1,182 matches
-
parte ("22", 8-14.II.2006) Așadar, o dată mai mult, ce am eu de dat, confruntat cu această întâlnire dintre firescul timpului și nevoia noastră de a-l struni și a-l articula? G. Liiceanu, Ușa interzisă) [...] "lucrul" acesta care este ireductibilul lor râvnit în chip etern și care anulează orice diferență dintre ele (poziția socială și chiar și vârsta) - este la gonella, "juponul", "fustița" (G. Liiceanu, Ușa interzisă). Se observă în exemplele citate că numele "simetric" este totuși însoțit de unele
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
trebuie să ne fie ghid în viața care ne va scoate în față noi provocări.Creativitatea fiecăruia este unică și de neînlocuit, de aceea, în confruntarea universală, prin diversitatea provocărilor, adultul OM trebuie să știe a-și aduce aportul său ireductibil, original. Îmbogățind comunitatea în care activează, el dă măsura personalității și a capacităților definitorii, exprimînd critic (conștientizare, evaluare) prin prisma experiențelor încercate. Capacitatea de a traduce aceste rațiuni potrivit propriei originalități, propriului chip spiritual, a propriei personalități, adică în mod
PUNCTUL “G” DIN OGRADA LU' BÃNCILÃ LA PA$ SPR€ (PRIN) IOROPA. In: Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
constructivismului lingvistic, ajungând să spună că dacă două popoare vorbesc limbi diferite, ele gândesc diferit. Ca reacție, în cadrul aceleiași poziții, unii gânditori mai moderați consideră că universul lingvistic al omenirii conservă o anumită unitate, că limbile nu sunt în întregime ireductibile unele la celelalte; dacă ar fi așa, consecința ar fi imposibilitatea traducerilor. Or traducerile sunt o realitate. Chomsky va afirma, la cealaltă extremă, că există principii gramaticale universale și înnăscute. Searle va face distincția între gândirea dependentă de limbaj și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
materialul pictural într-o construcție narativă se află în strânsă conexiune cu intenția de a oferi: „o mai bună înțelegere a fenomenelor interpretate”. Asta presupune că atunci când îmbracă veșmântul narațiunii, imaginea devine o formă de cunoaștere: „o formă majoră și ireductibilă a comprehensiunii umane”<footnote id=”194”><„a primary and ireducible form of human comprehension”, Louis O. Mink, Narrative Form as a Cognitive Instrument, în Geoffrey Roberts, The History and Narrative Reader, New York, Routledge, 2001, p. 214./footnote>. În acest fel
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
sau roșii, florile de măr sau garoafele albe și roz pot fi subiecte ale unor posibile descrieri particulare, adecvate numai datorită acestor intersectări. Și fiecare dintre aceste posibile descrieri particulare este un efect al narativizării și este o formă narativă ireductibilă a picturii. Prin discursul narativizant privirea ritmanalitică generează un fel de coerență care nu apare în datele picturale, dar care atașează vântului, ploii, furtunilor, peretelui, stâncii sau florilor anume deplinătăți imaginare. Această deplinătate, această plenitudine sau întregire imaginară atașată picturii
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
cu prețul mult prea mare al uitării de sine. CAPITOLUL IV. COGITO-UL IV.1. Intuiția cogito-ului Cogito-ul însuși, care dobîndește în cartesianism o dimensiune considerabilă ) în calitate de prim principiu al metodei, este problematic. Dacă el pare să țâșnească din intuiția ireductibilă a subiectului - din orice subiect care gîndește liber - și recompensează efortul conversiunii conform căreia necesitatea este prealabilă îndoielii, el presupune totodată admiterea realității sau adevărului unora din ideile noastre și de fapt el se bazează astfel pe un idealism ce
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ideea de Dumnezeu) este născută și produsă odată cu mine în clipa în care am fost creat”.) În plan metafizic, aceste două idei ar putea fi deci considerate ca niște “axiome”; ele sunt fundamentele veritabile ale cunoștințelor noastre prime. Caracterul lor ireductibil afirmă o anumită autonomie a gîndirii hrănite de propriile ei concepte. Ideea de Dumnezeu ca și cea de eu nu sunt altceva decât abstracții pentru Descartes. Ele sunt cele mai evidente în câmpul cunoștințelor noastre posibile. Ele semnifică faptul că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu alte cuvinte au toate artefactele, ce sunt operele de artă? Cei care răspund negativ susțin că termenul operă de artă este un concept de tipul asemănare de familie. Conform acestui punct de vedere, operele de artă, în uriașa și ireductibila lor varietate, dau la iveală modalități complexe de intersectare în asemănări și deosebiri. Ceea ce intră în categoria artei depinde cel puțin în parte, de deciziile variabile istoric, cu privire la cum anume ar trebui evaluate asemenea similarități și diferențe. Conform perspectivei extreme
