1,352 matches
-
Franțe (...) Publicăm azi cronica lui Hans Richter, unul dintre novatorii artei alături de Eggeling, Arp, Giacometti, Marcel Iancu etc. Avem, din Italia, sprijinul asigurat al lui Marinetti, directorul ziarului oficial Impero, al marelui sculptor și gravor Prampolini, unul dintre cei mai irezistibili și originali animatori ai artei moderne, și al maeștrilor Balla, Carra, Severini, Boccioni, Chirico, Depero, apoi Moscardelli, Alberto Savfinio. Din Franța: Fernand Léer, Braque, Margueritte Crissaz - Olanda: Van Doesburg - Germania: Walden - Ungaria: Cassak (Viena). Vom îngriji ca în revistele acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
crezut Întotdeauna că Încerca să se pedepsească pentru tot binele de care avusese parte. Atât de tare, Încât i se păru că e Întins Într-un sicriu. Și patul era rece. Se trase spre ea - corpul ei emana o căldură irezistibilă. Voia să audă că fusese doar un vis urât, că matroana Molinari nu putea cu nici un chip să-i distrugă viața, iar somnul greu și indiferent al Majei i se păru jignitor, de parcă i-ar fi spus că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mașinii și Își dezveli o bomboană. Voia să-i dea impresia că așteaptă pe cineva, sau ceva, dar nu aștepta nimic. Totul se sfârșise. Își pipăi instinctiv pistolul din teaca prinsă la subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica siguranța și de a-și trage un glonț În cap. Dar trebuiau să mai vorbească, măcar o dată. Totul putea să se Îndrepte, și să mori chiar În ajunul Împăcării era la fel de stupid, ca și cum ai fi murit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chiar dacă totul ar fi rămas așa, suspendat, ca Înghețat În timp pentru totdeauna, iar ea știa și nu putea să facă nimic. De aceea schiță un zâmbet politicos și spuse că trebuia Într-adevăr să ajungă acasă. Dar, În mod irezistibil, cu o mișcare felină, se Întoarse, privi mulțimea care cobora pe Corso, examinând parcă fața fiecărui trecător și umbra fiecărui colț de stradă, și spuse că, la urma urmelor, putea lua o cafea cu el. El știa atâtea lucruri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eventualii fani. Ținea romanul lui pe noptieră și-l deschidea din când în când la întâmplare, citea un fragment și apoi îl interpreta ca pe un mesaj al lui Andrei Ionescu pentru ea. Romanul povestea despre un bărbat puternic și irezistibil care își alcătuia pe parcursul romanului un catalog original al femeilor pe care le cucerise, toate în mod definitiv legate de el și supuse lui până la moarte. După ce își alcătuiește o armată de femei, eroul lui Andrei Ionescu își începe ascensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să fii Într-o ureche ca să... - Vino să vezi! Ajunsese la tumulus și Începu să scotocească. - Nu te atinge de el! - Uită-te, au fost mișcate din loc niște pietre! MÎnia ei scăzu brusc. Fără să știe de ce, un val irezistibil de spaimă o cuprinse, tot corpul Îi Încremeni, iar respirația i se blocă văzîndu-l că dă la o parte pietrele de pe tumulus. - Nu face asta! Din cîțiva pași mari venise alături, el se Întoarse, mirat de țipătul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai liniștesc încep să se apropie din nou de groapă; GRUBI este primul care se ridică de pe locul unde a fost trântit; se apropie de groapă, atras de ceva irezistibil.) BRUNO (Gâfâind.): Ce vrei să faci? VIZITATORUL (Care a rămas cu bâlbâituri de pe urma spaimei.): S-s-să nu cad-d-d-dă... MAJORDOMUL: Grubi! (Încearcă să-l tragă înapoi.) Las-o! (E prea speriat ca să se apropie mai mult.) GRUBI: Ssst! (Se apleacă ușor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de sărurile de baie, dulapurile ticsite, mesele așternute cu olandă fină ca-n pictura lui Frans Hals. Așa ar fi fost normal, căci prietenia sculptorului îi cultivase gusturile și o rafinase tocmai în sensul de care a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce ar putea vindeca o mare pasiune o face și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Poxipol. De atunci procedează ceva mai atent, totuși. Astăzi nu i-a răspuns. Sorana se întristează, mai că-i scapă o lacrimă. Se duce în camera de la stradă, mai exact spus de la câmpie, afară soarele apune și apune, tristețea devine