1,803 matches
-
cele mai de jos pînă la limitele peritextului, operațiile de segmentare furnizează instrucțiuni pentru construirea sensului prin decupaj și prin regrupare (legare) a unităților de complexitate variabilă. Virgule, punct și virgulă, puncte și puncte de suspensie, semne de exclamație, de interogație, paranteze sau linioare, linii la începutul rîndului care semnalează schimbarea personajului vorbitor etc., toate joacă un rol sintactic și enunțiativ împreună cu mărcile morfo-sintactice. Lungimea și complexitatea frazei tipografice variază sub impactul necesităților enunțiative ale sensului comunicat. La nivel textual, alineatele
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
față de catrene prin persoana a treia (voalurile-i, ochiul ei, privind-o) este situată, prin numele calității (Făptură fără drum) apoi prin apostrofă, în postura unei interlocutoare imaginare (tu, te, o, tu!). La aceste mărci trebuie adăugate modalitățile sintactice ale interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația subliniază emoția care marchează deja începutul versului 9 cu întreruperea (Un fulger...) și structura nominală a versurilor 9 și 12. Aceste modalități frastice
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
numele calității (Făptură fără drum) apoi prin apostrofă, în postura unei interlocutoare imaginare (tu, te, o, tu!). La aceste mărci trebuie adăugate modalitățile sintactice ale interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația subliniază emoția care marchează deja începutul versului 9 cu întreruperea (Un fulger...) și structura nominală a versurilor 9 și 12. Aceste modalități frastice, alături de forța apostrofei, corespund cu ceea ce Bally așază în rîndul sintaxei afective. Schimbarea timpurilor verbale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Ah dacă p!] pentru exclamative: T39 Ah, dacă Mother Boyle ar fi la fel de călduroasă ca și încălțămintea ei! (Columbia.) • [Și dacă p?] pentru forma interogativă de suprafață: T40 Și dacă adevărata frumusețe ar veni din interior? (Vichy Célestin) În T40 interogația este foarte aproape de exclamație. În ambele cazuri, elipsa lui q este factor de expresivitate și, ca și în T34, restituirea elementului absent nu este deloc centrală. Sintaxa afectivă este mai importantă decît sintaxa logico-gramaticală (Bally 1951). 4.2. Forme de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de fumat. Aceste propoziții implicite fac parte din structura lingvistică a enunțurilor și sînt tot atîtea consecințe care decurg automat din enunțarea lor. Se poate verifica printr-un test lingvistic dacă un conținut este sau nu presupus lingvistic: negația și interogația lasă presupoziția intactă. Negația din T41 Nu! Lucky Luke nu s-a lăsat deloc de fumat, nu pune în discuție presupoziția Lucky Luke fuma înainte, și nici interogația: Lucky Luke s-a lăsat de fumat? Interpretarea semantică a unui enunț
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
test lingvistic dacă un conținut este sau nu presupus lingvistic: negația și interogația lasă presupoziția intactă. Negația din T41 Nu! Lucky Luke nu s-a lăsat deloc de fumat, nu pune în discuție presupoziția Lucky Luke fuma înainte, și nici interogația: Lucky Luke s-a lăsat de fumat? Interpretarea semantică a unui enunț este ansamblul consecințelor sau concluziilor care pot fi inferate pornind de la acel enunț (Bellert 1970: 335). Într-o suită de propoziții, interpretarea fiecăreia este inseparabilă de celelalte. Este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
distingem intervențiile complexe dintr-un discurs" (Vanderveken 1992: 58). Aceste "intervenții complexe" sînt foarte apropiate de "structurile de texte" ale lui Viehweger și de secvențele de bază despre care va fi vorba în capitolul 5: "descrieri, argumentații, explicații, justificări și interogații" (id.). El le consideră vom reveni asupra acestui punct la începutul capitolului 5 ca pe niște acte de discurs "a căror natură este mai complexă decît cea a actelor ilocuționare elementare auxiliare care le compun" (id.). Pentru a descrie complexitatea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
versul 9 printr-o linioară permite identificarea unui Deznodămînt-Pn4 (apoi noapte) a cărui brutalitate este subliniată de sintaxa emotivă din P4. Avem succesiv o întrerupere marcată prin trei puncte de suspensie și o exclamație într-un enunț nominal (apoi noapte!). Interogația figurată care urmează este dublată de apostrofarea absentei (făptură fără drum, tu, o, tu) și de ancorarea evenimentului de data aceasta în prezentul enunțării-povestirii. Cele patru forme de enunțare spun toate emoția intensă de care este cuprins naratorul în terține