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
față care mă in‑ terpelează în libertatea mea, care mă deranjează în egoismul meu, care e în definitiv o invitație în a primi transcendența care se face văzută în ea. Levinas nu ezită să spună că, chipul este un mod ireductibil și de neînduplecat prin care ființa umană poate să se prezinte în identitatea sa80. Cale de acces spre Dumnezeu este chipul aproapelui meu care are o alteri‑ tate care nu este alergică, care‑mi deschide orizonturile; prin chipul aproape‑ lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
caz câmpul liturgic) în care ele enunță eternitatea, divinitatea, gloria, umanitatea etc.; culorile nu valorează drept semn al culorilor vizibile care s‑ar voi să se vadă dat fiind că ele sunt deja vizibile, dar ele indică, dincolo de vizibil, invizibilul ireductibil pe care tinde să‑1 producă făcând ca invizibilul să înainteze spre vizibil chiar în măsura în care e invizibil 84. Cum să autentificăm și să identificăm divinul? Am văzut că icoana nu este prezentată în opoziție cu cel pe care vrea să
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
nou nivel al invizibilului este revelat. Inspirația presupune intervenția activă a lui Dumnezeu când unui artist i se comunică o viziune într‑o manieră analogă profetului. Inspirația este impulsul divin care coboară asupra omului. Ea este ceva cu adevărat tainic ireductibil pentru me‑ canismele asociative ale psihologiei creativității. Opera de artă are o naștere fulgurantă, iluminatoare și integratoare. Întregul ei ca formă și conținut este unit perfect, nefiind decompozabil în atomi. Această unitate profundă a operei de artă este reflexul caracterului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
fi. Cel curajos este cel care, fiindu-i frică, merge înainte. El se învinge pe el, după ce s-a proiectat în afară, în spațiul faptei și al primejdiei. El învinge în el grija instinctivă pentru limita lui, pentru eul lui ireductibil. Și tocmai pentru că hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine un instinct negociabil la nivelul libertății. În frică survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este condiționat în mine și necondiționarea mea. În chip real și ferm
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
filozofic-culturală, însă în miezul ei explicația întâlnește, dacă nu chiar conceptul psihiatric, cel puțin acea abnormal size pe care o are în vedere orice psihologie a creației. În Nașterea tragediei, starea originară a Voinței este una de inconfort psihic: contradicția ireductibilă și veșnica suferință. Unul Primordial caută să se elibereze de suferința originară prin obiectivarea într-o lume a formelor, a aparențelor (Erlöstwerden durch den Schein). <ref id=”1”>Vezi Fr. Nietzsche, Werke, Berlin, 1917 (ed. Kröner), vol. I, p. 34
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
depăși. Conștiința nu se frânge aici în fața unei limite înfruntate și ea nu experimentează propria ei înălțare ca o consecință a acestei înfruntări și a căderii care o însoțește. Tragicul nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. „Depășirea limitei“ este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ar deveni în mod necesar păcătoși sau cucernici"), pe câtă vreme cea de-a doua, susținând fatalitatea acțiunilor, îl lasă pe om indiferent la ceea ce urmează în viața de apoi. O conciliere sau un compromis între aceste două poziții bine definite și ireductibile este de la bun început imposibilă. Astrologia nu poate, din unghiul ei, accepta preziceri posibile, ci numai irevocabile. A-i admite omului posibilitatea îndeplinirii a două acțiuni contrarii, înseamnă a citi pe cer și ceea ce se va întîmpla și ceea ce nu
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și stat. Mutațiile actuale falimentul blocului sovietic, mondializarea, multiculturalismul, punerea în discuție a statului-națiune, dar în același timp apariția unor micro-state au lărgit programul preocupărilor antropologilor. Multiculturalismul, de exemplu, este un fenomen complex în interiorul căruia trebuie să distingem afirmarea diferențelor ireductibile, sau, dimpotrivă, principiul unei societăți mai deschise. Dacă imigrația în Europa, de pildă, duce la un fel de etnicizare a diferitelor grupuri de imigranți, fenomenul se explică mai puțin printr-o tendință "naturală" a grupurilor însele decât prin slăbirea puterii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
într-o formă sau alta își păstrează însă mereu actualitatea. Să nu uităm nici refuzul ispitei occidentalizante, deci Europa, și nici idealul dezrobirii românești de scoria tiparelor străine. La acest capitol, Nae Ionescu ne apare ca un super junimist, adversar ireductibil al formelor fără fond. El visa să scoată țara de pe făgașul pe care i l croise, de aproape un secol, liberalismul, readucând România în matca dezvoltării ei firești. Deci, din nou, regresiune și utopism conservator, pur reacționar. Cum pot fi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
