1,213 matches
-
afirmarea idealului european de cultură. Cel dintîi comentator profund al operei lui Philippide de după război, Toma Pavel, formula astfel în anul 1969 semnificația poemelor antitotalitare: „Afirmarea acestui ideal care, în termeni generali, poate fi caracterizat drept apărare a individului, culturii, interiorității și libertății, e făcută pe un ton calm, întristat, dar nespus de ferm“. După această descifrare a poemelor întreprinsă, aluziv, de către Toma Pavel în 1969, poemele cu pricina n-au mai atras în mod deosebit atenția analiștilor ulteriori. Lumea fictivă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Marian Papahagi nu va ezita să descifreze și aici "o siguranță de mare prozator" (Cumpănă și semn, București, Cartea Românească, 1990, p. 261). Capabilă să redea "exterioritatea orală" (Limitele..., p. 396) a unui personaj, dar și să-i investigheze adînc interioritatea, prozatoarea a reușit să realizeze în spațiul operei sale o dublă sinteză. Prima constă în îmbinarea dintre proza cotidianului și proza interiorității, în vreme ce a doua rezidă în joncțiunea dintre cele două orientări majore ale prozei citadine românești: orientarea de factură
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
261). Capabilă să redea "exterioritatea orală" (Limitele..., p. 396) a unui personaj, dar și să-i investigheze adînc interioritatea, prozatoarea a reușit să realizeze în spațiul operei sale o dublă sinteză. Prima constă în îmbinarea dintre proza cotidianului și proza interiorității, în vreme ce a doua rezidă în joncțiunea dintre cele două orientări majore ale prozei citadine românești: orientarea de factură și de proveniență caragialiană, valorificînd toposul și limbajul mahalalei, și orientarea citadinismului reflexiv și senzorial practicat de Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
fost niciodată al tău! Nu există tu însuți, nici eul lăuntric, cine vorbește în limba sinelui în limba stâncii vorbește! Tu nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început ca și cum de la mine pleacă tot ce se înmulțește să piară. Stau neclintit în unimea necoruptă de nici un adaos, nemișcat de număr și în miezul tăcerii în afara sinelui și dincolo de orice câtime
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
are aceeași melodie ca și el"), blestemat să nu se apropie de nimeni, pentru că și cunoașterea nu e decât o formă a derizoriului, o simplă reacție psihică, dar nici aceea originală, ci bine încorsetată de infame determinații". Reculul în propria interioritate are, în cazul jurnalului lui Kafka, aspectul unei cunoașteri oarecum abstractizante; aici, faptul biografic, gestul cotidian, atitudinea empirică ori reacția frustă sunt puse între paranteze. Ființa fragilă, cu o acută conștiință a propriului sine alienat, Kafka transcrie întâmplările și actele
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
de fideli suntem, cum se exprimă această fidelitate? Secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, epoca marilor romancieri și a marilor romane, au impus linia realistă, linia unei fotografieri foarte exacte a lumii omului, cu exterioritatea și interioritatea ei. Realismul se identifică, în primul rînd, cu o dorință de obiectivitate în descrierea realității și mizează pe materialitatea lumii, pe ceea ce este obiectual, rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
pantomimă cu tema destinului Universului și Umanității, iar la Festivalul de Teatru T4T din orașul nostru, echipa „The Hooleelogans“ a prezentat „The Refuge“ („Refugiul“), o piesă proprie a cărei temă a fost replierea într-o lume imaginară sau în propria interioritate. Urmează acum un alt moment important din istoricul elevilor-actori, și anume schimbul cultural cu Danemarca. Piesa „AinamoR“ (dacă citiți de la dreapta la stânga veți descoperi... România), scrisă de întreaga trupă, a fost interpretată de 15 logani la Aarhus, Danemarca, în cadrul proiectului
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
impuls „vânătoresc” de cameleonică imitare a sunetelor lumii (pândind de sub un sunet-mască). Mânat de dorul eu- ului sufletesc (se), care îl cheamă sa-i cultive răsărirea (ivirea de/din- sine), omul vocal își caută și o „semănătorească” pătrundere pe tărâmul interiorității sale. Cum, deși viu, sufletul este doar o stare-de- sine, ca o umbră vibrând fără chip de auzire, el trebuie înfățișat din același lut cu sonoritatea lumii exterioare. Omul îl află la îndemână prin/din propria-i voce. Glăsuind (spre
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și locuri îndepărtate în spațiu sau timp este, ne arată Creția, exotismul, ci spiritul în care ele sînt gîndite. Aceia pentru care ,,interesant e omul în universalitatea sa, peisajele și obiceiurile de departe... sînt doar un fel de a afirma interioritatea generică a dramei umane". În sensul acesta nici Melville, nici Stevenson, nici Kipling sau Joseph Conrad nu aparțin exotismului. Esența exotismului este insatisfacția cu lumea proprie, imaginarea unor alte locuri și lumi, ,,în fond fictive și ele", întru căutarea unor