irezistibilă, ar vrea să plângă, în loc de asta se așează la masă și scrie. „Dacă s-au deschis azi noapte cerurile? Amprente de pisici peste tot” Sorana posedă într-adevăr trei asemenea mamifere. „Sunt obosită și nu pot să dorm Din cauza gălăgiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întreagă lume de cititori pasionați. Îi auzea vociferând și așezându-se pe scaune, umplându-și timpul în așteptarea lui. Să nu-i lăsăm să mai aștepte, gândi vesel. Un surâs îi lumină partea stângă a gurii și simți o dorință irezistibilă de a comunica. Porni spre sala de recepții făcându-i lui Nietzsche, care stătea lângă extinctor, un gest complice. Curând, perdelele se traseră în lături. „Maestre” fu primul cuvânt pe care îl auzi. Intrarea sa electriză mulțimea. Umplând până la refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un fel anume, domnule. Doar dezamăgită că nu erați aici, aș spune. — Bine. Dacă mai sună, transfer-o la mine sau la Rossi. El vorbește engleza. Da, domnule, spuse tânărul. Când Brunetti se Întoarse să părăsească Încăperea, tentația se dovedi irezistibilă și tânărul sări În picioare, să-i salute spatele aproape ieșit pe ușă. O femeie, una care vorbea foarte puțin italiana. „Molto poco“, Își aminti că spusese doctorul. Își mai amintea și ceva ce-i spusese cândva tatăl lui despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vă rog. Întinse mâna, dar când Brunetti o ignoră, o coborî Într-un gest parcă firesc și-o folosi să deschidă ușa. Brunetti păși În holul de la intrare și permise lui Viscardi să Închidă ușa În urma lui. Simți o dorință irezistibilă de a-l lovi, să-i aplice vreun fel de violență fizică, să-l rănească oarecum. În schimb, Îl urmă În salonul mare și spațios, ce dădea spre ceea ce trebuia să fie o grădină dosnică. — Cu ce vă pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sale”. Fundamentul discursului despre conștiință îl regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în mod irezistibil că existența sa intimă este încătușată de Cristos. În imitarea lui Cristos, conștiința este iluminată și perfecționată. În sine însăși, conștiința este o voce fără cuvinte, ca o lumânare fără flacără: Cristos-Cuvântul vorbește prin ea în creație și în revelație
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
deoarece Clujul e predat acelorași barbari tirani stigmatizați de mesianicul poet Andrei Mureșanu În poemul „Un răsunet”, devenit după 1989 imnul nostru de stat. La Sibiu Își Începe Petre Hossu studenția, Întâi, la medicină, În anul 1940-1941, apoi, simțind chemare irezistibilă către filosofie, se Înscrie, În septembrie 1941, la Facultatea de Filosofie și de Litere, prima secție, pe care o va absolvi, În chip strălucit, În 1945. La secția de filosofie are norocul de a beneficia de luminile unor profesori iluștri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
al III-lea, când fusese arestat și apoi condamnat pentru tentativa de schimbare prin violență a ordinii sociale), ci Începu Facultatea de Matematică a Universității din București, pe care o va absolvi cu brio În 1971, realizându și, astfel, dorința irezistibilă de a deveni profesor de liceu și de gimnaziu chiar În Mozăceni. „Și-a iubit mult meseria, care l-a ajutat să fie aproape de oameni, de copii și de adolescenți ca să-și reverse cu patos energia și generozitatea asupra lor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mă roagă s-o conduc la toaletă. Dar, ca plasatoare, În timpul spectacolului trebuie să rămân mereu În picioare, chiar dacă sunt scaune libere. Încerc să fiu cât se poate de prudentă, deși tentația de a intra de la Început În sală e irezistibilă. În special În această seară, În care povestitori din lume deapănĂ istorii despre facerea lumii. mă uit la un punct negru de pe covorul roșu al holului și aștept să se Împlinească jumătatea de oră. Povestea eschimosă a pătrunderii dualității În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă roagă s-o conduc la toaletă. Dar, ca plasatoare, în timpul spectacolului trebuie să rămân mereu în picioare, chiar dacă sunt scaune libere. Încerc să fiu cât se poate de prudentă, deși tentația de a intra de la început în sală e irezistibilă. În special în această seară, în care povestitori din lume deapănă istorii despre facerea lumii. Mă uit la un punct negru de pe covorul roșu al holului și aștept să se împlinească jumătatea de oră. Povestea eschimosă a pătrunderii dualității în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
