1,333 matches
-
La fieștecare alarmă falsă care-aș fi putut, sau nu, s-o iau dă camion, mandea ieșam cu zgomot dă dop În trap gimnastic și străbăteam ăle șaizeci de varas Între al treilea pavilion și poarta care da În uliță. Intonam cu entuziasm juvenil marșu care ni-i drapel, da la douășpe fară zece m-am făcut afonic și nu mă mai putea lua drept un magnat dân primu pavilion. La treișpe și douăzeci, camionu a sosit mai devreme și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o fi scârbit ad nauseam. Încă de la Început a pretins deplina independență a fiecărei litere. Iată două mostre ale formidabilului aragonez. Sunt, evident, versuri pe care gustul mort de oboseală al vremii noastre, insensibil la muzica lor, nu le va intona cu deplină eufonie. Primul, sub pseudonimul Garduña, face parte din piesa pe care a intitulat-o Respectuoasă Înștiințare către Domnul Primar din Magallón. Iată cum sună octosilabul: Chiar că Îți pute, Manuel pe care, numărând, trebuie să-l scandăm: Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
agenturi de spionaj”, Nicolae Manolescu, „veleitarul”, „marioneta cu sforile mînuite din afară”, o „biată scursură verde”, „biet geambaș de țară”, iar pastorul Tkes e calificat În acorduri scînteietoare drept „popă provocator, bețiv și afemeiat”. Spre finalul acestui nimicitor Allegro se intonează la clopote și sirenă de pompieri tema patriotică din care răzbate o sfîntă amenințare: „Așa după cum tot legionari au fost și părinții mai multor dizidenți de azi cărora le vom da odată numele”. Țambalul intervine În do diez major, sfîșiindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pasăre cîntătoare (sau pe sine Însuși, Înainte de schimbare), și are-n suflet ceva dificil de Înțeles. În aceeași ordine de idei, semnalez că la Întoarcerea În țară a lui Titulescu, Emilia Nicolaescu a afirmat din ecranul TV că s-a intonat imnul României. În realitate, În acel moment se intona Marșul funebru. Deșteaptă-te române a venit mai tîrziu, atunci cînd domnul Iliescu Își ștergea ochii de glicerină cu batista prezidențială. Rugîndu-se să nu cumva să se deștepte acel ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are-n suflet ceva dificil de Înțeles. În aceeași ordine de idei, semnalez că la Întoarcerea În țară a lui Titulescu, Emilia Nicolaescu a afirmat din ecranul TV că s-a intonat imnul României. În realitate, În acel moment se intona Marșul funebru. Deșteaptă-te române a venit mai tîrziu, atunci cînd domnul Iliescu Își ștergea ochii de glicerină cu batista prezidențială. Rugîndu-se să nu cumva să se deștepte acel ceva din sicriu, acolo, la aeroport. „Iliescu este un personaj tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să asculte
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
lucra cu conștiinciozitate, dar nu aspira să conducă. Fața lui rotundă, jovială și calmă părea să exprime o lene suverană, nu voia decât liniște. Era opusul nevestei, cu mișcări încete și însoțite de zâmbet, cu o voce care părea să intoneze psalmi, îi plăcea căldura căminului în care să asculte muzică, să se joace cu copilul, să citească enorm. De când dormeau separat, se retrăgea devreme în camera sa, își ungea încheieturile mâinilor cu nămol, un pretext să scape de vizitele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu și-a revenit cu totul în simțiri până ce nu s-a pomenit șezând pe closet, cu capul în mâini și pantalonii la glezne; în aer plutea gros duhoarea diareei lui și în cămăruța fără geam era tăcere. Doar el intona ca un robot un singur cuvânt fără nici o expresie, mecanic. Joan. Joan. Joan. Graham câștigase respectul lui Mark Winshaw. Acesta a venit sub forma unei tăceri de douăzeci de luni, urmată de o invitație la petrecerea de Anul Nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
imaginile ei implică o meditație mai profundă. Scena este aceea a unui sfârșit anunțat, iar creionul fără vârf are implicații mult mai serioase și mai directe în sfera umană. Așa mut, abdicând față-n față cu iarna, autorul pare să intoneze un cântec de lebădă. Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
