1,743 matches
-
de băiat de cartier, și stă cu picioarele depărtate, ca bărbații ăia enervanți din autobuze, care ocupă mai mult loc decât ar trebui. Nu știu dacă o face în mod conștient, dar cu siguranță vrea să sugereze că nu e intimidat de banii și fumurile ei. — Depresia e un sentiment! se apără Charlotte. V-am spus că eram deprimată. — Da, dar e doar un singur sentiment, insistă Ben. Mai sunt și altele despre care nu ne spui. Păi, sunt supărată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care zac aruncate hainele noastre. Pilota e albă, cu cusături fine, maro închis, la margini. Apartamentul lui Jake e decorat cu mult bun gust, cu toate că realizezi imediat că te afli într-o casă de burlac. Este masculin, dar nu te intimidează, cu lucruri scumpe și de calitate, dar nu ostentative. Patrick avea cearșafuri flaușate cu imprimeuri verzi, pentru iarnă, și unele bej de bumbac, pe elastic, pentru vară; în baie nu prea făcea curățenie, hainele și le lăsa în grămezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fug de cruzimile lumii masculine. Este cel mai bun adăpost unde te poți retrage atunci când un bărbat te-a bătut de te-a uscat, metaforic vorbind. Cred că orice tip pe care Daisy l-ar aduce acasă ar fi foarte intimidat de feminitatea extremă a decorului, dar nu e momentul să spun ce gândesc. Pe urmă, e casa ei, așa că poate să și-o aranjeze după bunul ei plac, mai ales că bărbaților le plac femeile copilăroase. De fapt, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cotește brusc. Ne simțim atât de ușurați când ajungem la destinație, că sărim ca greierii din mașină; imediat ne dăm seama că nu am chibzuit câtuși de puțin cum să procedăm. Să intrăm toți odată? întreabă Ben. — Să nu-l intimidăm, devin eu isteață. Știți, șase contra unu... Aruncăm o privire la casa lui Jim. E mică, are un perete comun cu a vecinilor și un zid de piatră îngrădește un petic de iarbă care ține loc de grădină. Niște boscheți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-a întâmplat, nu prea-mi dau seama, pur și simplu lucrurile s-au înrăutățit din ce în ce mai mult... —Gheață! zice Charlotte autoritar. Jim, ascultător, își pune iar bucata de carne congelată pe ochi. Trebuie să spun că e foarte ușor de intimidat. Maureen și-a găsit victima perfectă. Până acum, nu te-am mai văzut niciodată cu vânătăi, observă Jennifer. Întotdeauna avea grijă, mormăie Jim. Avea grijă să nu îmi facă vânătăi vizibile. Dar azi și-a ieșit din minți. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
restul, priviți acuma și tăceți! Este târziu și am o veste, prea-cinstiților: Îi mănânc limba crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul meu, Tată Ceresc, iartă-mi mie păcatele cele de până acum, gândurile și faptele cele netrebnice, săvârșite cu știință
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prietenos. Spune dumneata întîi, că pe urmă am să-ți spun și eu altele! Învățătorul îngălbeni mai tare. Mâinile, așezate pe genunchi, își jucau nervos degetele. După primele cuvinte ce rosti, observă că Iuga se întunecă. Asta, însă, în loc să-l intimideze, îl întărîta și-l îndemna să continue mai calm și cu mai multă siguranță. ― În definitiv dumneata ce dorești? îl întrerupse apoi deodată bătrânul. Întreruperea nu-l tulbură deloc. Continuă a-i expune că el, personal, nu dorește nimic, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care le-au provocat. ― De ce să-i lase, domnule?! protestă bătrânul reporter Davidescu, înfricoșat de perspectiva opoziției. Mai bine să-i bage pe toți la dubă și să-i învețe omenie! Titu Herdelea, care se strecurase într-un colț, intimidat de sanhedrinul redacțional, deveni centrul interesului când Roșu îl întrebă ce-a văzut la țară? După ce tânărul povesti că în general a găsit liniște și numai atmosfera i s-a părut apăsată, Deliceanu observă: ― Firește! Unde n-au ajuns încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând să izbucnească în hohote. Dar profa noastră era o băbuță conștiincioasă care nu se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om și asta presa și mai tare, aproape insuportabil, barajele noastre sufletești, pe care familia se străduise ani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
