1,083 matches
-
unui sentiment ostil la adresa acestei Puteri și a unei alianțe cu ea într-o perioadă apropiată de timp"80. Revenind la discutarea problemei navigației danubiene în cadrul CED, în ceea ce privește adversara constantă a Austro-Ungariei, Rusia, aceasta a abandonat vechea poziție rigidă și intransigentă, abordând un punct de vedere moderat: accepta comisia în varianta Vienei, dar venea cu amendamentul ca durata activității ei să fie fixată până în anul 188381. Diplomația vieneză a agreat acest amendament. Sesiunea CED din iarna anului 1880 s-a încheiat
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
sesiunea de primăvară a CED Ea s-a desfășurat în a doua jumătate a lunii mai și prima jumătate a lunii iunie 1881 și a fost plină de surprize. Astfel, dacă România s-a arătat dispusă să renunțe la atitudinea intransigentă, dovedindu-se conciliantă, în schimb Puterile Centrale - Austro-Ungaria susținută de Germania - au refuzat orice concesie, neabătându-se de la nota circulară a baronului Haymerle de la 1 februarie. Dacă delegatul României, colonelul Pencovici, a refuzat la început să se pronunțe, amânându-și
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
pentru a rezolva pe cale amiabilă incidentul neplăcut, premierul Brătianu a hotărât "să meargă în întâmpinarea pretențiilor Austro-Ungariei, fără însă a se lăsa umilit"140. Un fapt cert care determina guvernul de la Viena să nu cedeze și să mențină o atitudine intransigentă, categorică, rigidă, față de autoritățile de la București, a fost fără îndoială sprijinul de care acesta beneficia din partea Germaniei lui Wilhelm I și a cancelarului Otto von Bismarck, lucru scos în evidență de altfel și de William Arthur White, în telegrama adresată
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
a fost aprobat de Marile Puteri, ai căror reprezentanți în Comisia Europeană și-au dat votul în favoarea lui când acesta a fost supus de comisarul francez în ședința din 27 mai"232. Poziția guvernului de la București era însă clară și intransigentă, ea fiind reflectată în telegrama circulară din 8 ianuarie 1883, expediată de ministrul Afacerilor Străine, Dimitrie A. Sturdza, plenipotențiarilor României de la Londra, Paris, Roma, Viena, Berlin, Sankt Petersburg și Constantinopol: "Având în vedere zvonurile atribuind Puterilor intenția de a nu
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Atitudinea acestora a fost foarte diferită: unii au distribuit fermierilor de pe moșiile lor grîul pe care aceștia erau obligați să-l predea, alții au angajat forță de muncă pentru diverse lucrări publice, dar alții au păstrat o atitudine rece și intransigenta, condamnîndu-și arendașii la moarte sau exil. Guvernul lui Peel a fost înlocuit de cel al lui John Russell. Acest nou guvern îl avea în fruntea Secretariatului pentru Trezorerie pe Charles Trevelyan, care și-a început activitatea refuzînd un cargou cu
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Partid Autonomist). Înfrîngerea sindicatelor a fost resimțită dur de către Connolly și Larkin, care și-au îndreptat atenția nu către Partidul Autonomist, susținut de patronatul învingător și care dădea semne că ar accepta un compromis în ceea ce privește legea autonomiei, ci către filoanele intransigente ale mișcării naționaliste irlandeze. Nu trebuie uitat că patronatul dublinez avea toate motivele să solicite doar autonomia Irlandei, pentru că o eventuală independența totală ar fi dus la ruinarea ei, îndepărtînd-o de marile piețe de desfacere din cadrul Imperiului Britanic. Autonomia i-
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
1917, iar guvernul britanic a abandonat oferta autonomiei celor 26 de comitate sud-irlandeze la 27 iulie 1917. Eșecul conferinței a reprezentat și sfîrșitul unei soluții negociate. Convenția irlandeză a mai ținut pînă în aprilie 1918, protestanții refuzînd orice compromis. Atitudinea intransigenta a unioniștilor ulsterieni din timpul negocierilor a fost primită nefavorabil în Marea Britanie, chiar și de conservatori. Redmond s-a grăbit să participe la această Conferință pentru că avea destule semnale privind schimbarea percepției poporului irlandez, care, observînd că soluția negociată nu
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
irlandeză s-a întors de mai multe ori la Dublin pentru a se consulta cu ceilalți membri ai Cabinetului atunci cînd au apărut situații-limită. Cu siguranta, au existat divergențe accentuate în tabăra republicana, în interiorul Partidului Sinn Fein și ÎRA, între intransigenți și moderați. Sean Mac Bride, cel care a asigurat legătură între Londra și Dublin, sublinia în memoriile sale gradul de nepregătire al delegației irlandeze, pusă în fața unor dosare bine structurate, susținute de David Lloyd George, Chamberlain și W. Churchill 92
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