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
fantezia mea un critic avea un statut de înalt creator tocmai prin acele tăceri care-i erau tipice lui Lucian Raicu, tăceri care nu comunicau cu lumea din jurul lui prin ceea ce numesc ,exterioritate", dimpotrivă, ele creau invizibil un tunel de ,interioritate" cu care pur și simplu umpleau spațiul în care se găseau, curentând oamenii din preajma lor. Era în el și sfială dar și o pudoare feciorelnică, activă, plină de căldură. Această impresie mi-a fost întărită mai târziu când l-am
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
ei discurs privilegiază ceea ce s-ar numi una cosa mentale. Scena în care deținutele se roagă în același timp pentru o paznică și procesul lui Pătrășcanu sunt cele mai izbutite fragmente din întreaga carte. Prima insistă pe o tensiune a interiorității comune, desăvârșite prin suferința revelată, cealaltă pe simulacrul istoriei, pe mistificarea orbitoare, ce nu poate fi notată decât prin sarcasm și ironie. Lena Constante scrie despre o lume fragmentată, mereu seismică, ce poate fi anulată prin refugiul în puterea cuvintelor
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
până și o carte ce spune totul: Clujul în cuvinte. Lumea întreagă este mereu cuvânt, așa cum o vede Irina Petraș, altminteri e imposibilă. La mijloc există și o propedeutică anume și un fel de-a face critică empatică, alimentată de interiorități programate să sufle peste orice optimism. Din fericire, avem și un „dublu” masculin al Irinei Petraș, mai discret în vremea din urmă: Nicolae Bârna, identic ca seninătate; iată oameni ce emană bunătate și empatie în orice configurație. Asta nu înseamnă
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
circumstanțiale. În celebrele, deja, structuri și substructuri prozastice din categoria cetivelor, reluate în și drumul, Irina Petraș pornește, de pildă, de la Inceptionul lui Christopher Nolan, aflat printre temele colegilor ceva mai tineri. Însă, indiferent de genul abordat, cred că în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă travestită în critic literar. Altfel nu se explică fascinația morții, a „muritudinii”, cum spune ea; e-adevărat că noțiunea, în cazul ei, apare mult mai intim legată de viață, de trăirea dialectică a
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
este componenta care ține de viziunea artistică și chiar de amprenta stilistică. Asemenea lui Vasile Gorduz, un alt strălucit descendent al școlii lui Murnu, Vasile Rizeanu păstrează și astăzi un interes real pentru suprafață, pentru apropierea de volum și de interioritatea formei printr-o irepresibilă bucurie a tactilității. Componenta figurativă a sculpturii sale, în speță portretistica - portretul lui Eminescu, al lui Luchian etc.- păstrează încă vie și proaspătă fragmentarea impresionistă, acea fărîmițare a suprafeței printr-un modelaj nervos și sensibil, dar
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
ele, departe de exegezele savante că și de lecturile naive care ne apară de uratul nostru zilnic. Un vast inconștient poate al culturii universale, al culturii universului însuși va fi fiind locul acestei intercitiri." Mai mult vorbind (scriind) în numele unei interiorități (exersate la maxim) decât dintr-o exterioritate ce preceda "cuvintele și lucrurile", autorul ne ofera în finalul cărții un "autoportret care este și auto, dar nu și portret", reieșit parcă dintr-o conștiința a inadecvării, inevitabilă de altfel, la intenția
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
semnificație cu umbră. O realitate secundă ce concentrează ideea de Om. Scenă cu dialogul interior al lui Gurii Lovin din carcera este emblematica pentru transferul realităților. „Vezi că există o ieșire de fiecare dată?” se întreabă prin una din plăsmuirile interiorității. Interogație ce aduce, evident, cu „Răzbim noi cumva la lumină”. Tot cuvintele magice ce preced sinucideri întârziate prin dialogul prelungit dincolo de ființă. Artă, spune undeva Adrian Ălui Gheorghe, e o mare frică „resimțită sau doar presimțita”. A ajunge la esență
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
dereglarea realității, este și una dintre problematizările românului. Prin personajul Gurii Lovin, scriitorul definește ideea din poezie a subpersonalitățior ce limpezesc prin imaginarul lor sinele profund. Iluzionistul de altădată, alungat de istorie prin neacceptarea autorității, isi reactivează destinul într-o interioritate ce devine adevărată realitate. Ar fi multe de spus, semn că e un roman bun, nu doar de citit în câteva ore estivale. Sigur că pot fi amendate mai multe lucruri. De pildă, colonelul Șoavă apare în câteva rânduri avansat
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