cerere temporară pentru eventualul profit. Locul lui Jill are vedere de-a lungul văii. Brazii de pe marginile dealurilor de vizavi sunt ca niște urme de rimel, iar În cavitatea verde de dedesubt plutește un abur argintiu și gros. În timp ce preotul intonează liturghia, iar Robin pășește În față să arunce o mână de pământ pe coșciugul soției, mă uit În altă parte și cu ochii spălați de lacrimi mă concentrez pe pietrele funerare care ne Înconjoară. Fiu devotat. Tată și bunic. Scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să întrebe, de un Kameraden mai vorbăreț, dacă nu cumva Gulaschkanone ascunde, printr-un giumbușluc soldățesc, numele bucătăriei nemțești de campanie. Vorbărețul, având un picior lipsă, până aproape de coapsă, i-a confirmat, surâzând melancolic, că așa este și i-a intonat un cântec pe limba lor, în care era vorba de mazărea cu slănina cotidiană și de "tunul cu gulaș", bucătăria pe roți a companiei, poreclă moștenită de germani din regimentele de austrieci. În timpul dualismului austro-ungar, soldații austrieci învățaseră meniuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intensitatea de 120 de volți, ca atunci când anglo-americanii îi dăduseră drumul din lagărul pentru nemți, trimițându-l în România, cu însoțitor anglo-american și cu o notă "Top secret", pentru Securitate. Numai i-au ascultat istorisirile și l-au obligat să intoneze unele strofe, cu refrenul acela, care, precis, se referea la mazăre cu slănină: Und landen wir nach manchem Schmaus Im Himmel der Soldaten, Der Petrus kennt sich bei uns aus, Wird was Besonders braten. Doch Engels G'deck Ist Erbsen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toți să tragă la jug, sub steagurile roșii. Copiii veneau cu nasuri vinete de frig, de la școala fără lemne în sobă, fredonând, neștiutori și candizi, cântece despre un erou vajnic, până de curând, total necunoscut, "moș Mardare". Balada lui Mardare, intonată cu glăscioare de copii, îi asigura convingător, pe cei de acasă, că acesta intrase de curând " În Gospodăria mare/Cu Frăsina, baba lui / Și i-a spus chiaburului". Ce pierdere de vreme, să-i mărturisească și să-i zică moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
injecții ne-nțeapă și ne Îndoapă cu vitamine. Sau al' dat,' e și mai tare: Că doctorul, la îndemână are Medicamente și mai amare. Când voi fi mare, Tot ce-mi place, Mie, mai mult, voi face: Cântece revoluționare voi intona Jiu-Jitsu și Sambo mi-oi însuși Îndată, și : Na, na, na ! Am să-l plesnesc pe cel care Nu-mi va lăsa jucăriile-n pace. Așa am să fac, când am să devin băiat mare! Realmente, nu știu ce mai e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din nordul Moldovei, prietenul lui cel mai drag, un tip de milioane, un om de aur, se dezlănțui în voie. Sorbindu-l din ochi, cântă, acompaniindu-se cu armonika lui personală, pe care o adusese, înainte de Revoluție, din republicile baltice, intonând mai întâi nemuritoarea Katiușa și continuând cu alte și alte șlagăre, cunoscute de întreaga șleahtă de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult mai mult decât ale oaspeților, încheindu-se printr-o prelungită pauză de respirație, aproape ca un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asiste, în exterior, sub cerul liber și înghețat de iarnă, la dezlănțuirea focurilor bengale. Haida, măi, bandă de codoși și de poponari, ceată de poștărițe! Ciocniți paharele în cinstea oaspetelui nostru! zbiera magnatul de la Sans-Souci, care, ca și în ajun, intonă, mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de turism o sumă oarecare, se cuvine să bea cât mai mult și să vorbească cât mai tare, pentru ca lumea pe unde treceau să afle de existența și de importanța lor evidentă. Ecourile imnului studențesc Gaudeamus igitur, pe care îl intonară chiar în uvertura veselei manifestări, le confirmă părerea că petrecăreții nu erau altceva decât o ceată de foști colegi și de foste colege, care se întâlniseră în același oraș pentru a marca o oarece aniversare de serie de absolvenți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ul limpezește mintea, măi! îi explică el lui Nae și contribuie la o traducere cât mai exactă a pasajelor din diferite cântări și din diferite texte străine. Peste răgazul a încă trei-patru pahare de scotch, se făcu târziu: după ce mai intonară o dată Shalom Alehem, plecaseră oaspeții din restaurant, se retrăseseră lăutarii, care atâta așteptaseră: să se golească salonul de onoare... Rămăseseră câțiva bețivi și doi ospătari ce erau dejurnă, cu cheile barmanului la ei. Vladimir nu se clintea din fermitatea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
