1,416 matches
-
lui Caragiale. Știți dv. care: reporterul care își scrie articolele la o cârciumă din Cișmigiu, pretinzând a avea acces la cele mai înalte niveluri ale puterii, de unde a aflat, între altele, ce gândește Suveranul. Până când într-o zi, directorul ziarului, intrigat de dezvăluirile senzaționale ale reporterului, îl urmărește pe furiș și descoperă frauda. Un oarecare Jayson Blair, ziarist de pagina întâi la hebdomadarul american Times, stagiar și colaborator la Boston Globe, Washington Post și New York Times, a mărturisit într-o carte
Caracudi redivivus () [Corola-journal/Journalistic/3386_a_4711]
-
îl văzui pe Omicron voios, lângă mine, pus pe una din șotiile lui; ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă voiam să-mi arate Raiul musulman?... Mă declarai pe loc de acord. Islamul era una din religiile ce mă intrigau în ultimul timp. Cu aripa dreaptă, Mesagerul trase încet un colț al cerului ca o cortină, și în față apăru o câmpie verde-verde scăldată de pârâuri limpezi care susurau muzical printre căsuțe de un roz pal... în fund se zăreau
Cu Omicron prin rai... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7248_a_8573]
-
din armată, am auzit într-un pub londonez un cockney de vreo optzeci de ani spunând despre cineva că era „tot atât de deviat ca o portocală mecanică”. „Deviat” nu în sensul că era homosexual, ci sărit de pe fix. Expresia m-a intrigat cu amestecul său neobișnuit de vulgaritate și suprarealism. Timp de aproape douăzeci de ani am vrut să o folosesc drept titlu pentru ceva. În acei douăzeci de ani am mai auzit-o de câteva ori - în stațiile de metrou, în
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
același timp, expropriat și apropriat numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, în timpul marșurilor, numai ale participanților. Sînt texte care, cum spuneam, au ieșit în decor ca să protesteze împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, îl enervăm, îi provocăm întîmplarea, evenimentul de a ne fi întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după. Pentru că aici sîntem împreună în decor, în ceea ce mărginește pista pe care se aleargă pentru a cîștiga. Cercetătorii francezi sînt convinși
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
înceapă cu adevărat în secolul XX în aplauzele grăbite ale spectatorilor inconștienți. L-am revăzut de mai multe ori cu același sentiment straniu de familiaritate, de déja-vu. Deși distopic, filmul îmi evoca o lume cunoscută, nu prin decorurile surrealiste sau intrigă, ci prin atmosferă, printr-un fel de parfum sau de cenușiu degradat, nebulos, dacă pot spune așa. O lume pe care nu o mai pot vizita decît în amintire, cea dinainte de 1989. Regizorul are o carieră spectaculoasă și nonconformistă, fiecare
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
o muscă strică întreg angrenajul denaturînd consoana T în consoana B. Consecința: un Buttle și nu Tuttle este arestat spectaculos și lichidat ca o eroare de sistem, iar cazul se oprește pe masa micului funcționar Sam Lowry. Nu asta era intriga în Procesul lui Kafka, unde o eroare conduce la judecarea lui K. și executarea sa după un lung travaliu birocratic? Eroarea unui funcționar, dar nu numai atît, reprezintă debutul aventurii lui Lowry în căutarea fericirii. Nimic mai uman ca aceasta
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
servitori, nici de moșieri, nici de nobili. Capul cu fruntea bombată și nasul acvilin era frumos, dar bărbia era teșită. Ochii îi scânteiau, dar buzele îi atârnau fleșcăite, lăsând să i se scurgă balele. Totuși expresia feței, în ansamblu, te intriga. Nu avea nimic din liniștita și impunătoarea stăpânire de sine care face ca fețele nobililor să fie atât de atrăgătoare, dar nu avea nimic nici din servilismul înțepat al feței unui servitor manierat; era o față ridată, brăzdată, suptă. Deși
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
pentru a pune în evidență dileme morale, pentru a da pe față resorturi secrete ale unor acțiuni aparent ilogice. Personajele nu sunt liniare, „buni” și „răi” clar delimitați, inconfundabili, ca în aventurile jamesbond-iste, și de aceea cititorul este adesea mai intrigat de evoluția lor decât de deznodământul afacerii de spionaj. Cu alte cuvinte, face literatură, nu thrillere după șablonul consacrat, deși s-ar putea spune că și el și-a patentat o formulă. La urma urmei, și Graham Greene (cu Greenelandul
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
trecut și prin faza „snobismului invers”, considerând, alături de câțiva prieteni, că opera e un gen minor, un fel de teatru de revistă cu doamne planturoase și domni cu chelie și ridicoli. Treptat, această formulă de expresie artistică avea să mă intrige din ce în ce mai mult. Nu-mi amintesc exact momentul, dar țin minte motivul: faptul că tot mai mulți regizori de primă mărime (de la Ingmar Bergman, Giorgio Strehler, Joseph Losey și Zeffirelli la Lucian Pintilie și Andrei Șerban, ca să dau doar câteva nume