filtrate, manifestîndu-se în spațiul unei pure plasticități, dar mereu bîntuită de o epică subliminală, pe jumătate feerică, pe jumătate metafizică, pictura Danielei Chirion, cel puțin așa cum se dezvăluie ea astăzi, este un foarte special experiment plastic, dar unul care vizează interioritatea imaginii și nicidecum materialitatea ei. Aceste Ipostaze, care aglutinează trei vîrste ale formei și trei etape ale conștiinței de sine a pictoriței, au și o subtilă trimitere în viitor: un portret realizat în valori, aproape de alb/negru, un clar/obscur
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
cerebral (sau al automatismelor) - precum la Marcel Gauchet, fie totalmente - chiar dacă cel mai adesea nedeclarat - abolită. Asemenea fenomene iau naștere într-o societate depresivă, într-o societate în care psihiatrii înșiși sunt nevindecați și asimilați, iar conflictul - interior - este expurgat; interioritatea nu doar că nu va fi explorată, dar va fi chiar abandonată. Pandantul acestor soluții-minune îl reprezintă - și Roudinesco schițează convingător istoricul unei atari involuții - șamanismele, spiritismele și ocultismele de tot felul, similare ca resort și uz cu hapurile sintetice
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
constituie un exemplu trist al derizoriului actului de justiție, așa că filmul lui Jordan este cum nu se poate mai actual la noi.) Relația dintre acest detectiv și Erica are zonele ei de subliminal, nefericirea constituie premisa unui puternic rapel la interioritate, a unei comunicări profunde, iar această relație, marcată de zone de umbră și de tandrețe mi se pare cea mai reușită realizare a lui Neil Jordan din acest film. Finalul induce ideea de circularitate, Erica revine în același tunel unde
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
încredințează tiparului o compoziție muzicală, simfonică (a se vedea titlul), organizată - cum altfel? - în patru părți: I. Allegro spiritoso, II. Andantino grazioso, III. Allegro affettuoso, IV. Presto. E vorba, de fapt, despre o mică bijuterie lingvistică, o mică proză a interiorității, fie ea interioritatea „ființei”, fie interioritatea însăși a limbajului (mai mult sau mai puțin echivalente). Veronica D. Niculescu nu este numai prozatoare, ci și o reputată traducătoare a lui Beckett și Nabokov (printre alți scriitori importanți), iar experiența ei în
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
compoziție muzicală, simfonică (a se vedea titlul), organizată - cum altfel? - în patru părți: I. Allegro spiritoso, II. Andantino grazioso, III. Allegro affettuoso, IV. Presto. E vorba, de fapt, despre o mică bijuterie lingvistică, o mică proză a interiorității, fie ea interioritatea „ființei”, fie interioritatea însăși a limbajului (mai mult sau mai puțin echivalente). Veronica D. Niculescu nu este numai prozatoare, ci și o reputată traducătoare a lui Beckett și Nabokov (printre alți scriitori importanți), iar experiența ei în intimitatea limbajului - cu
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
a se vedea titlul), organizată - cum altfel? - în patru părți: I. Allegro spiritoso, II. Andantino grazioso, III. Allegro affettuoso, IV. Presto. E vorba, de fapt, despre o mică bijuterie lingvistică, o mică proză a interiorității, fie ea interioritatea „ființei”, fie interioritatea însăși a limbajului (mai mult sau mai puțin echivalente). Veronica D. Niculescu nu este numai prozatoare, ci și o reputată traducătoare a lui Beckett și Nabokov (printre alți scriitori importanți), iar experiența ei în intimitatea limbajului - cu deosebire al acestor
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
lor umed/ aș asculta ce spun despre lumina rampei,/ despre sunetul muzicii, despre balet”. Cam așa se întâmplă în mica „simfonie” a Veronicăi D. Niculescu, în care se trece de la exterioritate, de la perspectiva exterioară asupra lumii (o perspectivă animalieră) către interioritate, retractilitate, repliere - mișcări interioare reprezentate de cele trei figuri animaliere (aici: ariciul Doinel, un singuratic; hârciogul Ciobi, un „prieten tăcut”; cârtița cea oarbă Dede, pe numele ei întreg Dedesubtilă). La finalul verii, apoi al anului petrecut în compania - directă ori
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
ce-i apare în prag de nicăieri și care, în fotografiile pe care i le face, se situează undeva între lumi, între aici și dincolo, în încăpere sau dincolo de pragul ei, spărgând astfel - cu tact narativ - opoziția binară exterioritate vs interioritate sugerată până aici. Discursurile celor trei prieteni - înainte de tăcerea lor finală - adună, de fapt, în registru minor, minuscul, temele mari și general-umane: vârstele succesive (copilăria, maturizarea, moartea) și melancolia trecerii timpului, singurătatea, contemplația, raportarea livrescă la lume („tot mergând dintr-
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]