învețe ceva. La câteva zile după aceea, când eu mă întorsesem de în birou și stăteam trântit pe pat, obosit, fără gânduri, Maitreyi a bătut la ușa mea. ― Vă rog să-mi spuneți când se întoarce tata, vorbi ea, rezemîndu-se intimidată de ușă. Sării în sus zăpăcit (mărturisesc că nu știam cum să mă port cu fata aceasta) și-i spusei tot ce știam, în mai multe cuvinte decât ar fi fost nevoie și fără să îndrăznesc s-o poftesc înlăuntru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să nu se intimideze, adăogai eu, privind-o. ― Nu e întîia dată când vorbește, lămuri d-l Sen, orgolios. Păcat că nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
12 ani, cu un bărbat pe care nu-l văzuse niciodată și de care se temea pentru că o violase brutal și o bătea în fiecare noapte, înainte și după dragoste ― ea o sfătuise mereu pe Maitreyi să nu se lase intimidată de legile castei și de rigorile familiei, ci să treacă la fapte, iar în cazul unei opoziții îndărătnice, să fugă cu mine în lume. Pe această prietenă a mea și tovarășe a Maitreyiei, singura care a consolat-o în zilele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi număra numeroși admiratori, ca acel foarte original poet Acintyia, mult discutat atunci, pentru că începuse să publice un roman asemănător lui Ulysses al lui James Joyce și-și ridicase împotriva sa toată pleiada de bătrini scriitori bengalezi. Eu eram puțin intimidat de pregătirile care se făceau pentru 10 septembrie. Știam că în ziua aceea Maitreyi îmi va aparține mai puțin ca niciodată, căci era orgolioasă și curtenitoare, și va încerca să seducă pe toți musafirii. Îi cumpărasem și eu câteva cărți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe poartă, năuc, fără nici o țintă. Mă gândeam că ar fi bine să ridic ceva bani de la bancă, dacă, într-adevăr, trebuia să părăsesc orașul într-o zi sau două. Dar nu-l părăseam din ordinul lui Sen, nu mă intimidau amenințările lui. Plecam, pentru că știam prea bine că numai așa i-aș putea fi de vreun folos Maitreyiei: că numai așa ea mă poate uita. Gândeam ca un adolescent. Am ajuns la bancă pe jos, deși distanța din Royd Lane
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dimineața următoare, îndreptîndu-se zâmbitor spre el. Era mai impresionant decât și-l închipuise. Nu era prea înalt, și totuși felul cum ținea capul sus, își păstra corpul - drept, de parcă ar fi fost la paradă -, îi dădea un aer marțial care intimida. Dacă n-ar fi avut părul aproape în întregime alb, ar fi părut sever. Chiar când zâmbea rămânea grav, distant. - Și de-abia acum începi să devii un "caz interesant", adăugă așezîndu-se pe scaunul din fața patului. Cred că înțelegi de ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al doilea caiet cu note pe care i-l încredințase. - Îți aduci cumva aminte că, într-o noapte, ai coborât pe fereastră și te-ai dus până în fundul grădinii, acolo unde sunt rondurile cu trandafiri? Simți că roșește și se intimidă. - Nu. Îmi aduc aminte că nu izbuteam să adorm și la un moment dat mi-am spus: dacă nu adorm până ce număr 20, cobor și mă duc să mă plimb în parc! Dar după aceea nu mai știu nimic. Probabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
larg ușa, o poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar ca să se convingă că nu era intimidată. Când au intrat, abia trecuse de zece, și cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau comanda crenvurști și omletă, era aproape plină. De la câteva mese, Antim se auzi strigat, dar se prefăcu că nu aude și se îndreptă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în odaie. Apoi începură să aprindă lumânări. De mai multe ori, chiar în noaptea aceea, în timp ce o vegheau, fusese ispitit să-l întrebe ce-i spusese, dar nu îndrăznise. Pentru întîia dată Ieronim, care nu împlinise încă șaptesprezece ani, îl intimida. Parcă devenise deodată un alt om. Îngenunchease lângă pat, cu ochii deschiși, dar parcă nu vedea pe nimeni. Se ridica la răstimpuri și se ducea în salon, se plimba de la un capăt la altul, tăcut, palid, cu figura împietrită. Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întoarse speriat capul în toate părțile. Atunci, parcă ar fi apărut de după coloana de marmoră, Generăleasa. - Manolache, asta era? Logodnica? Străina?... Ea era? repetă după pauză. I se păru că ghicește o urmă de ironie în glas și-și plecă intimidat privirile. - Ea era, mon General. Chicago, New York, decembrie 1971 Curry (praf de curcuma și alte mirodenii sau mâncarea gătită cu acest praf), transcris într-o variantă care aproximează pronunția (kari) (n. ed.). ?? ?? ?? ??
