2,961 matches
-
faci să-i strălucească ochii unei blonde? —Hmm... —îi aprinzi o torță în urechi. —Hahahaaaaa... Tom s-a prăbușit rezemându-se de perete și a început să râdă zgomotos. Dacă e în toane bune, Tom râde la aproape orice. îi invidiez starea de beție fericită. —Vreau să beau ceva, am țipat ca să mă fac auzită peste accesul lui de râsete. Ne vedem mai târziu. Era prea ocupat să-și șteargă lacrimile ca să vadă că am dispărut. Bucătăria colcăia de oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
furioasă, încât nu mai era în stare să se roage ca de obicei. Beppo surâdea. Invidia în formă femeiească, se gândea el, boala lumii întregi, boala naturii omenești. Acum se gândea din nou la Gian Galezzo Visconti, și el întâlnise invidia când pusese prima cărămidă la domul din Milano. Beppo a adormit până la urmă cu gândurile astea care izvorau din capul lui ca niște râuri repezi. După câteva zile, Beppo și Jacopo părăsiseră casa, îndreptându-se spre aeroport. În urma lor ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia demult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut, semețindu-se la fel de meschin, invidiind și urând la fel și în ziua de azi. Nu mai avem în față trecutul închipuit de Stein, un trecut de mucava, micșorat de locomotiva și de electricitatea prezentului. Trecutul pe care Burkeviț ni-l evoca cu forță dobândea contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din viteza de mișcare și se oprește puțin, ea se prăbușește. Înțelegeam și că sunt fericiți acei îndrăgostiți care, datorită oamenilor care le sunt potrivnici sau unor evenimente nefericite, sunt lipsiți mult timp de posibilitatea de a se întâlni. Îi invidiam pe aceștia, căci pricepeam că dragostea lor crește pe măsura piedicilor care le apar în cale. Întâlnindu-mă zilnic cu Sonia și rămânând cu ea ceasuri în șir, încercam să o distrez cum puteam eu, dar cuvintele pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imaginam că, iată, mă ocup de un comerț oarecare. Afacerea merge ca pe roate, iar eu îmi deschid un cont în bancă, în timp ce Stein, ajuns la sapă de lemn și în zdrențe, aleargă la mine, îmi caută prietenia și mă invidiază. Aceste visuri și închipuiri îmi plăceau grozav, dar (oricât de straniu și de ilogic ar părea) tocmai acest sentiment de plăcere pe care mi-l trezeau imaginile respective îmi era extrem de antipatic. În orice caz, am sărit voios de pe divan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sui pe pereți. Iar asta numai la prima strigare, pentru că după aceea iar trebuie să merg la control și medicul va decide dacă pot reveni în activitate sau nu. Doctorul ăsta mă scoate din minți. Frate, într-un fel te invidiez! îi răspunsese Traian. Mi-aș dori și eu un concediu așa de lung ca al tău. Stai, nu te uita chiorâș la mine! se apără el, văzând cum îl privește Cristi. Nu mă înțelege greșit! Vreau să spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În perioada aceea un scriitor la apogeul carierei, cu alte cuvinte, prețuit și contestat, iar eu Încă o tînără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
eu să găsești acul În carul cu fîn. Ia să vedem, Îmi dai voie să mă uit la ea? I-am Întins cartea, iar Barceló a luat-o În mîini cu infinită delicatețe. — Ai citit-o, presupun. — Da, domnule. — Te invidiez. Dintotdeauna mi s-a părut că momentul cel mai potrivit ca să-l citești pe Carax e atunci cînd Încă ai inima tînără și mintea limpede. Știai că ăsta a fost ultimul roman pe care l-a scris? Am tăgăduit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un pic lunatic, Însă mie mi s-a părut că Julián trăia În trecut, ferecat cu amintirile lui. Julián trăia Închis În sinea lui, pentru cărțile lui și Înlăuntrul acestora, ca un prizonier de lux. — O spuneți de parcă l-ați invidia. — Există temnițe mai grele decît cuvintele, Daniel. M-am limitat să Încuviințez, fără să știu prea bine la ce se referea. — V-a vorbit Julián vreodată despre amintirile acelea, despre