848 matches
-
parte, pentru a lua în seamă toate riscurile teoretice posibile, putem lua în considerare și cazul unor obiecte artificiale, așa cum ar fi mecanisme cu feed - back, situație în care putem discuta despre măsura în care suntem îndreptățiți să le atribuim intenționalitate. Desigur, pentru a evita unele consecințe absurde în etica mediului, cred că o permisivitate exagerată generată de definirea conceptelor într-un sens foarte slab este de evitat, cel puțin din considerentele unei atitudini teoretice precaute. 3.1.4. Argumentul ignoranței
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
interese și dorințe deoarece speciile nu îndeplinesc condițiile menționate mai sus, adică orientarea conștientă spre un scop. Totuși, după Varner 153, acest înțeles este presupus de teoreticienii drepturilor animalelor, așa cum ar fi cazul lui Regan sau Frey154. Cred însă că intenționalitatea nu trebuie atribuită doar pe baza analogiei cu schema unui silogism practic aristotelic sau a raționamentului practic așa cum îl concepe Anscombe 155. Am ajunge astfel să atribuim intenționalitate și unor mecanisme cu feed-back, așa cum ar fi un termostat. Este necesară
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
animalelor, așa cum ar fi cazul lui Regan sau Frey154. Cred însă că intenționalitatea nu trebuie atribuită doar pe baza analogiei cu schema unui silogism practic aristotelic sau a raționamentului practic așa cum îl concepe Anscombe 155. Am ajunge astfel să atribuim intenționalitate și unor mecanisme cu feed-back, așa cum ar fi un termostat. Este necesară o cercetare complexă, bazată pe știință. Mai întâi, trebuie analizat comportamentul animalelor, al păsărilor, eventual și al altor vertebrate, și felul în care acestea învață anumite comportamente. În
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
un bun estetic 171. Pe de altă parte, dacă luăm în considerare specificitatea operei de artă, atunci vom avea dificultăți cu privire la conceptualizarea unei asemenea relații contemplative. Orice susținere de genul celei făcute de Carlson poate fi criticată pornind de la absența intenționalității artistice în natură. Diferența ține de geneza diferită a entităților naturale și, respectiv, a unei opere de artă. Unul dintre răspunsurile posibile poate lua în considerare alt nivel al intenționalității, cel al intenționalității unui Creator, așa cum se poate susține din
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
celei făcute de Carlson poate fi criticată pornind de la absența intenționalității artistice în natură. Diferența ține de geneza diferită a entităților naturale și, respectiv, a unei opere de artă. Unul dintre răspunsurile posibile poate lua în considerare alt nivel al intenționalității, cel al intenționalității unui Creator, așa cum se poate susține din perspectiva unui argument de tip teologic. Creatorul înzestrează natura cu frumusețe. În fine, un alt context în care este conturată, cel puțin implicit, ideea valorii estetice a naturii și a
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Carlson poate fi criticată pornind de la absența intenționalității artistice în natură. Diferența ține de geneza diferită a entităților naturale și, respectiv, a unei opere de artă. Unul dintre răspunsurile posibile poate lua în considerare alt nivel al intenționalității, cel al intenționalității unui Creator, așa cum se poate susține din perspectiva unui argument de tip teologic. Creatorul înzestrează natura cu frumusețe. În fine, un alt context în care este conturată, cel puțin implicit, ideea valorii estetice a naturii și a relației dintre trăirea
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
numai dacă l-am aprecia drept o consecință a unei teorii generale despre limbaj. Teza wittgensteiniană pe care Singer o pune la îndoială ar fi aceea că limbajul public, guvernat de reguli, este o precondiție a gândirii conceptuale. Chiar dacă între intenționalitate și limbaj ar exista o legătură, stările mult mai simple precum durerea ar putea fi independente de limbaj. Ca dovadă în favoarea acestei teze, Singer invocă cercetările lui Jane Goodal asupra cimpanzeilor 202. De fapt, chiar și oamenii își exprimă sentimentele
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
calități cognitive și voliționale, așa cum sunt capacitatea de a avea convingeri sau amintiri, pe de altă parte. Ne interesează statutul moral al animalelor din a doua categorie, adică ființe autonome care au dorințe și opinii, care percep, au memorie și intenționalitate, au simțul viitorului și conștiință de sine, au viață afectivă și identitate personală. În general, admitem că indivizii care posedă calitățile menționate mai sus sunt pacienți morali. Pacienții morali se deosebesc fundamental de agenții morali prin aceea că nu pot
