913 matches
-
o graniță, o delimitare strictă Între cele două curente, ci vorbim mai degrabă de un continuum de-a lungul căruia ar putea fi plasați autorii instituționaliști În funcție de modul În care concep formarea, reproducerea și schimbarea instituțională și a rolului acțiunii intenționale În acest proces. La un capăt al continuumului, autori precum Williamson consideră acțiunea rațională, Îndreptată spre finalitatea propriilor interese ca fiind sursa generării instituțiilor. Instituțiile economiei capitaliste, firma și ierarhiile, dar și formele hibride, sunt rezultatul căutării raționale a eficienței
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cognitiv constituind interesele și strategiile de acțiune ale actorilor. În jocul social, anumite roluri sunt instituite și preluate ca atare de către actori; cooperarea este o măsură a coerenței jocului astfel instituit și mai puțin rezultatul deciziei actorilor și a acțiunii intenționale. Instituțiile sunt astfel, minimal, constrângeri ale setului de alegere impuse social și, maximal, habitusuri determinând acțiunea socială. Abordarea instituționalistă minimală este specifică neo-instituționalismului economic, În timp ce, cea maximală este specifică neo-instituționalismului sociologic În analiza organizațiilor. Instituțiile structurează acțiunea socială și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de o parte, primii adoptă un model al actorului subsocializat care acționează exclusiv din rațiuni utilitariste pentru promovarea propriului interes, pe de altă parte sociologii operează cu o concepție suprasocializantă a individului, accentuând rolul normelor și al valorilor În detrimentul acțiunii intenționale. Granovetter propune un model al implicării acțiunii În rețele de relații și care presupune o logică a acțiunii contextualizate ce nu este determinată exclusiv nici de norme, nici de interese, ci este raportată la contextul social-istoric al relațiilor În cadrul cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În relaționare, capitalul social devine un simplu concept la modă folosit În contextul larg al construirii sau Îmbunătățirii integrării sau solidarității sociale” (p. 26). Plasându-l la nivelul unui funcționalism macrosocial, forța explicativă a conceptului În conjucție cu acțiunea individuală intențională ar fi astfel compromisă. Lin optează pentru individualism metodologic, operând cu un concept al acțiunii intenționale care ține cont atât de resursele personale, direct accesibile individului (capital material, capital uman), dar și de cele sociale, resurse implicate În structura socială
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sau Îmbunătățirii integrării sau solidarității sociale” (p. 26). Plasându-l la nivelul unui funcționalism macrosocial, forța explicativă a conceptului În conjucție cu acțiunea individuală intențională ar fi astfel compromisă. Lin optează pentru individualism metodologic, operând cu un concept al acțiunii intenționale care ține cont atât de resursele personale, direct accesibile individului (capital material, capital uman), dar și de cele sociale, resurse implicate În structura socială (socially embedded) care pot fi antrenate În acțiunea intențională doar prin intermediul legăturilor sociale de care dispune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
metodologic, operând cu un concept al acțiunii intenționale care ține cont atât de resursele personale, direct accesibile individului (capital material, capital uman), dar și de cele sociale, resurse implicate În structura socială (socially embedded) care pot fi antrenate În acțiunea intențională doar prin intermediul legăturilor sociale de care dispune actorul. Schimburile sociale implicate În rețele sociale permit, așa cum demonstrau empiric Larson (1992) și Uzzi (1996), atât investiția În capital social, cât și utilizarea instrumentală a acestuia În Înfăptuirea acțiunii sociale. Capitalul social
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
resurse sociale (adoptând, de exemplu, un comportament prosocial) dând astfel posibilitatea celuilalt să reciprocheze și să-și manifeste credibilitatea, consolidând relația socială. Astfel, rețelele sunt depozitarele resurselor sociale produse de actori și permit capitalizarea și mobilizarea lor În sprijinul acțiunii intenționale. Subscriind diferenței sesizate de Lin, am putea spune că rețelele sociale sunt rezultatul macrosocial al investițiilor sociale ale actorilor, În timp ce capitalul social este beneficiul obținut de aceștia de pe urma propriilor investiții. Resursele implicate În rețele sociale Îmbunătățesc rezultatele acțiunilor actorilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dinamica factorilor sociali care produc patternurile sociale ale cooperării, sub forma piețelor, a firmelor, a organizațiilor publice și voluntare, precum și a rețelelor sociale (forme hibrid de organizare). Cooperarea este un proiect societal, deopotrivă cultural (instituțional), dar și politic; rolul acțiunii intenționale În structurarea patternurilor cooperării nu poate fi ignorat (așa cum, În mare parte, o fac teoriile instituționaliste În sociologie), așa cum nici condiționările culturale rezultate din imersiunea acțiunii Într-un câmp instituțional (Lin, 2001:187) nu pot fi trecute cu vederea. În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un câmp instituțional (Lin, 2001:187) nu pot fi trecute cu vederea. În capitolele anterioare am introdus separat, elemente reglative, culturale și structurale ca factori explicativi ai cooperării economice și sociale. De asemenea, am arătat că rolul explicativ al acțiunii intenționale În generarea proceselor de cooperare și organizare socială variază de la abordările economic-contractualiste În care cooperarea este rezultatul maximizării utilităților ghidate de interese, la abordările instituționalist-sociologice În care aceasta este un joc de roluri Însușite la nivel normativ și/sau cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
