1,406 matches
-
de băiatul din casă înfiat de Gheorghe Isăcescu, noul proprietar al acesteia și al unei părți de moșie. În această casă, oarecum reparată, se va naște Maria Isăcescu, cea care, prin donație de la tatăl său, va primi în 1920, moșia Ipotești, atât cât mai rămasese din ea după 1918. După un an, la 11 iunie 1921, Maria Isăcescu se căsătorește cu doctorul Constantin V. Papadopol din Botoșani, iar după numai cinci zile îi arendează moșia lui Gheorghe Ungureanu (16 iunie 1921
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
doctorul Constantin V. Papadopol din Botoșani, iar după numai cinci zile îi arendează moșia lui Gheorghe Ungureanu (16 iunie 1921), plecând să locuiască în Botoșani. Cu această excepție, toți ceilalți proprietari sau coproprietari au locuit în altă parte decât la Ipotești, așa încât casa va ajunge din nou o dărăpănătură, cum fusese și cea veche, pe care căminarul o cumpărase odată cu moșia. Poate și mai rău, căci pe aceea a stricat-o Eminovici până la temelie, iar cea în discuție s-a surpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
direct pe perete, geamurile sunt sparte, curtea plină de bălării. Că fotografia din 1909 a fost executată de către Teodor Goilav o atestă și o scrisoare autografă a lui Grigore (tatăl) și Teodor Goilav (fiul), trimisă lui Corneliu Botez, cuprinzând descrierea Ipoteștilor: dragă amice, ai cerut o mică descriere a satului Ipotești; îți trimit aice ceea ce ai dorit, alcătuită de mine și de fiul meu, care a vizitat aceste locuri. Ea se raportă în același timp la cele 5 ilustrații ce vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Că fotografia din 1909 a fost executată de către Teodor Goilav o atestă și o scrisoare autografă a lui Grigore (tatăl) și Teodor Goilav (fiul), trimisă lui Corneliu Botez, cuprinzând descrierea Ipoteștilor: dragă amice, ai cerut o mică descriere a satului Ipotești; îți trimit aice ceea ce ai dorit, alcătuită de mine și de fiul meu, care a vizitat aceste locuri. Ea se raportă în același timp la cele 5 ilustrații ce vei primi pentru volumul D-tale; și anume: 1) Curtea proprietății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
meu, care a vizitat aceste locuri. Ea se raportă în același timp la cele 5 ilustrații ce vei primi pentru volumul D-tale; și anume: 1) Curtea proprietății din Ipotești-Isăcescu (lot Eminovici); 2) Teii lui Eminescu cu clopotnița bisericii din Ipotești; 3) Biserica din Ipotești, cu mormântul părinților lui Eminescu; 4) Monumentul lui Eminescu din piața Marchian, din Botoșani, din 1890; 5) Monumentul lui Eminescu din parcul Dumbrăveni, din 190630. Scrisoarea ajută nu numai pentru a certifica un adevăr, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceste locuri. Ea se raportă în același timp la cele 5 ilustrații ce vei primi pentru volumul D-tale; și anume: 1) Curtea proprietății din Ipotești-Isăcescu (lot Eminovici); 2) Teii lui Eminescu cu clopotnița bisericii din Ipotești; 3) Biserica din Ipotești, cu mormântul părinților lui Eminescu; 4) Monumentul lui Eminescu din piața Marchian, din Botoșani, din 1890; 5) Monumentul lui Eminescu din parcul Dumbrăveni, din 190630. Scrisoarea ajută nu numai pentru a certifica un adevăr, dar și pentru faptul că relatează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
supraviețuiesc doar câțiva copaci scorburoși ce-și întind sinistru crengile uscate către bolta albastră 33. Casa are tencuiala jupuită de vreme și este izbitoare deosebirea față de celelalte case din sat, care, curate și împrejmuite bine, arată vrednicia 34. Învățătorul din Ipoteștii acelei perioade, Petru Silveanu mărturisea la rându-i că într-adevăr starea casei era jalnică, exprimându-și mai ales regretul că n-a luat spre conservare și păstrare mulțimea de cărți și hârțoage împrăștiate peste tot, lăsate la voia copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
om, iar în curte, printre bălării, sunt tot felul de materiale lăsate la voia întâmplării. Aceasta era așadar starea casei când Maria Isăcescu primește, prin donație, moșia tatălui său, Gheorghe Isăcescu. Numai că nici soții Papadopol n-au locuit la Ipotești, iar casa ajunsese, prin nefolosire și neîngrijire, tot mai părăginită. Odiseea ei abia acum începe. Există în fondul ipoteștean un afiș-protest, intitulat și adresat cu emfază către cei ce înțeleg, în care citim că un svon pe care mintea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-l refuzăm încă, dar precum zadarnic ar fi ca închizând ochii să credem că soarele nu mai e pe cer, așa zadarnic încercăm să nu vedem stupiditatea unui gest ce ne izbește ca duhoarea unui cadavru în putrefacție. Proprietarul moșiei Ipotești, uzând de dreptul pe care legea trecătoare îl conferă, distruge până la pământ casa copilăriei lui M. Eminescu. Mai citim în afiș că societatea [...] își vinde sufletul și că Cercul studențesc M. Eminescu din Botoșani, care iscălește protestul, vrea prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