anii petrecuți la Barcelona? — Foarte puțin. În săptămîna cît am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează, cu hotelurile confortabile și restaurantele pline de oameni din lumea bună, cuminți și banali, renăștea acum dinaintea ochilor mei. Îi invidiam pe cei care au putut vedea cu ochii lor priveliștile și scenele descrise de căpitanul Nichols. Când li s-au închis porțile azilului de noapte, Strickland și căpitanul Nichols au căutat ospitalitatea lui Bill Ghioagă. Acesta era stăpânul unei pensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nimeni. Avea o casă veche foarte frumoasă pe Queen Anne Street și, fiind un om cu gust, o mobilase minunat. Pe pereții sufrageriei am văzut un fermecător Bellotto, și mai erau două tablouri de Zoffany pe care i le-am invidiat. După ce soția lui - o ființă frumoasă și înaltă, îmbrăcată într-o rochie aurie - ne-a lăsat singuri, am comentat râzând cât de diferită era situația lui actuală față de vremurile când studiam împreună medicina. Pe atunci ni se părea un lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o mașină și să colindăm orașul ăsta minunat ca să-ți arăt casele proiectate de mine, asta-mi ia tot timpul, dar merită, îți spun că merită... Deși mai am puțin și fac 40 de ani, toate colegele de la firmă mă invidiază, ce noroc ai tu, măi frumoaso, ce blugist de bărbat ai, ce copil ți-a dat Dumnezeu! Ce casă ți-ai făcut! Acțiuni necorporale, valori adică. Ai timp să mă asculți tu pe mine?, păi, e cam mult, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gros decât supa de pui, Amory s-a Însănătoșit. Familia Blaine nu era legată de un oraș anume. Ei erau Blaine cei din Lake Geneva. Aveau suficient de multe rude care să le servească drept prieteni și un statut de invidiat, din Pasadena pînă la Cape Cod. Dar lui Beatrice Îi plăceau din ce În ce mai mult noii cunoscuți, Întrucât existau anumite povești - bunăoară, istoria constituției proprii și a multiplelor amendamente ale acesteia sau amintirile din anii petrecuți În străinătate - pe care era nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de acolo, observând cum sateliții gravitează În jurul celor mai importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită a grupurilor formate pe școli. Suntem afurisita de burghezie, asta este! i se plânse el Într-o zi lui Kerry, Întins cât era de lung pe sofa și consumând, cu precizie contemplativă, o Întreagă familie de fatimas. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că subiectul mai avea importanța vitală de acum doi ani, dar logica obiecțiilor aduse de Burne sistemului social se potrivea ca o mănușă cu toate gândurile lor, astfel Încât n-au oferit contraargumente, ci s-au mărginit să pună Întrebări, amândoi invidiind mintea sănătoasă a celuilalt, care-i dădea curajul să se ridice astfel Împotriva tradiției. Pe urmă Amory a produs o cotitură În conversație și a aflat că Burne era profund preocupat și de alte lucruri. Îl interesau științele economice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
semn rău? R.: Nu neapărat. Î.: Care ar fi testul pentru corupție? R.: Să devin cu adevărat nesincer, să mă auto de numesc „un băiat nu chiar așa de rău“, să cred că-mi regret tinerețea pierdută când de fapt invidiez numai Încântarea pricinuită de pierderea ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
uită mai bine: Horațiu, alias Romeo, avea în brațe, da, un ghiveci cu ciclamene. Un tânăr atât de pios era, în mod sigur, împotriva omorârii florilor. Gabrielescu și Will Smith, într-un exemplu de înfrățire justițiară care ar fi născut invidia oricărei organizații pentru pace, se postară în ușă, cu priviri întrebătoare asupra ghiveciului. Fuseseră avertizați de scrisorile de amenințare. Gabrielescu, mai ales, mirosea aici o legătură cu răpirea lui Popa, cazul lui de avansare și mărire de salariu. Iar Will
