941 matches
-
întrebat pe mulți oameni de afaceri ce ar trebui să facă politicienii ca să-i ajute, să dezvoltăm capitalul autohton. „Nu, nu! Să nu facă nimic! Să nu ne pună bețe în roate, atât le cerem”. Cam așa suna răspunsul aproape invariabil și nu este măgulitor pentru politicieni. Poate și Dumnezeu a uitat să mai tragă cu ochiul spre noi. Părintele Argatu a îngrijit mai multe biserici decât Ștefan cel Mare, contra voinței celor puternici ai vremii. Cu bani din alungarea dracului
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
n-a pățit nimic. - De ce nu l-ați dat în judecată? - Este un prăpădit și, apoi, am și eu demnitatea mea... Mulți cetățeni din zonă fac plângeri pentru cercetarea abuzurilor săvârșite de către unii polițiști din zona Făurei, dar răspunsurile rămân invariabile. Vă facem cunoscut! Ministerul Public/ Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial/ Nr.1896/P/ 1997/28.02.2000 Vă facem cunoscut că prin rezoluția acestui parchet militar s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de căpitanul Gogan Costică, plt. maj. Zainea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lor o linie exitențială marcată de un factor de fervoare și farmec. Și aceasta, fiindcă în personalitatea lui au sălășluit armonios șase perechi de paradoxuri: statornicia și spiritul de ducă, familia și lumea, Oltenița și alte orizonturi geografice, toleranța la invariabilele condiției umane și un prepus de mânie la imbecilitate, vocația constructivă și risipirea, seriozitatea profesională și plăcerea contemplației gratuite. În linia balcanică a misterului caragilian, Lucian Pavel îl reprezintă pe cel acare preferă spectacolul urban al comediei umane, vorba subțire
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
aceasta. Apropierea, la început, a fost adesea cea de jocuri și de mituri, nu departe de această iluzie optică care a făcut din sportul modern moștenitorul jocurilor antice și s-a referit la legătura de gesturi și semne, de comportamente invariabile ce rezistă istoriei. Pe aceste fundații aruncate de către unii, cu accente critice de alții, se interoghează sistematic istoria modernă a practicilor, a politicilor și a pasiunilor sportive. Bineînțeles că scriitorii s-au ocupat de sportivi, unii cu un sentiment opozant
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
mobiliare 179 au crescut și, departe de a rămîne pe loc sau a-și păstra forma, ele circulă continuu, fără să fie văzute. Totul se reduce la angajamente contractate între creditori și debitori: dar obiectul contractului nu are o amplasare invariabilă, acesta fiind constituit de bani sau de datorii, adică de semne abstracte. Pe de altă parte, există multe alte obligații care nu se referă la lucruri și care dau unei părți anumite drepturi la servicii, la acte, dar și la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
anaforizat doar prin substantive marcate afectiv (sărman, dobitoc, tovarăș). Această disimetrie pare să aibă o funcție triplă: clarifică narațiunea asociind fiecare registru anaforic unui personaj distinct; dezechilibrează povestirea în favoarea măgarului, ca victimă; "mimează" povestirea: calul care face obiectul unei anafore invariabile este prezentat ca un încăpățânat care refuză schimbarea. Măgarul, prin diferitele forme de anaforă nominală, se află într-o situație care evoluează de-a lungul povestirii. ▪ 7.4 (2) Acest fragment de roman se prezintă ca un text eterogen în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61. Vom face apel la câteva din cele mai reprezentative. Raymond Trousson precizează că secolul al XIX-lea și secolul XX au făcut, din ceea ce era odată un "mit de situație", un "mit de erou" [p.35
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de teme posibile" [Benoist, p.120]; "mitul este o poveste, o fabula simbolică, simpla și tulburătoare, care rezumă un număr infinit de situatii mai mult sau mai putin asemănătoare. Mitul ne permite să observăm dintr-o dată anumite tipuri de relații invariabile și să le desprindem din mulțimea aparentelor cotidiene" [de Rougemont, 2000, p.26]. 62 Roger Callois distinge mitologia situațiilor interpretate că proiecție a unor conflicte psihologice (acestea acoperind în cele mai multe cazuri complexele psihanalizei) și mitologia eroilor [2000, p.18]. Pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