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ritmurile și tonalitățile toamnei. Ernst Bertram identifică o serie de articulații ce se compun mitologic în biografia celui pentru care "minunata zi de toamnă' și Claude Lorain, niciodată dat uitării, rămân teme preferate. În viziunea romantică, natura este înzestrată cu intenționalitate. În secolul al XIX-lea, forestierii germani vorbeau despre ceea ce simțeau atunci când tăiau un copac. În piesa "Rața sălbatică" de Ibsen, personajul Old Ekdal este convins că natura își va lua revanșa pentru faptul că a fost tăiată fără milă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
258 Vezi Robert Elliot, "Faking Nature", în Inquiry, 25, 1982, pp. 81-93. Considerațiile acestuia stau la baza paragrafelor următoare. 259 Desigur, analogia dintre operele de artă și obiectele naturale nu mai ține aici. Operele de artă sunt judecate în termenii intenționalității, pe când în cazul naturii nu este necesară o asemenea presupunere, cu excepția cazului în care introducem ipoteza unui Creator. Dar faptul că obiectele naturale nu sunt produse intențional, nu înseamnă că ele nu pot fi apreciate pentru frumusețea lor și că
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
rămâne inaparentă, în timp ce imaginea poetică de suprafață e adusă în zona optică a unei alte vizibilități, adâncită și luminată din interior. Nu ea este "obiectul" intuiției, ci distanța creată de intervalul acestei medieri, forma care devine vizibilă prin transparența invizibilului. Intenționalitatea interpretării e pusă în paranteză, iar calea intuiției e deschisă, dar numai în măsura în care intuiția comprehensivă e văzută drept presupoziția - posibilitatea intuitivă - cu ajutorul căreia calea interpretării este ea însăși deschisă mai în adâncime. Locul intuit de înțelegerea albă e primul "loc
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poetale: "o priveliște de noapte/ negrăită 7". Nu e acesta posibilul întredeschiderii, cel care - fără să se arate - arată spre ceea ce va fi? "Puterile păsărești au arătat în triunghiuri/ spre ținte luminoase 8"; ceea ce e arătat nu e văzut; nicio intenționalitate nu animă arătarea; pur și simplu ceea ce nu se arată arată ceea ce este deja posibil, forma luminoasă înscrisă de la început în ceea ce nu este decât în perspectiva sfârșitului. Adică "latente-n pulberi aurii/ păduri ce ar putea să fie", căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întoarce la simpla ei posibilitate sub-înțeleasă, acolo unde ea e pozitivitate a unui sensibil insesizabil 13. Cât despre limbaj, el e vocea nimănui, de vreme ce e voce a lucrurilor vii, nevăzute și nespuse, neposedate de o privire 14. Vedere destituită din intenționalitatea "cu privire la", substituită - prin reducție la preobiectiv - de ceea ce rămâne "același", dar cu semn schimbat: nefigurabil și indicibil. Într-adevăr, ce rămâne nevăzut și nespus după ce toate ale lumii rămân în suspensie, în urma trecerii ce nu mai lasă nimic de văzut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de dinaintea accesului lor la cuvânt, dar și imaginile cu care ele se înfățișează în lumea poemului. Dispariția nu e aici actul unei ocultări ori al unei suspendări; dacă ar fi așa, lucrurile și-ar păstra fenomenalitatea, deși ignorată, destituită de intenționalitatea vederii. Câmpul vizibilului însă nu se restrânge, nu e redus la manifestarea unui conținut inteligibil; pur și simplu el nu mai este, se sustrage orizontului de prezență, abdică din ochi. Antipeisajul e rodul depoetizării radicale, al unei catastrofe abrupte. Pieire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în felul în care el nu este în act, dar este cu putință. Hazardul aparent al creației "presupune existența, în profunzime, a unui sens", singurul care poate să justifice actul poetic. În mod paradoxal, ceea ce definește actul poetic nu este intenționalitatea lui, în care enérgeia (mișcarea în curs de realizare) și entelécheia (rezultatul sau desăvârșirea mișcării) realizează și împlinesc o lume în actualitate. Actul poetic e "mișcat" mai ales de dynamis, potențialitatea care subîntinde creativitatea. Aceasta din urmă este mai degrabă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te ascult/ De parcă-mi șade inima pieziș/ De teamă că mă-ndepărtez prea mult". Hermeneutic vorbind, schemele retorice înlesnesc înțelegerea în virtutea explicitării care o subîntinde. Se încheagă la acest nivel imaginile pe care le propune cogito-ul creator ca expresie a intenționalității limbajului poetic. Am putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e cu putință această pierdere de imagine, dacă nu prin întunecarea tuturor celor care sunt oglinzi ce reflectă sufletul? Dar nu despre obiecte ale naturii este vorba, nu de atestări ale exteriorității care - pierzându-și definiția ontică - privează conștiința de intenționalitate. Ceea ce se umbrește și se ruinează e conștiința însăși, în chiar esența manifestării: "O, grija de-a pururi adumbrindu-ți cugetul;/ de parcă ți s-a dat în pază sufletul/ somnambulilor. A început ruina inimii/ clarvăzătorului". Grija de lume și de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răsturnat - altceva: "o dată la o mie de ani ei se umplu de rouă/ roua acestor trandafiri e la fel de adâncă precum mările/ dacă privești prin ea oricare margine a cerului se apropie/ pare că oricând poți strânge în palme cerul". Dacă intenționalitatea vederii nu poate umple donația excedentară a invizibilului, care i se prezintă drept gol de nevăzut, vederea se lasă umplută de ceea ce a golit-o. Imaginea nu e golul de vedere decât atât timp cât percepția e covârșită de mai-mult-decât-vizibilul inaparentului. Ea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