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
declarat Rolf Heuer, prezentând, luni, într-o conferință de presă cele mai recente rezultate obținute de LHC, lansat ca și Fermilab din Chicago, în cursa de detectare a celebrului boson. În timpul a două experimente au existat câteva fluctuații care ne intrigă", posibile semne care preced o descoperire, a rezumat Heuer, evocând o "perioadă captivantă" pentru fizicienii specializați în știința particulelor sub-atomice, reuniți în cadrul unui congres la Grenoble. "Trebuie să fim însă prudenți", a insistat el. În centrul celui mai puternic accelerator
A fi sau a nu fi? Răspunsul pentru misteriosul boson Higgs va fi aflat în 2012 () [Corola-journal/Journalistic/69383_a_70708]
-
Frumusețea cu care sunt înzestrate se susține prin ea însăși; o doamnă respectabilă aparținând burgheziei trebuia să evite aparențele olfactive frivole, iar o tânără fată cuminte se mulțumea cu vârsta fragedă ca armă de seducție. Consumatorul preferă tot ceea ce îl intrigă" este un adevăr de care au știut să profite creatorii de parfumuri ai secolului XX. Miresmele la care visa Birotteau - vanilia și menta - au devenit curente. Combinațiile între esențe sunt din ce în ce mai neobișnuite și rezultatele din ce în ce mai spectaculoase. Secolul XX părea că
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
înainte de 1989, să fie prezent pe piată literară aproape ritmic, la 3-4 ani cu un nou român, ceea ce nu i s-a mai întâmplat după ^89, cănd atâta vreme nu a mai dat nimic. Lungă tăcere a importantului prozator a intrigat, iar revenirea să "în forță" nu se putea să nu stârnească ecouri. Până la "revenire" s-a bătut însă multă moneda în legătură cu motivele absenței (retragerii?) lui Augustin Buzura din competiția literară post-decembristă. Unele lucruri care s-au spus despre "cazul" sau
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
celor 239 de pasageri ai zborului MH370 au încercat, ca o ultimă șansă, să-și sune apropiații. Și abia acum misterul capătă amploare, pentru că la unii dintre ei la capătul celălalt al firului exista ton de apel. Fapt ce a intrigat familiile, pentru că, în mod normal, acele numere ar fi trebuit să nu mai fie apelabile, telefoanele să fie închise, fără semnal etc. Căci se presupune că avem de-a face cu o prăbușire sau cu o dezintegrare în aer a
Misterul Boeing-ului dispărut. Telefoanele unor pasageri încă mai sună () [Corola-journal/Journalistic/54629_a_55954]
-
o veritabilă filosofie de viață, debitată în filigran parodic de Z, personajul calchiat după însuși Woody Allen, angoasatul marginalizat în conflict cu regimul opresiv al mușuroiului universal. Studiourile Walt Disney au contraatacat atunci cu Aventuri la firul ierbii, în care intriga, infantilă, dar nu mai puțin inventivă, lupta între Bine și Rău se dădea într-un furnicar terorizat de lăcuste. Emblematică pentru superproducția Mumia (1999), invazia insectelor care înghit absolut totul în calea lor, laitmotivul frisonant ce anunță reîntruparea eroului titular
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
iberic, - observa un eseu strălucitor al lui Alexandru Busuioceanu; în timp ce, pe meleagurile noastre, la Dunărea de Jos, ea a rodit luxuriant, împlîntată în orațiile care deschid anul și ciclurile lui statornice, inaugural proteguite de "bădica Traian". Dacă mai degrabă ne intrigă paradoxul constituit de o întreagă "utopie getică", de regăsit în tradiții respectabile, pînă la Alfonso el Sabio, - paradoxul confuziei dintre Geții autohtoniei noastre și Goții din Plămada Evului Mediu hispanic -, în schimb, pentru noi "dreptatea lui Traian" rămîne altfel presantă
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
poate), iar nu în distrugerea celui vechi. Căci acțiunea critică distructivă a ierarhiei neomoderniste se dovedește imposibilă, pentru că e foarte bine constituită. De aceea am vorbit de rezistența vechii ierarhii de valori sau a vechiului canon ? opinie care i-a intrigat teribil pe unii critici. Nu eu sunt conservator, ci acest canon are inerția de a rezista, indestructibil. Eu nu am făcut decât să constat acest fenomen, care scapă celor cu o cultură literară precară. Pentru că e mai aproape de noi, acest
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