concepțiilor legale și culturale Împărtășite, dar și cu o asumare a capacității de acțiune a actorilor care este, În general, Îndreptată spre asigurarea stabilității și supraviețuirii sistemelor constituite. Cooperarea socială se manifestă În instanțe În care În aceeași măsură acțiunea intențională, relațiile sociale și instituțiile formale și informale contribuie la producerea unei structuri de interacțiuni stabile. Teoriile instituționaliste de sorginte economică explică configurațiile instituționale pornind de la acțiunea individuală intențională: organizarea este rezultatul economisirii costurilor tranzacționale, iar structura internă a acesteia reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Cooperarea socială se manifestă În instanțe În care În aceeași măsură acțiunea intențională, relațiile sociale și instituțiile formale și informale contribuie la producerea unei structuri de interacțiuni stabile. Teoriile instituționaliste de sorginte economică explică configurațiile instituționale pornind de la acțiunea individuală intențională: organizarea este rezultatul economisirii costurilor tranzacționale, iar structura internă a acesteia reflectă interesele maximizatoare ale deținătorilor de capital. Teoriile instituționaliste sociologice introduc În analiză valorile sociale, punând problema echității și nu doar a eficienței modelelor de cooperare, precum și elemente cultural-cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
se regăsește În perceperea acestuia ca sistem de acțiune structurat de anumite relații și mize de putere, dar care este În același timp caracterizat printr-un grad de instituționalizare și existența unor credințe Împărtășite. În acest cadru teoretic, rolul acțiunii intenționale nu este neglijat, dar este plasat Într-un context cultural determinant și În perimetrul unor relații sociale structurate. Cooperarea socială organizată În interiorul cîmpurilor are o dublă Întemeiere: social-relațională și culturală. Astfel, cooperarea organizată este un proces prin care actorii atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Îm roluri, organizarea devenind o construcție eminamente macrosocială. Distanțându-se de paradigmele clasic-raționalistă și instituționalistă dominante, teoria câmpurilor organizaționale operează cu o viziune a acțiunii social constitute Într-un cadru structural, el Însuși social construit. În cazul câmpurilor organizaționale, acțiunea intențională specifică pieței se manifestă Într-un cadru ordonat atât social prin relații sociale stabile, cât și cultural, prin strategii de acțiune și sensuri Împărtășite de actorii sociali. Pe de o parte, actorii tind să stabilizeze volatilitatea pieței și a scenei
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o puternică Încărcătură ideologică și este un produs În intregime social. Intenționalitatea individuală este definită de Searle drept „capacitatea minții de a-și reprezenta obiecte și stări de lucruri din lumea Înconjurătoare, diferite de ea Însăși. [...] convingerile și dorințele sunt intenționale fiindcă pentru a crede sau dori ceva trebuie să credem că lucrurile stau Într-un anumit fel sau să dorim ca lucrurile să stea Într-un anumit fel.” (Searle, 2000:19) social constituite Prin drepturi de proprietate Înțelegem, asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fiind posibil ca, de la un moment dat, ceea ce a fost inițial o păcăleală să devină cu totul altceva. Vom discuta despre acest proces de transformare în capitolul 7, unde va fi examinată de asemenea dificultatea de a aplica un criteriu intențional persoanelor care se înșeală pe ele însele. Definiția pe care am ales-o, spre deosebire de altele propuse de diverși autori, nu ține cont de succesul sau eșecul încercării de a induce în eroare. De asemenea, se referă și la afirmațiile percepute
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o greșeală sau eroare apărută în relația dintre două persoane" (Boswell 1934:49; cf. Johnson 1963: 361-366; Ricks 1975:126-127). Termenul a fost de asemenea aplicat nu numai afirmațiilor spuse sau scrise în anumite momente și împrejurări, în care criteriul intențional de a induce în eroare putea fi atribuit unor persoane bine cunoscute, ci și unor structuri conceptuale și sisteme de moralitate în care criteriul intențional nu are o relevanță deosebită. Cel mai important exemplu al unei asemenea utilizări a termenului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aplicat nu numai afirmațiilor spuse sau scrise în anumite momente și împrejurări, în care criteriul intențional de a induce în eroare putea fi atribuit unor persoane bine cunoscute, ci și unor structuri conceptuale și sisteme de moralitate în care criteriul intențional nu are o relevanță deosebită. Cel mai important exemplu al unei asemenea utilizări a termenului apare în opera lui Friedrich Nietzsche care se referea la religie ca fiind "minciuna sfîntă", inventată de preoți și filosofi cu scopul de a amăgi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