forță polițienească, Royal Ulster Constabulary, și două organizații paramilitare strîns legate de Royal Ulster Constabulary: A Specials și B Specials.97 Consilerul lui Craig pe probleme de securitate a fost numit Șir Henry Wilson, vechiul dușman al ÎRA, un unionist intransigent. La 22 iunie 1922, Wilson a fost împușcat mortal de doi membri ÎRA chiar în fața casei sale din Londra. În mod curios, această echipă a ÎRA a acționat din proprie inițiativă, chiar dacă înaintea semnării armistițiului existase un ordin venit de la
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
O'Malley 101. În acest timp, Michael Collins a organizat Armata Statului Liber 102, mulți membri moderați ai ÎRA precum și foști ofițeri ai Armatei Britanice alăturîndu-i-se . Michael Collins a preluat cazărmile britanice, uniformele și aproximativ 10 000 de carabine. Pentru intransigenții din ÎRA această armata nu era decît o succesiune a celei britanice, fiind la fel de odioasa. Michael Collins și Eamon de Valera au semnat un pact electoral la 20 mai 1922, în încercarea de a conserva unitatea partidului Sinn Fein în vederea
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
acestor alegeri, republicanii radicali au suferit o mare înfrîngere, obținînd doar 133 864 de voturi și 36 de locuri în Parlament, în timp ce coaliția moderaților a cîștigat 486 419 voturi și 92 de locuri.103 În ciuda faptului că procesul democratic invalidase intransigenta republicana, Eamon de Valera nu a acceptat rezultatul și nu și-a îndemnat simpatizanții să elibereze clădirile pe care le ocupau. La 28 iunie 1922, sub presiune Londrei, trupele Statului Liber au luat cu asalt clădirea Palatului de Justiție, act
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
nu au fost personalități politice de prim-plan, ci două femei, Mary Lou Mc Donald 136, născută în 1969 la Dublin, pentru Republică Irlanda, si Bairbe de Brun137, născută în 1954 tot la Dublin, pentru Irlanda de Nord. Observăm schimbarea atitudinii radical-naționaliste, intransigente a partidului Sinn Fein, a cărui conducere în frunte cu Jerry Adams și Martin Mc Guinness a modernizat viziunea politică ce părea la un moment dat profund încremenita în proiectul naționalist, așa cum fusese conceput acesta în anii 1910-1920. În conformitate cu doctrina
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cît a funcționat Parlamentul Nord-irlandez, de la înființarea să în 1922 pînă în momentul dizolvării tuturor instituțiilor nord-irlandeze de către Londra, în 1973, pe fundalul unui adevăarat război civil între cele două comunități. Partidul și-a mai schimbat din atitudinea dura și intransigenta de la începutul existenței sale, fiind de altfel unul dintre protagoniștii încheierii Acordului din 1998 care a pus capăt ostilităților dintre cele două comunități. Liderul UUP din acea perioadă a fost David Trimble, care, asemenea liderului SDLP, a primit Premiul Nobel
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
lucrurile au stat cu totul altfel. E adevărat că spre deosebire de Școala din Alexandria, care era și ea centrată pe idei de inspirație neoplatonică, însă într-o formă conciliantă cu tradiția creștină, Academia din Atena a fost pe poziții mai degrabă intransigente în privința valorii doctrinei neoplatoniciene, neacceptând compromisul. A fost cazul dezvoltărilor doctrinare ce au aparținut, de pildă, lui Proclos sau Damaskios. Să reținem totuși că acest radicalism nu a luat o formă agresivă, motiv pentru care a și fost tolerat, atacurile
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
greutate. Astfel, românii ce se aflau la Paris se împărțeau, în opinia lui T. Maiorescu, în două "secte". În timp ce prima, din care făceau parte D. și I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, Ion Voinescu II, considera că trebuie adoptată o atitudine intransigentă față de guvernul otoman, a doua, formată din frații Golescu, Grădișteanu, Alecsandri, aprecia drept posibilă și demnă de luat în calcul colaborarea cu Imperiul otoman pentru rezolvarea revendicărilor românești 36. Publicații precum Republica Română, apărută mai întâi în 1851 la Paris
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Dimitrie Sturdza vorbea într-un mod cât se putea de clar despre detronarea lui Al.I. Cuza. În aceste condiții, faptul că pe zidurile palatului domnesc se afișau pancarde pe care scria "de închiriat" nu mai era o mare surpriză. Intransigent devenea cu cel care era încă șeful statului, în această perioadă și Dimitrie Bolintineau, fost ministru al lui Cuza și care descria situația politică din acel moment astfel: "Domnul uitase că țelul pentru care se făcuse 2 mai nu era
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
contrarevoluționară, minuțios pregătită de agenții spionajului imperialist, partidul s-a destrămat, s-a dovedit incapabil de a opune o rezistență organizată, de a zdrobi puciul fascist (Dej: 1960, 194-195, subl. m.). Se observă că poziția lui Dej este chiar mai intransigentă decât cea a lui Constantinescu, acesta insistând în principal pe neajunsurile organizatorice și tactice ale PMM, care l-au condus la imposibilitatea gestionării adecvate a situației și la "destrămare" și mai puțin asupra revendicărilor legitime ale populației pentru reforme economice
