), a fost profesor universitar la Iași și ministru al Cultelor în 1869-1870 și 1896-1897. Bunicul, Gheorghe Gh. Mârzescu (1876-1926
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
audiază comunicările lui Jacques Maritain și N. Berdiaev, și împreună cu Ionel Jianu, îl cunoaște pe scriitorul Henry de Montherlant. urnalul capătă o altă tonalitate și o altă turnură după 1945, când Petru Comarnescu, precum și alții din generația lui, trăiește drama intelectualului, format și afirmat înainte de război, care se confruntă acum cu un alt regim politic decât cel democratic, un regim dictatorial suprimând libertatea de gândire și de expresie, cu o ideologie dogmatică propunându-și să elimine din estetică specificul artistic și
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
în această epocă între grija zilei de mâine și teama de cenzură, pe de o parte, pe de alta, încercarea, adesea penibilă, de a se adapta noilor condiții, de a fi "pe linie". Sunt multe naivități aproape inexplicabile pentru un intelectual de înalta ținută a lui Comarnescu, însă contrabalansate mereu de încrederea în artă. Un sentiment apăsător domină paginile din acești ani ale jurnalului în care întrezărim figura unui învins (nu știu cât de convins), a unui om bântuit de spaime. Atitudinea lui
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
partinică, inaccesibilă, neutră, și nici Geo Bogza și Tudor Vianu nu au scăpat criticilor..." înfricoșat, înregistrează fără nici un comentariu eliminarea în 1958 a lui Mihail Andricu din Uniunea Compozitorilor și a Miliței Petrașcu din Uniunea Artiștilor Plastici, preluând formula securistică: "intelectuali neloiali patriei și regimului". Criticul de artă care tocmai terminase îndreptarul artistic al frescelor din Moldova de Nord încearcă să se adapteze, să răspundă noilor exigențe politice: defilează conștiincios la fiecare 1 mai și 23 august, frecventează regulat ședințele de
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
unii și răzbește până la urmă, acel confuz monolog, nebuloasă de cuvinte ce se caută... Scrii ca să scapi de tine și ca să-l regăsești pe cel adevărat, ascuns în tine; n-ar mai avea rost să vrei să știi câți dintre intelectualii cu un prag al sensibilității și inteligenței de o anume valoare ar fi, potențial, disponibili acestei ciudate cumulări și înfruntări ale tuturor bolilor spiritului... Până la urmă, așa cum ai visat dintotdeauna, ai devenit, iată, Scribul, fără să mai știi dacă ar
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
bunicului lor, scriitorul Ion Budai-Deleanu. Așa se explică și tipărirea Țiganiadei, în câteva numere din “Buciumul român”, la Iași, între 1876-1877. Mai spune ceva în plus amănuntul că Asachi era cavaler de Malta, iar Budai-Deleanu, împreună cu frații Balș și alți intelectuali poloni aflați la Lemberg (Lwow-ul polonez din Galiția), făceau și ei parte dintr-o confrerie masonică și conspirau împotriva presiunilor imperiale (austro-ungare și ruse) asupra țărilor mici. Ideea e figurată alegoric și în Țiganiada. Lectura, însă, trebuie făcută în cheia
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
simpli în aceeași măsură ca presupusa lor frică, sau viclenie, sau mizerie fizică etc. Suferința lor nu a devenit una „proverbială”. Dar ea face totuși parte din portretul „evreului imaginar”, însă în varianta „creată” chiar de către evrei sau de diverși intelectuali. „Evadarea” Într-un dialog cu Gabriela Adameșteanu (apud Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Ed. Universal Dalsi, 2001, p. 51), Leon Volovici spunea despre intelectualii perioadei interbelice: „Unii dintre ei au avut un destin tragic, alții s-au salvat prin exil
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
totuși parte din portretul „evreului imaginar”, însă în varianta „creată” chiar de către evrei sau de diverși intelectuali. „Evadarea” Într-un dialog cu Gabriela Adameșteanu (apud Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Ed. Universal Dalsi, 2001, p. 51), Leon Volovici spunea despre intelectualii perioadei interbelice: „Unii dintre ei au avut un destin tragic, alții s-au salvat prin exil, înscriindu-se într-un tragism al culturii române, la care se gândea și Culianu, exasperat că atâția oameni de valoare au trebuit mereu să
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
înscriindu-se într-un tragism al culturii române, la care se gândea și Culianu, exasperat că atâția oameni de valoare au trebuit mereu să părăsească România ca o condiție a realizării lor. De prea multe ori, de la Dinicu Golescu încoace, intelectualul român e silit să constate că normalitatea e «dincolo», în Occident.” „Tragismul” istoriei și culturii române influențează decisiv imaginea intelectualului român, care, de prea multe ori, trebuie să aleagă între a rămâne în țară, îndurând lipsuri materiale și îngrădiri culturale
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]