respectivă trebuie însoțită de reguli metodologice riguroase, în funcție de scopurile propuse. Definirea noțiunii: deprindere motrică Numeroși autori au definit deprinderile motrice. Astfel Whiting (1975) citat de Dragnea A. și colaboratorii (2006) definește deprinderile motrice ca: „o serie de acțiuni motrice complexe, intenționale, implicând un lanț de mecanisme senzoriale, centrale și motorii care prin procesul învățării au devenit organizate și coordonate, astfel încât permit realizarea unor obiective, cu maximum de siguranță.”. M. Epuran (1993) consideră că deprinderile reprezintă: „calități ale actelor motrice învățate, care
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
și cele afective (Tudose, 2002)64. 4.1.2. Atenția și tulburările ei Atenția este un fenomen psihic ce permite selectarea și concentrarea procesualității psihice asupra ambianței, în vederea unei reflectări cât mai corecte și fidele. Atenția are 2 forme: voluntară (intențională) și involuntară (neintențională). Proprietățile atenției: volumul, stabilitatea, concentrarea, mobilitatea și distributivitatea. Tulburările atenției se împart în trei categorii: 1. Hiperprosexia: se referă la creșterea, exagerarea atenției, manifestată prin hipervigilență și hipermobilitate, cu scăderea stabilității atenției. Apare în stările maniacale, în
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
și invers, o veste bună produce o mare tristețe. Inversiunea afectivă, afectivitatea paradoxală și ambivalența afectivă sunt tulburări clinice frecvent întâlnite în schizofrenie. 4.1.9. Tulburările voinței Activitatea voluntară este activitatea psihicului uman care se manifestă prin acțiuni conștiente intenționale și dirijate spre realizarea unor scopuri gândite și elaborate anterior pe plan mintal. Voința ca formă de manifestare a vieții psihice a fost cercetată cu mult interes de psihologi, filozofi, dar și de către medici (mai ales psihopatologii și psihiatrii). La
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
contrară adevărului. La copil, distincția dintre adevăr și fals, adevăr și minciună este progresivă. Pentru Piaget, înainte de 6 ani, copilul nu face distincția între minciună, activitate ludică și fabulație. Treptat, după vârsta de 8 ani, minciuna își va dobândi dimensiunea intențională. Înainte de 6 ani fiind prevalent jocul, fabulația, fantasma, iar după 8 ani minciuna este intențională, între aceste două etape există o perioadă în care adevărul și falsul sunt distincte, dar minciuna se confundă cu greșeala. Minciuna poate fi un delict
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Piaget, înainte de 6 ani, copilul nu face distincția între minciună, activitate ludică și fabulație. Treptat, după vârsta de 8 ani, minciuna își va dobândi dimensiunea intențională. Înainte de 6 ani fiind prevalent jocul, fabulația, fantasma, iar după 8 ani minciuna este intențională, între aceste două etape există o perioadă în care adevărul și falsul sunt distincte, dar minciuna se confundă cu greșeala. Minciuna poate fi un delict (copilul minte pentru a se răzbuna, denigra sau devaloriza pe cineva) sau poate fi expresia
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
prezintă o desfășurare generală neîntreruptă care face adesea scrisul ilizibil. Considerând aceste aspecte grafologul apreciază indirect forța temperamentală și impulsurile vitale care orientează scrierea. Ca și scrisul de mână, opera de artă poate fi o diagramă vie care exprimă forțele intenționale ale artistului. Au fost înregistrate fotografic, de exemplu, prin mișcarea unei lanterne într-o încăpere întunecoasă, desenele lui Picasso. Curbele trasate, deosebite de ceea ce se vede în desenele făcute de pictor, au demonstrat predominanța factorului motor asupra organizării vizuale. Schițele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
la vârste foarte mici, copilul nu are intenția de a reproduce imaginea unui obiect, ci trasează diverse linii; la un moment dat Însă, apare intenția de reproducere a acestei imagini prin observarea și imitarea desenului adulților din cărțile ilustrate; - desenul intențional: În această fază, desenul este mai dezvoltat, cu intenții „realiste―, dar Încă cu incapacitate de sinteză; - desenul realist intelectual: desenul copilului este dezvoltat semnificativ, În sensul că acum imaginea obiectului este reprodusă adecvat, Însă rămâne cu caracteristica transparenței. Ne referim
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
este tendința spre comportamente Încărcate de reacții brutale, distructive și de atacare. Ea poate veni dintr-un sentiment de ură sau izvorăște din tendința pulsională a individului. Minciuna este o reacție de afirmare neconformă cu adevărul. Poate fi o minciună intențională, un delict sau poate fi expresia tendințelor de autoapărare. Trebuie făcută distincția Între minciună și greșelile pe care copilul le face ca efect al nedezvoltării pe de o parte și față de tendința de transformare mitomanică pe de altă parte. Fuga
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela ZAHARIA, Maria CORNEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2188]