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vedere două tipuri de DE CE?: cele care reiau un element anterior și re-schematizează problema pusă, și cele care, nedispunînd de cotextul anterior, operează direct schematizarea problemei (DE CE p?), adesea prin intermediul pseudo-întrebărilor. Structura canonică completă este deschisă de un DE CE interogativ interogație adevărată în dialoguri sau interogație falsă (numită și "retorică") în structurile monologale -, urmată de unul sau mai multe răspunsuri în DEOARECE, ca în T3: T3 De ce sînt atît de frumoasă? / Pentru că stăpînul meu mă spală. Numeroși cercetători sînt de acord
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cele care reiau un element anterior și re-schematizează problema pusă, și cele care, nedispunînd de cotextul anterior, operează direct schematizarea problemei (DE CE p?), adesea prin intermediul pseudo-întrebărilor. Structura canonică completă este deschisă de un DE CE interogativ interogație adevărată în dialoguri sau interogație falsă (numită și "retorică") în structurile monologale -, urmată de unul sau mai multe răspunsuri în DEOARECE, ca în T3: T3 De ce sînt atît de frumoasă? / Pentru că stăpînul meu mă spală. Numeroși cercetători sînt de acord să reia nucleul modelului lui
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri. Sub această formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are alt scop decît să aserteze indirect această presupoziție. Falsele întrebări din T3 și din T78 se prezintă ca niște "interogații retorice", denumire împotriva căreia Bally s-a ridicat pe bună dreptate: [...] desemnare absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și ale elocinței niște aspecte afective ale limbajului. În realitate, o interogație retorică
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
niște "interogații retorice", denumire împotriva căreia Bally s-a ridicat pe bună dreptate: [...] desemnare absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și ale elocinței niște aspecte afective ale limbajului. În realitate, o interogație retorică nu este o interogație și nu are nimic retoric [...]. Să spunem că interogația care nu întreabă aparține limbajului numit exclamativ, chiar dacă dăm acestui termen un sens absolut general, înțelegînd prin el totalitatea intonațiilor afective. (1951: 269) Intensitatea "exclamativă" este
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
căreia Bally s-a ridicat pe bună dreptate: [...] desemnare absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și ale elocinței niște aspecte afective ale limbajului. În realitate, o interogație retorică nu este o interogație și nu are nimic retoric [...]. Să spunem că interogația care nu întreabă aparține limbajului numit exclamativ, chiar dacă dăm acestui termen un sens absolut general, înțelegînd prin el totalitatea intonațiilor afective. (1951: 269) Intensitatea "exclamativă" este prezentă în ATÎT DE intensiv
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
absurdă, dar caracteristică vechii școli, care voia să explice prin procedeele artei de a scrie și ale elocinței niște aspecte afective ale limbajului. În realitate, o interogație retorică nu este o interogație și nu are nimic retoric [...]. Să spunem că interogația care nu întreabă aparține limbajului numit exclamativ, chiar dacă dăm acestui termen un sens absolut general, înțelegînd prin el totalitatea intonațiilor afective. (1951: 269) Intensitatea "exclamativă" este prezentă în ATÎT DE intensiv din versul 1 din T3. Versul al doilea aduce
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ȘTIU DACĂ fiul pierdut a renăscut și a murit în clipa aceea de extaz, SAU dacă a ajuns să-și recunoască măcar atîta cît o pot face un prunc sau un cîine părinții și casa. Vocea narativă introduce aici o interogație prea puțin conformă cu așteptările unui cititor de fapt divers sau de cronică a Vestului. Un asemenea cititor s-ar întreba probabil ce s-a întîmplat cu indianul, cum au reacționat părinții lui și ce s-a mai întîmplat cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
schimb de replici. O aserțiune aduce cu sine un fapt, un dat, o teză pe care interlocutorul este somat fie să o respingă, fie să o admită. Se deschide astfel un schimb de replici, atât printr-un act interlocutiv de interogație, cât și printr-un act de asertare. În plus, valoarea interlocutivă a unei clauze poate fi, în aparență, asertivă sau interogativă și să vizeze, de fapt, o cu totul altă acțiune: reproșurile formulate de către Lup iau forma unei interogații [1