diferențiază 95 în funcție de: * formă/ structură: adjective sintetice: simple (frumos, politicos etc.) și compuse (gri-bleu, alb-negru etc.) vs. adjective perifrastice (locuțiuni adjectivale): dintr-o bucată, cu picioarele pe pământ, cu capul în nori, în floarea vârstei etc.; * raportarea la flexiune: adjective invariabile (cu o singură formă pentru toate categoriile gramaticale): cumsecade, roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte care exprimă sentimente/ stări emoționale 119, acte de voință, imită sunete produse de viețuitoare, zgomote din natură sau exteriorizează senzații; morfologic, nu prezintă categorii gramaticale, forma interjecțiilor fiind, în principiu, invariabilă; funcțional, interjecțiile nu au o funcție sintactică-tip la nivelul propoziției, putându-se constitui și în unități sintactice de sine stătătoare (substitute de propoziții/ fraze). Interjecțiile din limba română se diferențiază 120 în funcție de: * formă/ structură: interjecții sintetice, simple (ura, bravo
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
împrumutate: wow, halt, bis, olala etc.) vs. interjecții formate pe teritoriul limbii române prin derivare (aolică), compunere (ham-ham, pic-pic etc.), respectiv conversiune (ajutor!, foc! etc.). Din punct de vedere morfologic, interjecțiile nu se raportează la categorii gramaticale, fiind, în principiu, invariabile cu excepția exemplelor de tipul haidem, haideți, asimilabile unor forme verbale imperative și asociate unor subiecte-pronume în nominativ, persoana I sau a II-a. Prin raportare la criteriul sintactic, se remarcă eterogenitatea clasei interjecțiilor. Deși nu au o funcție sintactică-tip
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se constituie în substitute de propoziții/ fraze: Of! = "Iar a întârziat..."/ " Iar a întârziat, când era atât de important să fie punctual...". III.2.9. Prepoziția se definește 122, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale invariabile/ neflexibile, îndeplinind rol de marcă de tip categorial, respectiv raportual. Prepozițiile din limba română se diferențiază 123 în funcție de: * formă/ structură: prepoziții sintetice, simple (cu, în, spre, pe, sub, contra, conform etc.) sau compuse (de la, de pe, de pe la, până la etc.) vs. prepoziții
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
impun cazul acuzativ (de, la, pe, spre, cu, în etc.) vs. prepoziții care impun cazul genitiv (înaintea, în fața, în mijlocul, de-a lungul etc.) vs. prepoziții care impun cazul dativ (grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea). Morfologic, prepozițiile sunt invariabile, neraportându-se la nici o categorie gramaticală. Funcțional, prepozițiile îndeplinesc rol de marcă de tip categorial pentru categoriile gramaticale de caz (de matematică cazul acuzativ, deasupra cărții cazul genitiv, grație celorlalți cazul dativ) și de mod (a citi modul infinitiv, de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
categorial și raportual: volum de poezii (prepoziția de marchează cazul acuzativ și raportul de subordonare dintre atributul substantival și termenul său regent). III.2.10. Conjuncția se definește 124, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale, invariabile/ neflexibile, îndeplinind rol de marcă preponderent de tip raportual. Conjuncțiile din limba română se diferențiază 125 în funcție de: * formă/ structură: conjuncții sintetice, simple (și, că, să etc.) sau conjuncții compuse (ca să) vs. conjuncții perifrastice/ locuțiuni conjuncționale (din pricină că, cu toate că, măcar că, măcar să, cum
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
etc.) vs. disjunctive (sau, ori, fie...fie, ori... ori etc.) vs. conclusive (deci, așadar, prin urmare, în concluzie etc.) vs. conjuncții subordonatoare (dacă, deși, să, că, căci, din cauză că, măcar că etc.). Morfologic, conjuncțiile nu se raportează la nici o categorie gramaticală, fiind invariabile. Funcțional, conjuncțiile îndeplinesc exclusiv rol de marcă pentru: * raportul de coordonare în propoziție și în frază: Mama și tata au venit la ședința cu părinții.; Scrie / și citește cu spor.; * raportul de subordonare în frază: Speră / că va reuși., * modul
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
lungi, din care au fost omise cuvinte de relație, predicate, complemente, alte părți de propoziție sau chiar propoziții întregi, care rămân neexprimate deoarece secvențele menținute și consacrate în aceste forme scurtate au preluat sensul întregului enunț originar, și anume: exclamații invariabile cu rol de salut, urare, ordin, comandă militară, rugăminte, imprecație etc., ca Ajutor!, Bună ziua!, Drepți!, Foc!, La dracu!, La dreapta!, La muncă!, Noroc!, Poftă bună!, Sănătate!, conținând cuvinte sau combinații de cuvinte cu independență sintactică, care altfel nu sunt interjecții
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
constituie perechi surprinse la genuri diferite: rom. circular s.n. / circulară s.f.; fr. polonais s.m. "fier de călcat..." / polonaise s.f. "rochie..."; fr. premier s.m. "prim-ministru" / première s.f. "premieră"; de altfel, genul distinge uneori două substantive omonime provenite din determinanții adjectivali invariabili ai unor sintagme: fr. (un) parallèle s.m. "cerc situat pe o suprafață de rotație, paralel" (< [cercle] parallèle) / (une) parallèle s.f. "paralelă" (< [droite sau ligne] parallèle); alte omonime detașate din sintagme diferite sunt de același gen, pe care l-au preluat