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
proprii a societății românești și nu al unor influențe din afară" (Stan: 1978, 35). Aluzia la incomensurabilul orgoliu al RSR de a fi independentă pe plan extern, mai ales în ceea ce privește relația cu fostul "tutore" sovietic este clară. Exteriorizând o "atitudine intransigentă" în ceea ce privește "problema apărării revoluției contra presiunilor dinafară", revoluționarul pașoptist încerca să își convingă partenerii de necesitatea unei "politic[i] de demnitate și rezistență" în raport cu Poarta otomană, căreia nu trebuiau să i se facă prea multe "concesii". Mai aflăm din scurta
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de "sistematizare" a satelor pentru a le putea subsuma viziunii sale înguste asupra modernității. Să nu uităm nici că Ceaușescu, la fel ca Mao și Hrușciov, făcea parte dintr-o generație de revoluționari pe care îi putem considera mult mai intransigenți și mai îndoctrinați decât generația sau generațiile anterioare, receptive totuși la o anumită gândire critică ce lipsea cu desăvârșire printre membrii "noii gărzi" (vezi Fischer: 1989, 166). Deosebit de interesantă pentru naționalismul ceaușist este o discuție în contradictoriu purtată în 1968
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aparente schimbări vor fi detaliate pe parcursul lucrării. Deocamdată, este important de menționat faptul că reputația naționalistă a lui Ceaușescu a trezit mefiența Ungariei vecine și îngrijorare la Moscova. Budapesta se temea, pe bună dreptate, că Ceaușescu se va dovedi mai intransigent față de minoritatea maghiară decât predecesorul său, în timp ce sovieticii sperau într-o ameliorare a relațiilor cu România, pe care alegerea lui Ceaușescu în postura de secretar general al PCR nu o anticipa. În plus, aspect foarte important, "propaspătul numit era primul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
această ocazie. Acum, a fost rândul lui Nixon să fie tranșant. "Doresc pacea, dar nu voi accepta niciodată o înfrângere. Nu voi permite niciodată ca Statele Unite să fie umilite în Vietnam". În paranteză fie spus, tocmai această atitudine de superioritate intransigentă a condus la retragerea înjositoare a Americii din Vietnam. Ceaușescu s-a arătat împăciuitor, argumentând însă pentru finalizarea războiului, a cărui prelungire "poate să conducă la apariția unor situații care sunt imprevizibile astăzi, cu consecințe destul de grave" ("Notă"... în Dosarele
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de drepturi conferite omului oricând și oriunde, drepturile și libertățile acestuia au, prin urmare, un conținut istoric concret, determinat de natura și trăsăturile esențiale ale contextului lor economic, social și politic" (Ceterchi, Bolintineanu, Androne: 1980, 7). Alte interpretări mai puțin intransigente, ca cea a lui Victor Duculescu, recunoșteau aportul "comunității internaționale" la definirea generală a drepturilor omului, dar atrăgeau atenția că acestea trebuie filtrate în permanență de posibilitățile concrete de aplicare a lor la nivel național și adaptate astfel particularităților cultural-istorice
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este "tipic negustoresc", leninismul romantic se află clar din punct de vedere ideologic la confluența dintre leninism, romantism și fascism, indiferent de ordinea acestora. În 1989, la Viena, în cadrul rundelor de negocieri post-Helsinki, RSR s-a remarcat prin postura deosebit de intransigentă, chiar și pentru "lagărul socialist", prin care și-a exprimat dezacordul în legătură cu clauza referitoare la drepturile omului, pe care, totuși, datorită contextului, a fost nevoită să o semneze. Observatori americani ca Eliott Abrams declarau, în 1984, că România și Cehoslovacia
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
RSR nu a urmărit decât să "obstrucționeze emiterea oricărui document sau mandat final în baza căruia România putea fi trasă la răspundere" (Socor: 2 February 1989, 23; Socor: 27 November 1985, 603-606). Atitudinile de acest gen vor deveni tot mai intransigente odată cu trecerea timpului. Revenind la conferința de la Viena, delegația română a susținut că măsurile conținute în documentul final, "sub pretextul grijii pentru drepturile omului și a libertății religioase", nu făceau altceva decât să îngreuneze dialogul și cooperarea internațională eficientă. Astfel
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și principii "burgheze" îi repugna leninismului romantic. Ori, ca orice societate, și cea românească era fundamentată pe aceleași baze axiologice, esențialmente non-leniniste. Lupta pentru transformarea ei într-un fel de partid ideal format din membri ideali, militanți, disciplinați, consecvenți și intransigenți va reprezenta unul dintre obiectivele centrale ale leninismului romantic. Neputând să îl atingă, va deveni din ce în ce mai ostil tendințelor "burgheze" existente la nivel social, de care va fi copleșit într-un final nu tocmai îndepărtat. De cele mai multe ori, "îngăduința" și "toleranța
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]