VH, p. 347). 14 Invers, când vedem cu ochii minții, văzând de fapt "numai/ ceea ce noi am vrut să fie", clipa văzută în amintire este imagine a amintirii, "privind acuma/ o amintire a unei clipe", adică o "cadră" creată de intenționalitatea vederii raționale, "înțelesul acestei cadre nefiind/ decât vorbele". Atunci "vedem/ ceea ce aducem noi în imaginile acestea" (Privindu-i cu ochii minții, vol. Commentarius perpetuus 2, 2003, VH, pp. 353-354). 15 Privirea fixă nu fixează timpul, nu îl oprește în ființa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
majoritatea cazurilor, căi deosebit de subtile de constrângere. Cine ar putea acredita ideea că o caracteristică precum impersonalitatea, sentimentul vagului, nedeterminarea sunt elemente care în subsidiar susțin o retorică a persuasiunii, în argumentarea publicitară? Semn iconic / semn lingvistic Condiționarea iconicului de intenționalitate este fundamentală în publicitate unde această modalitate de comunicare devine a priori purtătoarea de sens a imaginii. Care este mecanismul prin care receptorul percepe mesajul vizual al unei imagini? Care este relația dintre cod-mesaj-text lingvistic în realizarea imaginii vizuale? În pofida
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
este arbitrar, semnul iconic nu are această calitate. Examinând problematica semnelor iconice, Umberto Eco (1972: 117) recunoștea caracterul convențional al acestora. Argumentul folosit este non-identitatea proprietăților fizice ale obiectului real și ale semnului iconic. Mesajul semnului iconic este condiționat de intenționalitate, motiv pentru care, arbitrar este modul în care semnul este amplasat în structura unei imagini. Efectul naturii arbitrare a semnului lingvistic este de mare suplețe - un semn pentru un mesaj, de pildă - spre deosebire de semnul iconic. Dintr-o altă perspectrivă, semnul
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
metaforice) datorată gradelor diferite de iconicitate îl determina pe academicianul român să-și pună întrebarea dacă analogia dintre obiect și referent este în semiotica lui Peirce "un raport necesar" pentru constituirea unui semn iconic, sau dacă putem condiționa iconicitatea de intenționalitate (S. Marcus, 1988: 283-389). Complexitatea relației semn iconic-iconicitate-semn lingvistic, eterogenitatea celor două sisteme este condiția sine qua non a argumentației publicitare, din două perspective: • absența elementelor lexicale din imaginea publicitară înseamnă anularea oricărui tip de semantism intrinsec, spre deosebire de sistemul limbii
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
materialelor și echipamentelor tehnologice este de a "rezolva problemele practice ale omenirii 64. Dar nu de la sine; tehnologia este creată de oameni pentru oameni. Tehnologiei, ca atare, nu i se poate asocia niciun sens moral, ci numai în conexiune cu intenționalitatea umană. Designul și implementarea cercetării, dezvoltarea rezultatelor acesteia sunt urmarea unui cumul de determinante culturale, politice și economice. Acești factori conferă tehnologiei statutul de construct social. Pentru Heidegger (1977), "voința de putere" a omului modern s-a transformat în "voința
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
contemporan angoasa și răspunderea totală pentru propria existență. Datul sau fapticul este doar ceea ce este, fără să fie în relație cu altceva. Doar omul este singura ființă care trăiește pentru sine, celelalte entități rămân ființe în sine. Prin conștiință și intenționalitate, omul depășește datul sau fapticul dobândind ființa autentică prin lipsă. Lipsa se arată doar într-o lume care este determinată de transcendența umană. În acest caz, transcendența umană înseamnă permanentă depășire. Ființa omului se creează prin imaginație și alegere, adică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a școlii pozitivă în general nu însemna însă, așa cum a pretins el mai tîrziu, și cum a susținut și C. Narly, discipolul său, o expresie a spiritului "școlii active" (17, pp. 36-37). "Activismul" lui Găvănescul avea alt temei și altă intenționalitate decît "școala activă". În concepția sa, activismul urmărea exercitarea voinței și formarea deprinderilor de acțiune; activitatea practică nu avea deci un caracter spontan și nu era o sursă de cunoștințe, cum s-a constatat la reprezentanții "educației noi". Numai reducînd
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]