1,156 matches
-
spatele căreia scrie: "Dragii mele Zoe, Manole, 12 mai 1894 (subl. în text)". Costache află, astfel, că mama străinului se numea Zoe Păun și că aceasta îl născuse, chiar în anul 1894, pe primul fiu (desigur, nelegitim) al profesorului: Nicolae. Intrusul și Costache sunt, prin urmare, frați după tată. Știrea vine ca un șoc pentru tânărul Brumă, care află, în continuare, că necunoscutul își pierduse mama în 1905, pentru a merge să locuiască în casa unchiului său avut. Nicolae învață meseria
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atât de redusă suprafață de piele, cu ochi sticloși de huhurez și cu tot scheletul împuținat". Se dovedește, în cele din urmă, că slugile, ale căror bune intenții efasează impresia inițială de repulsie extremă, vor numai să-l determine pe intrus să nu doarmă în odăile bântuite de spectrul Arankăi, al cărei portret hipnotizează orice privire. Atras de o chemare misterioasă către smârcurile fetide, eroul îl reîntâlnește afară pe hirsutul Gușat, figură împrumutată din imaginarul gotic apusean: acesta "se apropie ocolit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rezultată din războiul dus în lupta pentru câștiguri bănești ce garantează puteri dominante în comunități și la nivel central; modificarea pozitivă a acestor fenomene ar trebui să fie înlesnită de apartenența României la megainstituțiile europene și nord-atlantice nu ca un intrus neașteptat, ci ca un "partener" deschis susținerii acestei Uniuni. Chiar dacă nu împărtășim integral ideea platoniciană despre filosoful-rege (26), pentru că nu se mai poate repeta pregătirea filosofică prealabilă a oamenilor, înțelegerea sensului, consensului, solidarității, libertății, responsabilității, precum și a drepturilor-datoriilor necesită idei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu flori sugerează beatitudinea inocentă a cuplului adamic de dinainte de păcat. Nu există aici loc pentru ispită, pentru brutalitatea instinctelor. În Idilă, izolarea deplină a celor prinși în magia erotică este esențială. Idila se destramă cu repeziciune atunci când apare un intrus, de aceea locul ei predilect de desfășurare îl constituie lumea basmului, atemporală, ideală. Idila este menită să ilustreze de fapt un simbol al Primăverii, Flora, simbol care sintetizează întreaga compoziție. "În "Idila" ce dăm astăzi, apar toate calitățile de dragoste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest pentru intrusul voyeur. La acest fapt face referire și Virgil Vătășianu în monografia pe care i-o consacră pictorului sibian, cu toate că ielele lui Smigeslchi par deposedate de aceast fascin malefic cu care le înzestrează cultura populară. "Poate că la alegerea subiectului Ielelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imposibil, în aceeași măsură în care corporalitatea se dizolvă în imagine, în iluzie. Jocul cu măști al lui Teișanu se încarcă de fascinul imaginii prohibite a decupajului voyeuristic, de o senzualitate rafinată, organizată scenic. Obiectivul intră în încăperi ca un intrus, însă spectatorul descoperă că de fapt era așteptat și ceea ce i se oferă este un spectacol realizat anume pentru el. Un detaliu minor subliniază caracterul programat al imaginii, ceea ce transformă hazardul și privirea furtivă într-un rendez vous ironic. Concluzii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Aici, din totalul de 34.662 etnici evrei, numai 22.363 s-au declarat vorbitori de idiș. Datele consemnate după criteriul locului de naștere al populației conferă demografiei băcăuane o particularitate deosebit de spectaculoasă: marea majoritate a locuitorilor era formată din „intruși”. Astfel, în 1930, din numărul total de locuitori (31.138), numai 11.920 erau născuți în oraș - 38,28%, cel mai scăzut procent dintre toate orașele din Moldova. Un număr de 573 de locuitori (1,84%) erau născuți în altă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
dă tîrcoale caselor fericite ("O invazie de oameni, spune Michelet, care au trecut unul cîte unul"). De amenințarea călătorului necunoscut care aduce cu el boala sau epidemia, a cărui venire face să putrezească recoltele și să piară vitele. E amenințarea intrusului care se strecoară în familiile prospere pentru a le tulbura și ruina. Insecuritatea și teama încep să se manifeste odată cu trecerea necunoscuților care rătăcesc în noapte. Dar tot în umbră se refugiază și animalele scîrboase și tot din umbră ies
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