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de interogație, cât și printr-un act de asertare. În plus, valoarea interlocutivă a unei clauze poate fi, în aparență, asertivă sau interogativă și să vizeze, de fapt, o cu totul altă acțiune: reproșurile formulate de către Lup iau forma unei interogații [1] sau a unei simple aserțiuni [7]. Natura eristică a dialogului ales de către Lup este evidentă până la sfârșit: este vorba de a pune adversarul în dificultate, orice ar spune. Premisele-presupozițiile nu dețin un rol prea important în dialogul eristic. Mielul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Bată-l crucea, om bogat, Om bogat și făr* de sfat.”( Cântec haiducesc) "Afurisit să fie câneriul de vornic, și cum au ars el inima unei mame, să-i ardă inima sfântul Foca de astăzi...” ( I. Creangă -Amintiri din copilărie) Interogația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei întrebări (sau a unei serii de întrebări) al cărei răspuns este cuprins în ea. Exemplu: "Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
formele modificate ale topicii constă în plasarea subordonatelor înaintea propoziției principale: " Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert.” ( M. Eminescu- Atât de fragedă) Uneori, construcția frazei, frântă, întreruptă de exclamații și interogații dă dramatism și culoare: " - Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici- colo, dar eu ce mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
momente și atitudini. În comedie, epigramă, fabulă, epistolă, parodie, roman, schiță etc. În cunoscutele Scrisori eminesciene, satiricul îmbracă forme variate, îndreptate împotriva unor moravuri caracteristice epocii, pe care poetul le-a înfierat. Scrisoarea II se deschide cu o suită de interogații retorice care pregătesc izbucnirea satirei împotriva scriitorilor improvizați care fac din artă un mijloc de parvenire: Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care- ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și juriști au căutat o fomulă pentru pacea eternă sau cel puțin au sperat să reducă complexitatea conflictelor internaționale la o structură explicativă ordonată, dezvoltând o teorie care să ne permită să explicăm, să înțelegem și să controlăm fenomenul. Această interogație a generat însă diverse ipoteze de lucru și, deseori, explicații contradictorii asupra naturii și cauzelor războaielor. Deși în prezent nu dispunem de o teorie generală despre război care ar lua în considerare o întreagă complexitate a fenomenului și ar fi
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
imagistice, cu o libertate a mișcării secondată de o sintaxă riguroasă. SCRIERI: Liniștea aerului, București, 1987; Oaspetele de piatră, București, 1998; Iluzia risipei de sine, București, 1998; Chip nevăzut (în colaborare cu Magdalena Constantinescu), București, 2001. Repere bibliografice: Florin Costinescu, Interogație și mișcare, CNT, 1988, 49; Constanța Buzea, Sărbătoare și limb al identităților, AFT, 1988, 12; Ioan Holban, „Liniștea aerului”, CL, 1989, 5; Mariana Ionescu, Consecvența poetului și îmblânzirea lumii, „Carnet literar”, 1999, 9; Octavian Soviany, O teroare a frigului, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289106_a_290435]
-
R, 1981, 9; Matila C. Ghyka, Estetică și teoria artei, îngr. și postfața Ion Iliescu, tr. Traian Drăgoi, București, 1981, 440-450; Petrescu, Confluente, 28-29; Ion Deaconescu, Pius Servien - un estetician al ritmului, MS, 1985, 1; Ion Deaconescu, Pius Servien - între interogație și rememorare, MS, 1985, 2; Artur Silveștri, Pius Servien - un renascentist printre moderni, MS, 1985, 3; Simion, Mercuțio, 88-91; George Bădărău, Estetică lui Pius Servien, CL, 1998, 8; Popa, Ist. lit., I, 1201-1202; Solomon Marcus, Centenar Pius Servien, RL, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
Wright Mills. Această modalitate de analiză prezintă un impediment invers față de al precedentei. În afară de aceasta, ea comportă un potențial de arbitrariu mai ridicat decât precedenta: într-adevăr, cercetătorul trebuie să decidă ce întrebare va adresa și cui, iar această dublă interogație implică un risc dublu de eroare în apreciere. Acest risc este considerabil redus în cazul abordării poziționale, care poate fi practicată plecând de la studiul documentelor: organigrame, reglementări, statute, procese-verbale etc. Abordarea decizională Cea de-a treia abordare, cea decizională, vizează
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
entități, reale sau virtuale, de care un ego tulburat de o criză religioasă poate dispune în sens terapeutic. În ecuație, primatul subiectivității este tipic modern și, totuși, frapant pentru cei obișnuiți cu principiile clasice ale ecleziologiei ortodoxe. Autoarea acestei dramatice interogații uită să se întrebe ce se va întâmpla atunci când nu va mai fi studentă - deci, prin urmare, nici membră ASCOR. Cine se va dezintegra: „eul” care pune întrebarea sau poate ASCOR-ul aflat deja „în mine”1? Este acum timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]