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe alții, bine, n‑au decât. Poate că o dată va fi chiar publicat! Își pune capul pe abdomenul Sophiei, care e plat și foarte cald, fără pietriș înăuntru; dacă l‑ar vedea acum unul dintre prietenii ei aroganți, l‑ar invidia, fiindcă ei n‑au voie să facă așa ceva. Preț de o clipă, timpul se oprește în loc pentru acest bărbat și această femeie și este o clipă favorabilă fiindcă, de regulă, timpul înrăutățește totul; săracii îmbătrânesc în timp, bogații reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plângi? Ei, lasă! Anna spune că e disperată și lasă să izbucnească din ea, într‑o dezordine totală, multe lucruri, în principal teamă, ură și, drept condiment, un strop de invidie față de Sophie. Hans spune că nu‑i frumos să invidiezi un om ajuns fără nici o vină într‑o asemenea situație familială. O pizmuiești pe Sophie? Anna plânge cu o octavă mai sus. Hai, te conduc acasă, doar locuim practic foarte aproape unul de altul. Îi spune să se liniștească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vârste, așezat pe veceu, cu pantalonii și chiloții În vine, care se masturba. Nici după ce ni s-au Încrucișat privirile nu s-a oprit din treaba lui. Abia după ce-am ieșit de la toaletă mi-am dat seama că-l invidiam. Yazaki și-a făcut apariția odată cu căderea nopții. Era Îmbrăcat cu paltonul pe care-l purta mereu. Avea părul și fața la fel de murdare, doar mâinile Îi erau ciudat de curate. Arăta rău la față. A sfărâmat Între dinți patru aspirine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rațional. Ți-l poți imagina pe Hitler sau Goebbels reușind vreodată ca purtând umbrele să stârnească entuziasm în rândul unei mulțimi de bărbați? Tocmai absurditatea britanicilor îi face atât de imposibil de radicalizat. Și de aceea ar trebui să-i invidiem. — E o idee drăguță, zise el zâmbind meditativ. Dar povestește-mi despre tipul ăsta pe care l-ai arestat. Crezi că ar putea fi omul nostru? Am privit prin cameră un moment, sperând să găsesc o mai mare putere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
istoria acestor filosofi necunoscuți? - pe gimnosofiștii indieni, de la care a luat unele lecții. în rest, în afară de două sau trei anecdote, nu s-a păstrat nimic. Anaxarh Preafericitul a dus cu el în mormânt își acesta necunoscut) secretele unui supranume de invidiat! Și de această dată, tot anecdota condensează filosofia personajului sau, cel puțin, temperamentul, natura lui. Două dintre istorioare prezintă un om care nu se lasă ușor păcălit și preferă, ca și Diogene, libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Sunt invidiați de o întreagă lume pentru succesul și banii de care dispun. Fanii sunt curioși unde locuiesc și cum trăiesc starurile adulate de ei. De la apartamentul de 5 milioane de euro din Dubai al lui Beckham până la cartierul rezidențial în care
Vezi aici cele mai luxoase case ale fotbaliştilor - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/69437_a_70762]
-
exemplul cel mai apropiat, chiar dacă viața scriitoricească nu atinge valorile celei din occident. Fapt pentru care, mă angajez ca, prin programul meu de candidatură, să urmăresc asemenea scopuri ajutându-mă cu experiența confraților noștri pe care se vede că îi invidiez din acest punct de vedere al vieții obștești de afirmare iar, dacă se va ivi prilejul existenței unuia cu mai multă experiență decât mine acolo, iarăși mă angajez să-i cedez locul fără ezitare. În ceea ce privește programul meu de direcționare a
PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364380_a_365709]
-
scuipat pe duce drept în ochi și s-a apucat să-și bocească bărbatul cu gestica și ritualul cunoscut. Și prințesele au făcut la fel dar, fiind bete chioare, nu prea le-a ieșit. Prinții însă, cu o rapiditate de invidiat, s-au declarat fiecare împărat și-au dat câțiva pumni, apoi au pornit, așa cerea și tradiția, războiul! Marea capitală imperială a fost împărțită în două și măcelul a început. Cei din sud furau de rupeau de la cei din nord
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]