comunități în sens larg, unei comunități profesionale sau de altă natură, în sens restrâns. Gert Biesta descrie acest tip de comunitate ca fiind una rațională, iar acest fond comun de cunoaștere, numit "discurs comun" are rolul de a transforma un "intrus" într-un membru al comunității. În cadrul comunității raționale și în calitate de membri ai acesteia, afirmă Gert Biesta, "noi suntem interșanjabili": "Realmente nu contează cine spune ceva, atâta timp cât ceea ce spune "are sens". Comunitatea rațională oferă astfel indivizilor o modalitate de comunicare, dar
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
presupune confruntarea între mai mulți pretendenți, urmând ca învingătorul să marcheze teritoriul care îi aparține; dincolo de resurse, teritoriul oferă protecție și siguranță, deoarece animalul cunoaște caracteristicile sale, locurile cu hrană și apă, spațiile de fugă și de refugiu, "capcanele" pentru intruși etc. În cazul unor atacuri, gradul de agresivitate dezvoltat de stăpân crește pe măsură ce lupta se apropie de centrul teritoriului pe care îl ocupă, scăzând ulterior, pe măsură ce se îndepărtează de acesta: "Dacă învinsul fuge înapoi, lentoarea reacțiilor la ambele animale duce
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
micile sale relatări, adevărate schițe satirice. Nu se erijează nici de a deveni domnia-sa protagonismul finelor autoironii, dar cu o savoare captivantă. Nu iartă prostia și o-ncondeiază, nemilos. Odată, i se întâmplă un lucru odios: devastarea apartamentului de către niște „intruși”, și aflăm cum „o reporteriță tv ghidușă (remarcăm franchețea omului cultivat), cu fusta scurtă (deși n-are-a face fusta, ci mintea, firește), m-a tras după ea în fața camerei de luat vederi și a început să turuie”. Nu aceasta a fost
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Hamon (1981, p. 473), scriitura realistă va utiliza aceste procedee pînă la stereotipie, precum: a) medii transparente: ferestre, sere, uși deschise, lumină puternică, soare, vizibilitate atmosferică, priveliști largi etc.; b) personaje-tip ca: pictorul, estetul, gură-cască, drumețul, spionul, bîrfitorul, neofitul, intrusul, tehnicianul, informatorul, exploratorul unui loc; c) scene-tip ca: sosirea mai devreme la o întîlnire, surpriza unui secret, vizita unui apartament, pătrunderea într-un loc necunoscut, plimbarea, pauza, momentul de destindere, privitul de la fereastră, urcatul pe un loc înalt, amenajarea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unui locatar, căci cu aceștia Tarzan era într-un relativ armistițiu. Zic armistițiu pentru că Tarzan nu suferea să-i vorbești urât și cei care o făcuseră, o făcuseră pe hainele lor, Tarzan avea un talent deosebit de a băga spaima în intrus, rupându-i doar pantalonul sau fusta, negustând din carnea lui. În schimb, cu străinii care nu ascultau de avertismentul său, era foarte agresiv. De ce credeți că v-am povestit despre acești doi Tarzani ai noștri? Erau vremuri aspre și câinii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
putea spune hoțește, uitându-se în dreapta și nu în direcția în care mergea, se apropie de prima rață și începu s-o călărească. Titularul, revoltat, probabil, de o asemenea îndrăzneală, se grăbi spre locul faptei. Ajuns acolo, îl apucă pe intrus cu ciocul de moțul capului și încercă să-l dea jos de pe rață. Dar adversarul se ținea bine în șea. Apoi, rățoiul negru îi dădu un brânci și-și aruncă adversarul, care căzu cu zgăibăracele în sus și se urcă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
DE A FI LIBER PÂNĂ LA DATA EXECUȚIEI. TOTUȘI, ÎN CIUDA ACESTOR PRIVILEGII, AUTORITĂȚILE ÎI PUTEAU VIOLA ORICÂND INTIMITATEA, ÎL PUTEAU ORICÂND REȚINE DE LA TREBURI, ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL. DE ACEEA ACCEPTAREA DE A SE CONFORMA CÂT DE CÂT DORINȚELOR ACESTOR INTRUȘI ERA VITALĂ. Bănui că Arallo va fi nemulțumit de faptul că dispăruse o zi întreagă. Pentru scurt timp, simți tot disprețul pe care un personaj atât de neimportant ca Arallo îl putea inspira unui conducător de grup, dar își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CEEA CE PĂREA SĂ FIE BAZA CREIERULUI, APOI VIBRAȚII ÎN INTERIORUL CORPULUI: SCHIMBĂRI IMPERCEPTIBILE, REAJUSTĂRI ALE FUNCȚIILOR, MANIPULĂRI INFIME ALE GLANDELOR ȘI CELULELOR. UN CONTROL APROAPE NESIMȚIT, DAR PROFUND, LA NIVELUL ÎNTREGULUI CORP. O VOCE NOUĂ ANUNȚĂ: "RAPORTUL UNITĂȚII DE TRANSMISIE 28658. INTRUS A FI CONECTAT ARTIFICIAL ȘI A NU FI ATAȘAT LA ORGANIZAȚIE. NECESARĂ INTERVENȚIE DIN EXTERIOR". RĂSPUNSUL VENI IMEDIAT: "CENTRALA A TREBUI ÎN PREZENT A UTILIZA SERVOMECANISME EXTERIOARE". MARIN, CARE ASCULTASE DIALOGUL DIN CE ÎN CE MAI ULUIT, RĂSUCI CONVULSIV COMUTATORUL CARE SCOTEA APARATUL DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Doamna nu-și dă seama că a fost interpelată. Rămâne în aceeași poziție, absentă, concentrată, ca și cum nu l-ar vedea. Tăcerea se prelungește. Femeia tresare brusc, simțind cumva ciudățenia amuțirii. — A, da... desigur. Își îndreaptă umerii, vinovată. Îl privește pe intrus, cu lentilele ei impenetrabile. Îl cunoașteți deci pe autor, continuă curiosul. Doamna tace, întârzie răspunsul. De data asta știe, totuși, fără nici o îndoială, că ea este cea chestionată. Ridică scurt de pe genunchi poșeta mare, dreptunghiulară, din piele cafenie. O deschide