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prima lună, dar mie îmi plăcea, îl priveam când se trezea, când se uita-mprejur. Dacă aș fi crezut în Dumnezeu, aș fi zis că e o minune. Parcă nu înțelegeam cum de apăruse printre noi, dintr-odată, parcă mă intimida când mă uitam la el, privea în jur ca și când le-ar fi înțeles pe toate. Ivona a mai fost bolnavă încă mult timp, îi făcuseră cezariană, și eu îl hrăneam, învățasem să îl înfăș, îi făceam baie, nu permiteam nimănui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar, neavând mărunte schimbate, a cam bulversat spiritele, scoțând o hârtie de douăzeci de lei și voind ca acela ce o ia să o împartă cu câțiva încă. Bineînțeles, s-au repezit mai multe mâini, eu ! eu ! eu !, și ea, intimidată de cererile tot mai imperioase, a dat-o la întâmplare celei mai grăbite. Comentariile triviale ale celor dezamăgiți, care mi-au ajuns la ureche, eu venind chiar în urma doamnei, m-au mâhnit. Chiar m-au revoltat, în acel mod în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
taică-meu la poartă, vorbind cu locotenentul bateriei noastre. Militarul pare intimidat de aerul lui de artist. Nu știu cum vine asta, pentru că nu e ceva evident, ține mai degrabă de atitudine. Îi iese fără să vrea. Și dacă tot l-a intimidat, Îl roagă să-mi dea drumul din unitate. Locotenentul mă lasă, chiar dacă, pentru că nu am depus jurămîntul militar, nu am voie să ies neînsoțit de un cadru militar. Îmi scrie un bilet de Învoire, dar trebuie să mă Întorc pînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o turmă de răcani stă pachet, În speranța că numărul lor intimidează. Ies cîțiva veterani, se aude și vocea lui Box, răsare dintre ei ca o fiară, e iar În vrie. Stau cu Csabi undeva Într-o parte și Îmi dau seama că ungurul ăsta simpatic poate avea o căutătură destul de urîtă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
centrul orașului devine teatrul unei scene suprarealiste: cîteva divizii de armată mărșăluiesc prin Piața Operei, În muzica triumfală produsă de fanfare militare. O asemenea desfășurare face parte dintr-o strategie pe care Statul-Major al armatei l-a conceput pentru a intimida, pentru a demoraliza orice alte Încercări de rebeliune. Efectul nu e deloc cel scontat, mulțimea strînsă aici protestează vehement, demonstrația militară e gratificată cu huiduieli și foarte curînd lozincile Împotriva regimului din ziua anterioară se fac iar auzite. PÎnă spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cerc al puterii, oameni În care Ceaușescu Își pune speranța, se organizează un comitet de aproximativ 20 de manifestanți și Încep nego cierile În clădirea Operei. E un moment psihologic important. Dacă la Început membrii acestui comitet ad-hoc se simt intimidați de personajele grele din fața lor, ulterior, pe măsură ce mulțimea din piață se animă și Își exprimă zgomotos susținerea, prind curaj și revendicările ating un ton radical. Se vorbește răspicat despre demisia lui Ceaușescu și despre organizarea unor alegeri libere. Oamenii lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]