pregătirea necesară. Mărmureanu, în prezent director onorific la Institut, a lansat unele ipoteze la B1Tv din care se înțelege că ne aflăm într-o . Profesorul Dan Lungu, expert în siguranța structurilor la Universitatea de Construcții din București, s-a arătat intrigat de aceste noi ”prognoze”, susținând că nu au nicio bază reală, iar Mărmureanu este la fel de ”precis” ca Vasile Hâncu. -Suntem aproape de un nou cutremur ca în 1977? -Domnul Mărmureanu își schimbă deseori aceste declarații. În 2004 și 2007 spunea că
Profesorul Lungu: Mărmureanu face prognoze la fel ca Hâncu. Nu merg la Nottara, e o clădire cu risc seismic () [Corola-journal/Journalistic/26020_a_27345]
-
opuse ale firii noastre, spre exterior și spre interior". Autoanalitic, e ros de propria-i "modestie", pe care se străduiește a o autentifica drept un mijloc de defensivă, dar și ca o răsfrîngere a naturii sale reale: "Pe toți îi intrigă atitudinea-mi modestă. Toți declară că ea nu e compatibilă cu marea poezie. La mine, modestia e o stare complexă, o "filosofie" despre modul de a fi în raport cu existența. Asta nu înseamnă că îmi lipsește orgoliul aspirațiilor deosebite. Numai că
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
comun cu volumele, direcționând privirea spre anumite puncte de interes ale construcției. Simion Moldovan ne-a obișnuit în aparițiile sale bucureștene periodice cu imaginația sa bogată, cu o mitologie personală, cu o inventivitate la nivelul limbajului plastic care riscă să intrige adepții unui purism sculptural. Tehnici și materiale din cele mai eteroclite se amalgamează în sculptura lui, aproximând o tipologie umană robotizată. În lucrarea cioplită la Bistra, Simion Moldovan nu se teme să figureze explicit în două registre suprapuse, lumea răului
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
natură să ilustreze un stil particular și extravagant, care îți solicita atenția într-un mod oarecum bizar și totodată irezistibil (cu G. Călinescu - aveam să constat mai târziu - se întâmpla la cursuri sau conferințe, adesea, întocmai). Jocul lui Minulescu te intriga într-un fel cu totul aparte, greu de redat în cuvinte, pentru că auditivul și vizualul se întrepătrundeau, sublimându-se într-o ipostază prin excelență mimică. Luat pe neașteptate, sufereai un șoc; în același timp însă erai cucerit prin vivacitatea și
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
poematică a călătoriei inițiatice spre sinele profund al ființei. Astfel se poate scrie ceva fără a se spune nimic, fiindcă fraza se poate aplica la fel de bine și sonetelor lui Shakespeare, și poemului Waste Land de T.S. Eliot. Ceea ce m-a intrigat la această frază e mențiunea structurii poemului, despre care se mai spune că fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
made, de nu chiar ușor snob, și că numeric sunt atât de copleșitoare încât pun sub semnul întrebării coerența întregului. Numai că, personal, întrevăd în scrisul lui Dósa (cel de ieri și cel de azi) o fibră polemică. Prejudecățile îl intrigă. Este motivul pentru care închid ochii la destule dintre defectele sau inegalitățile acestui volum. Acestea din urmă, sunt, oricum, semnificativ mai puține decât momentele de excelență și de precizie. Dósa opune America trăită aceleia livrești, față de care cultura română a
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
p. 1008). Contestă posibilitatea de a găsi în literatura română precedențe ale Renașterii și Barocului numai de dragul de a ne sincroniza retrospectiv, apreciind că "protocroniștii noștri par a sări dincolo de cal", anulând specificul evului mediu românesc. Se întreabă în 1987, intrigat de această extindere naționalistă, revendicativă, a protocronismului înspre origini: "De unde își vor mai lua materie protocroniștii noștri? Iată o întrebare! Ei au mers totuși și mai departe, mai adânc în afundul timpului, până la străromâni care, se înțelege și se vede
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
noastre. Dragii mei prieteni ironici, blazați și cinici, vă invit ca, măcar o dată, să ne abținem de la orice comentarii! Foarfeca - Să nu lași foarfeca deschisă că e păcat! - De ce e păcat? - Nu știu, da' e păcat. Multă vreme m-a intrigat această curioasă și îndelung repetată interdicție a Mamei. Până în ziua în care am descoperit că Atropos, cea mai bătrână și mai afurisită dintre cele trei Parce, se folosea de această fatidică unealtă pentru a tăia firul vieții. Iar o foarfecă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
să rămîn Să-i îndemn roua să-și verse Cu găleata-n carnea ta Trecută peste traverse Ca trenul dumineca Buburuza asta latră Fluturii se freacă-n vînt Ieși frenetică la poartă Să auzi boii cum plîng Vacile cum se intrigă Cotoii cum zic miarlau Pune-o fin de-o mămăligă Din inimă dă-mi să-ți beau Viața ta cu tot cu mîluri De sînge-nchegat în ea Pînă-mi stă pofta-n gîlgîluri Pupa-ți-aș lin pacostea...
Izvorașul ăsta latră by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/10327_a_11652]