revoluției franceze duce în mod direct la respingerea formelor sale politice-sociale, pe care convulsia de la 1789 le introduce în Franța și le răspândește în Europa. Ruperea firului tradiției, negarea realităților și etapelor istorice, neaderența construcției politice pur raționale la aspectele ireductibile ale specificului vieții popoarelor formează temele de predilecție ale întregii reacțiuni europene. Aceste idei au circulat și sub restaurație și sub monarhia din iulie și înainte și după 1848, și nu numai în Franța. pentru cine vrea să verifice rapid
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
care au fost până astăzi. Nu știu să joc tenis, dar am simțit că o minge atingea racheta mea de om politic. Am aruncat-o imediat înapoi, spunând spre uimirea generală căci Litvinov și cu mine eram până atunci adversari ireductibili : România acceptă definiția agresiunii așa cum o propune d-l Litvinov”. Poziția adoptată de Nicolae Titulescu a fost sprijinită cu promptitudine de celelalte membre ale Micii Înțelegeri, de alte țări mici și mijlocii și de Franța. Proiectul sovietic a fost prezentat
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
îi este tributară atitudinea, în tot ansamblul ei. Instalarea acestor abateri de la normal ale curburii coloanei vertebrale se remarcă încă din prima copilărie și dacă rămân nesupravegheate sau corectate din timp, se pot constitui, în final, ca adevărate deficiențe fizice ireductibile. În cele ce urmează, lucrarea își propune să semnaleze o stare de fapt, de loc îmbucurătoare, a incidenței mari a deficiențelor fizice ale coloanei vertebrale în mediul școlar - clasele I-IV - precum, și necesitatea de a se acorda o mare
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
se recomandă? Răspunsul va fi de cele mai multe ori cifoza. Justificarea acestei afirmații se găsește în faptul că evoluția cifozei spre rigidizare este incomparabil mai rapidă decât a lordozei. Trebuie avut în vedere că, atunci când curbura lordotică se profilează a fi ireductibilă, să se acorde o atenție deosebită curburii cifotice, care chiar dacă nu mai poate fi recuperată, cel puțin să poată fi oprită din evoluție. 3.9. SPATELE CIFO-LORDOTIC Spatele cifo-lordotic este o asociere a curburii cifotice cu cea lordotică. Spatele partcipă
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
continuare: - stadiul / gradul I : deficiența (abatereaa de la normală se poate corecta și hipercorecta; - stadiul / gradul II : deficiența se poate corecta, dar nu și hipecorecta; - stadiul / gradul III : deficiența se corecteză numai parțial, nu în totalitate; - stadiul / gradul IV: deficiența este ireductibilă, adeseori monstruoasă.. Cunoscând stadiul de evoluție, prognosticul recuperării devine accesibil kinetoterapeutului, știut fiind că gradele I și II pot spera la un bilanț favorabil integral, gradul III parțial (mai mult sau mai puțină, iar gradul IV nu mai poate spera
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
orice colt de stradă. În nuditatea sa dezolantă, în strălucirea sa moartă, el este insesizabil. Dar însăși această dificultate dă de gândit. E probabil adevărat că fiecare om rămâne pentru noi un necunoscut și că există întotdeauna în el ceva ireductibil care ne scapă, dar, practic, îi cunosc pe oameni și îi recunosc după purtarea lor, după totalitatea faptelor for, după consecințele pe care trecerea lor le suscită în viață. Tot astfel pot, practic, să definesc toate aceste sentimente iraționale care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de mâine, când întreaga lui ființă ar fi trebuit s-o refuze. Această revoltă a cărnii e absurdul. O treaptă mai jos și iată înstrăinarea: a-ți da seama că lumea e "opacă", a simți cât de străină, cât de ireductibilă ne este o piatră, cu câtă intensitate ne poate nega natura un peisaj, în adâncul oricărei frumuseți zace ceva inuman, și aceste coline, blândețea cerului, linia copacilor își pierd, dintr-o dată, sensul iluzoriu în care le înveșmântăm, mai depărtate decât
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
că ea este adevărată, și tot așa la infinit." Acest cerc vicios nu-i decât primul dintr-o serie în care spiritul ce se apleacă asupra lui însuși se pierde într-o rotire vertiginoasă. Tocmai simplitatea acestor paradoxuri le face ireductibile. Oricare ar fî jocurile de cuvinte și acrobațiile logicii, a înțelege înseamnă, înainte de orice, a unifica. Dorința profundă a spiritului, chiar și în demersurile sale cele mai evoluate, se întâlnește cu sentimentul inconștient al omului în fața universului său: ea este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]