doar o singură notă muzicală modificată, pe care Svetlana o alterase din precauție (nici o iotă în plus!), o compoziție după un marș interzis la Yalta, cât și la Potsdam, al așa-numitului Partid Național Socialist al Muncitorilor din Germania. Instrumentiștii intonară, asurzitor și fără tragere de inimă, respectiva bucată, atacând-o pe ritm alert de polca. Pelerinul o ascultă și el, fără chef, deși Svetlana îl amenința mereu cu toiagul de tambur-major, convocându-l la audieri oficiale, știind că imaginea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce năzuiau să acceadă în Mausoleul de marmură roșie. Trebui să se culce cu acea necunoscută, cu ochi stinși și trup deșirat și strâmb, drapat în sarafan stacojiu, cu Mesalina, în timp ce mase de copii, monitorizați îndeaproape, erau puși să ovaționeze, intonând, concomitent, asurzitorul refren: Măslina cu Slănina, Măslina cu Slănina! Îi era o silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de pui de rechin, zăcând mort pe o plajă de zăpadă, dar Mesalina avertiza: E prețul libertății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aștepta să audă din partea tuturor o veritabilă explozie de entuziasm, începu să explice: În această tulburătoare ecuație matematică, E mare reprezintă Energia, m reprezintă Masa, iar c reprezintă viteza Luminii... Dar ascultați-o acum în fabuloasa configurație, în fabuloasa întocmire intonată de prietenul (ei, de prietenul, ce zic eu?), de fratele meu, preistoricul O'Piatră! Anume, ia ascultați! ridică degetul ca pe un diapazon care urma să emane sonuri fermecătoare și stranii: Făgăduiala spiritului unui corp din natură... Glăsuind primul verset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a speranței, a încrederii și solidarității umane. Există o unitate indisolubilă a sufletului uman, în care viața și moartea, fericirea și durerea sunt mereu legate printr-un profund sentiment religios care face apologia vieții. În celebra fugă în care este intonat motivul BACH (mai întâi în nuanța piano și la sfârșit, în forte), artiștii au reliefat cu mult rafinament metamorfoza de la sentimentul de resemnare și de împăcare a compozitorului în față morții, la apoteoza finală, care evocă speranța și nobilele aspirații
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
trei laturi ascuțite ale unui trident, am putea decela tot atâtea paliere expresive, clar conturate: cel ludic - piesa debutează cu semnale emise de flautist dintr-un fluier de jucărie sau de...polițist (!), dar și cu vocalize contrapunctice, cu aer parodic, intonate de cei trei instrumentiști - cel preponderent ritmic - populat cu formule mozaicate, catastrofice și accente dure, mai ales la percuție, asemenea celor folosite în teatrul kabuki - și cel elegiac, care atinge inefabilul spre final. Ca întotdeauna, Adrian Iorgulescu găsește măsura justă
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
diversitatea instrumentelor de percuție care au înviorat materia sonoră pigmentând-o cu o multitudine de evenimente timbrale; în diversificarea expresivității printr-o suită de variații, de la vigoarea ofensivă a ritmurilor aksace, la transparența plină de grație și mister a celor intonate de instrumentele metalice - vibrafon, trianglu, clopoței etc.; de la atmosfera primitiv-arhaică, la cea sacră, încununată de sonoritatea penetrantă a clopotelor tubulare așezate orizontal, într-un crescendo magnific, în șuvoiul căruia realul și imaginarul s-au contopit, ilustrând laolaltă alegoria morții și
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]