distruge până la pământ casa copilăriei lui M. Eminescu. Mai citim în afiș că societatea [...] își vinde sufletul și că Cercul studențesc M. Eminescu din Botoșani, care iscălește protestul, vrea prin aceasta să prezinte opiniei publice spre judecare gestul proprietarului moșiei Ipotești. Afișul se încheie cu: O tempora! O mores!35. Tipărit negru pe alb, documentul a convins și chiar a născut legende; numai că în realitate lucrurile au stat cu totul altfel. Prin 1924, soții Papadopol decid să se mute la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Afișul se încheie cu: O tempora! O mores!35. Tipărit negru pe alb, documentul a convins și chiar a născut legende; numai că în realitate lucrurile au stat cu totul altfel. Prin 1924, soții Papadopol decid să se mute la Ipotești. Cu optica de astăzi, pare ilogică o asemenea hotărâre, mai ales că soțul era medic militar în Botoșani, iar soția era firesc să râvnească orașul, cum se întâmplă de obicei. Însă după primul război mondial tatăl Mariei fusese dat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
procese-verbale care arată starea jalnică a casei, în concordanță cu descrierea făcută după fotografiile amintite. În cele din urmă, soții Papadopol reușesc să devină proprietarii moșiei și, ca să nu mai aibă surprize cu legea încă în vigoare, hotărăsc mutarea la Ipotești. Poate că intenționau să-și facă doar o reședință de vară. Poate. Oricum, trebuiau să repare casa, așa că au procedat în consecință: au tocmit meșteri, ajutați de niște soldați aduși din Botoșani, încercând mai întâi să consolideze acoperișul pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a publicat interviul acordat 38. Opinia publică în necunoștință de cauză, pe de o parte, și autoritățile, pe de altă parte, au acuzat-o pe proprietară, ajungându-se până la proces. Pentru a nu fi socotită vinovată de ruinarea casei de la Ipotești, municipalitatea botoșăneană a transferat întreaga vină în seama Mariei Papadopol, povară pe care ea a purtat-o cu stoicism toată viața. Revenind la vara anului 1924: în mijlocul lui Cuptor scrie Revista Moldovei, care apărea atunci în Botoșani a fost mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
seama Mariei Papadopol, povară pe care ea a purtat-o cu stoicism toată viața. Revenind la vara anului 1924: în mijlocul lui Cuptor scrie Revista Moldovei, care apărea atunci în Botoșani a fost mare mișcare în orașul nostru, pentru proprietarii moșiei Ipotești, hotărâți să refacă pentru odihna lor casa în care a copilărit Mihai Eminescu, au dărâmat-o până în temelie. Un manifest al studenților români din Botoșani urmat de altul, al studenților evrei, a stârnit proteste energice împotriva acestei dărâmări 39. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
d-nei și d-lui Papadopol [...] de a dona casa, așa cum se găsește, pentru un muzeu al marelui poet40. La prefectul județului, Demostene Vizanty, proprietara dă următoarea declarație, scrisă și iscălită la 3 august 1924: subsemnata Marie D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona (s.n.) casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a aflat această casă cu condițiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire identică cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al marelui poet40. La prefectul județului, Demostene Vizanty, proprietara dă următoarea declarație, scrisă și iscălită la 3 august 1924: subsemnata Marie D. Papadopol, proprietara moșiei Ipotești, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona (s.n.) casa mea din Ipotești, sau mai bine zis locul unde s-a aflat această casă cu condițiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire identică cu materialul ce se află azi pe aceste ruine și care clădire nu va putea avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la cale protestul public, așa încât să-și poată justifica mai ușor atitudinea și orgoliul. Ne lămurește în această chestiune o adresă din 13 decembrie 1924, trimisă de Ministerul Cultelor și al Artelor, în care se cer relații cu privire la casa de la Ipotești 45. Ea urmează inițiativei de a o cumpăra pentru înființarea unui muzeu, la Ipotești, de către un comitet din Botoșani, și de aceea i se cere lui Irimescu să înainteze planul de situație al