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
afla printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți unul în altul, înnegriți, dar solidari și durabili, amicul Lucian, gros, furios... nu vor avea de unde să-l mai ia pe intrus. Coșmarul se diluează, chipul capătă, treptat, pacea celui trecut dincolo de întâmplare și chin. S-a întors pe spate, cu brațele atârnând, nu mai bolborosește, parcă a și zâmbit. Respiră mai încet, lin. Ferestruica se zbate, brusc, izbindu-și marginea canatului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alții cu tupeu mai puțin cum se obișnuiește în asemenea situații. Florin îl prezentase rapid și plecase prin cămin să-și salute alți prieteni. Cum tocmai își epuizaseră subiectele de conversație considerau că a venit momentul să glumească pe seama noului ,,intrus,, mai mic; el noul boboc putea fi ținta ironiilor celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice în viața de student, iar el, proaspătul boboc, a început să pună întrebări, enervat de unul mai insistent, care vroia să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
părut că dinspre cimitir (tocmai dinspre cimitir!), auzeam foșnete. Imediat mi-am pus arma în poziție de tragere, pregătit s-o folosesc. Părea că cineva sărise gardul, inima îmi bătea nebunește. Efectiv, am rămas paralizat când ceva străluci în mâna intrusului. Gâtuit de emoție, reușii să bâigui regulamentar “Stai, cine- i?”, dar prea târziu. Respectivul se apropiase, eram sigur, să mă înjunghie! Ia de ici, hai ia de ici!“, auzii. Era domnul sergent, dăduse o fugă în sat pentru o damigeană
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un ansamblu simbolic coerent. uluca ruptătoamna intră-n grădină pe nevăzute Valeria Tamaș Uluca ruptă este o afecțiune a gardului și grădina ca Întreg, cum e și firesc, suferă și ea. Prin gardul care o Înconjoară se pot strecura acum intrușii. Și, paradoxal, cea care oricum urma să vină, toamna, o face pe furiș, profitînd de slăbirea Împrejmuirii protectoare. Vrînd-nevrînd, alegoria funcționează și ea. Unde o fi ruptă uluca prin care ne-a invadat pe nesimțite toamna vieții? Simbolismul stelei căzătoare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fiecare replică antrenând contraziceri zgomotoase și obraznice, reproșuri, amenințări izbucnind într-un vârtej verbal contrapunctat de penibile încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care oglindește logoreea "lumii-lume", notăm că la Tudor Mușatescu rețeta caragialiană este urmată îndeaproape, cu minime
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de la Târgoviște". Ceea ce nu înseamnă că în scrierile acestora nu vor stărui reminiscențe de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară și obsesia culinară ne amintește de insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de moartea fratelui ei: [...] ce erea în sufletu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
închistat sub apa-nghețată a oglinzii. Iar acum... cine a pătruns până 60 si-n mediul tău antiseptic, străpungând suprafața securizantă a sticlei, ca să ne grupeze iar și iar în același triunghi inexplicabil, în aceeași dramă fără suflare? Cine e intrusul? O chelneriță mă întreabă ceva, îmi cere bonul de masă. Am privit în sus către ea. Uniforma așezată cam strâmb pe un corp de țărăncuță: bluză albă, sarafan negru. Figura dulceagă și alintată, dinții cu strungăreață, un mic zâmbet pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
erau abia schițate, ca și cum lucrările ar fi fost întrerupte. Apoi ieși la iveală o frescă ciudată: un codex deschis, pe a cărui pagină goală erau scrise - cu mâna, nu pictate - câteva rânduri în latină corsivo. Nu era însă mâzgăleala unui intrus. Codexul fusese reprezentat deschis și gol tocmai pentru ca să se poată scrie în el ceva, poate o dedicație. Se puteau descifra numai fragmente, dar apărea, de cel puțin patru ori, cuvântul „Manes“. Iar așa-numiții Manes erau spiritele venerate ale morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]