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
militaire)] blindé. 1.3.5. Cam la fel se întâmplă și cu temele de compunere detașate din compuse și lexicalizate: ele preiau, aproape fără excepție, configurația și caracteristicile gramaticale ale etimoanelor lor. Adjectivele rezultate prin condensarea unor compuse tematice sunt invariabile, deci nu poartă mărci ale genului sau numărului (rom. aparat(e) foto, recepție stereo, emisiuni radio; fr. hyper "hiperactiv" în un gamin hyper sau une gamine hyper). În ce privește substantivele, de multe ori ele nu au o structură morfonetică tipică pentru
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ce țin și de caracterul memorialistic al cărții, dar sunt privite și din perspectiva juristului și a fostului anchetator. La mijlocul lunii iunie a fiecărui an, sunt reamintite în massmedia evenimentele din vara anului 1990, insistându-se cu obstinație pe o invariabilă imagine, a unui cetățean lovit de mineri, și aducându-se în discuție și condamnându-se doar intervenția ortacilor din zilele de 14 și 15 iunie. Nu se amintește mai nimic de ceea ce s-a întâmplat în 13 iunie. La rândul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
raportul de constatare grafică. Atât mi-a trebuit! Moșul, tot din zona Moldovei, m-a privit șăgalnic, mi-a zâmbit șugubăț, apoi m-a exasperat o jumătate de zi, la orice întrebare pe care i-o puneam, cu un răspuns invariabil: „Da’ scrisu’ samânî, tovarășu’ căpitan!”. Așadar, nu întâmplător am făcut această paranteză, ci pentru a preciza că, fără excepție, cazurile având ca obiect redactarea și expedierea sau difuzarea de înscrisuri anonime erau considerate rezolvate numai dacă autorii își recunoșteau faptele
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
sinceritate; în absența sincerității, ele nu-și ating scopul. Ca mijloace de control, premiile trebuie să fie adaptate particularităților elevilor. Ele trebuie să fie folosite frecvent, dar numai în situații adecvate, și nu trebuie să fie transformate într-o politică invariabilă 156. Acordarea unui premiu face plăcere oricui, iar profesorul trebuie să orienteze acest sentiment în vederea obținerii unor comportamente dezirabile: muncă, spirit de colaborare, răspunsuri rapide. Pentru maximizarea efectelor sale, premierea nu trebuie să vizeze numai cea mai bună lucrare de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
fiecare nod al opțiunilor la conceptul personalist care urmărește ca o umbră curgerea vieții și care diminuează dificultatea unor distanțe definite formal în numele unei interpretări benefic-reductive care reafirmă virtuțile simplificatoare ale inteligenței. De eficienta descoperire a acestui optim depinde exercițiul invariabil al unei exteriorizări funcționale care aduce de fiecare dată interioritatea la granița socialului și care traduce astfel mesajul subiectiv în informație comunicantă, în egală măsură factor revelator de sine și pregătitor al integrării. Iar aceasta din urmă face parte din
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este sigur că în toate epocile s-au format sentimente totale. Ele nu apar însă la fel de puternic în toate timpurile și împrejurările nu le sînt totdeauna la fel de favorabile. Atîta vreme cît viața se desfășoară într-un cadru stabil, limitat și invariabil, viața sentimentală va avea un caracter relativ simplu. Va exista o amprentă comună, determinată de comunitatea în familie, neam și stat. Ceea ce tinde să iasă din acest cadru, toate străduințele pentru care el este prea îngust, toate contradicțiile ce amenință
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care ne-a dat-o antichitatea, aflată anume în Banchetul lui Platon, chiar și acolo, această năzuință, cu întreaga neliniște și întreaga însuflețire pe care le vehiculează, pare să-și afle locul într-o sferă mai joasă, comparativ cu durata invariabilă, care este obiectul suprem al gîndirii 19. Dar sentimentele de plăcere și neplăcere presupun tocmai niște schimbări și anume unele bruște, mai mult sau mai puțin puternice, căpătînd formele cele mai intense acolo unde se întîlnesc sau se înlocuiesc între
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
bogata sa experiență ca om nu putea avea înrîurire totală asupra sufletuluzi său în orice caz, nu o înrîurire pe care s-o poată recunoaște și exprima cu gîndirea lui. Pentru el, la fel ca pentru gîndirea antică în general, invariabilul și variabilul treceau drept contradicții maxime, ireconciliabile, între care trebuia să ăzbutești, pînă la urmă, o alegere. Iar pentru Platon nu exista nici un dubiu de care parte se afla adevarata valoare. Sentimentul său total era un entuziasm intelectual, bucuria cunoașterii
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]