casei, cunoscând că dl. [...] senator și președintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ne lămurește în această chestiune o adresă din 13 decembrie 1924, trimisă de Ministerul Cultelor și al Artelor, în care se cer relații cu privire la casa de la Ipotești 45. Ea urmează inițiativei de a o cumpăra pentru înființarea unui muzeu, la Ipotești, de către un comitet din Botoșani, și de aceea i se cere lui Irimescu să înainteze planul de situație al casei, cunoscând că dl. [...] senator și președintele acelui comitet, prin petițiunea înregistrată la nr. 60256/1924, solicita intervenția noastră pentru exproprierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se găsesc depozitate în magazia de cereale 51, deci proprietarii, după întocmirea actului de donație, au respectat cererea de protecție a materialelor semnalată în aceeași revistă. Nici în 1926 nu se schimbase nimic. Tot din Revista Moldovei aflăm că la Ipotești casa [...] a fost dărâmată de-a binelea, iar mormintele părinților [...] lângă bisericuța spartă și gata să închine steagul, sunt complet părăsite și acoperite cu bălării 52. La comemorarea a 37 de ani de la moartea poetului, căpitanul A.I. Gheorghiu se întreaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ea, lămurește cum stau lucrurile: Domnule Prefect, La adresa Dv. nr. 7677 din 13 august 1927, avem onoarea a vă înainta în original declarația d-nei Maria Papadopol, din 3 august 1924, prin care consimte de bunăvoie a dona casa sa din Ipotești cu dorința expresă de a ridica acolo un muzeu național cu titlul de "Mihai Eminescu" (s. n.) Această declarație ne-a fost încredințată nouă, chiar imediat după campania dusă prin presă împotriva d-nei și d-lui Papadopol. Noi nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
d-nei și d-lui Papadopol. Noi nu am făcut uz de ea, întrucât reprezentanții parlamentari (d. Irimescu în legătură cu alți d. deputați) și-a luat asupră-și sarcina de a expropria, în interes public, o parte din terenul caselor "Eminescu" din Ipotești declarând-o monument istoric (s.n.). Față de aceste demersuri, destul de serioase și de pline de garanții, declarația d-nei Papadopol, făcută în parte (s.n.) sub presiunea opiniei publice, a fost ținută de noi în restanță. Înaintăm și întreaga corespondență. Director, T. Crudu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe placul lor. Nici nu putea fi altfel: Domnule Prefect, Conform ordinului Dv. alăturat avem onoarea a vă raporta că nu avem cunoștință de nici un act de donație făcut de D-na Maria Papadopol pentru porțiunea de teren din satul Ipotești [...]. Privitor la această donație primăria nu a avut nici o corespondență cu nici o autoritate și nici nu s-a auzit vorbindu-se de o asemenea donație (s.n.). Casa în care a locuit poetul Mihai Eminescu a fost dărâmată de D-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
obiectivul principal era exproprierea și, fiind o chestiune de vanitate, aceasta trebuia realizată în concordanță cu dorințele vanitosului. În procesele-verbale ale Comisiei Monumentelor Istorice din 1924 și 1925 nu se inserează nici o scrisoare și nici o mențiune asupra dărâmării casei de la Ipotești, ceea ce vine să întărească părerea că exproprierea nu se realizase, contrar afirmației citate anterior. Banii strânși pentru casă s-au cheltuit, probabil, în alte scopuri, căci la Ipotești nu s-a înfăptuit absolut nimic. Pentru anul următor, 1928, nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu se inserează nici o scrisoare și nici o mențiune asupra dărâmării casei de la Ipotești, ceea ce vine să întărească părerea că exproprierea nu se realizase, contrar afirmației citate anterior. Banii strânși pentru casă s-au cheltuit, probabil, în alte scopuri, căci la Ipotești nu s-a înfăptuit absolut nimic. Pentru anul următor, 1928, nu s-au găsit deocamdată indicii și documente asupra celor întâmplate în legătură cu casa. Se știe doar că Irimescu se declarase nemulțumit și reușește, după insistente demersuri, să obțină votarea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
neconstituțională, deoarece era vorba de exproprieri de clădiri și teren de construcție și nu de teren arabil 62. Iritați de acuzații nedrepte și târâți în procese care s-au tot prelungit, soții Papadopol au luat o parte din tâmplăria de la Ipotești și au folosit-o la construcția vilei din Botoșani. În 1929, ministerul încă mai cere lămuriri: Domnule Prefect, Încă cu data de 8 iulie a.c., sub nr. 28373, s-a scris Primăriei Ipotești relativ la exproprierea imobilului, proprietatea dotală a D-nei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]