relațiile bărbat femeie. Se petrece - ar mai fi spus medicul - un cataclism; cine poate să oprească uraganele tot mai dese care se năpustesc asupra Americii, și cît de puternică e America! Pot doi bieți oameni să abată o undă nevăzută, irezistibilă, ce-i Învăluie, doborîndu-i În primul așternut? Cam gogonată asta cu cataclismul, doctore, dar nu prea. Oricum, nimic letal În toată povestea asta, numai plăcere. Și mai era ceva: se tot vorbea de alienare - dar de unde? apropierea prin sex contrazicea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pămînt, avea calculator de aproape zece de ani, chiar Thomas i-l dăruise pe al lui, cînd Își cumpărase unul mai modern: America emitea În eter miliarde, dacă nu o infinitate, de mesaje subliminale cu tentă sexuală, descoperise cea mai irezistibilă bombă pentru a cuceri lumea; mai Întîi, o experimenta pe Antonia. Prinsă Între două focuri, unul pornit din chiar carnea ei, bătrîna rezista tot mai greu: pentru a scăpa, chiar se gîndea să meargă la un sex-shop să cumpere o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
împroprietăriți unii oameni pe domeniul parcului. Altora li s-a acordat cu ușurință autorizație de construcție, restrângânduse mult spațiul verde. S-au ridicat vile, spații comerciale noi, iar restaurantul Debarcader nu mai seamănă cu ce a fost cândva, o atracție irezistibilă... Nu afirm că modernizarea a distrus, dar nici prea mult bine nu a făcut... pentru că a depășit limita bunului simț și, părerea mea, a distrus frumusețea parcului de odinioară și este simplu de observat acest aspect... - Așa este, din păcate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care m-am răsfățat timp de nopți în șir. oare ai să-ți dai seama într-o bună zi că această proză caleidoscopică imposibil de încadrat într-un gen literar are de fapt forma trupului meu, gustul fantasmelor mele, o irezistibilă patină retro și parfumul unui tip de senzualitate pe care am inventat-o, ca un cadou de adio, doar pentru tine ? În orice caz, chiar dacă nu ne vom mai vedea niciodată și chiar dacă nu vei citi niciodată aceste rînduri, îți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
trebuia s-o ia, fiindcă era încredințat că se cădea să apere pe moș Costache, cât trăiește, cu toate păcatele lui, și asta în vederea Otiliei. Stănică îi întinse, galeș, un pahar de vin și-i zise, cu aerul unei ființe irezistibile: - Domnule Felix, te rog eu, pentru mine! Felix luă paharul, gustă puțin din vin și, văzîndu-i culoarea de sânge, fu străbătut deodată de un gînd: în cazuri de acestea de congestie se lasă sânge. Își spuse părerea către Vasiliad, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
noi înșine, am fi destul existență, ca să nu atingem rarefierea conștiinței, din care izvorăște vidul interior. Stările de mare încordare, fie ele de extaz, fie de chin, ne fac impermeabili plictiselii, deși din partea lumii înconjurătoare ar putea pleca o sugestie irezistibilă de zădărnicie. Din ce vezi lucrurile mai de-aproape, din aceea nu le poți iubi decât pe măsura irealității lor. Existența nu-i suportabilă decât prin coeficientul de neexistență. Virtualitățile de neființă ne apropie ființa. Nimicul e un balsam existențial
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pământului și a inimii cu fenomenul căderii. Cine nu simte că merge la fund - chiar atunci când lucrează și creează pozitiv, când e notar sau geniu - nu înțelege nimic din natura specifică a soartei umane, iar cei ce nu cunosc atracția irezistibilă a năpăstuirii, a esențialei lunecări, a creșterii înspre abis - n-au atins în nici un fel condiția căreia au fost meniți. Mor propriu-zis numai oamenii străini de ispita rodnicei scufundări, care nu-și rup gâtul în orice ocazie a vieții. Ceilalți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu ochii țintuiți în crimă și în nebunie sau învinețiți de povara măreției - atunci încarci viața de tot ce-n tine n-a fost ea. Din chin se naște tot ce nu-i evidență. N-ai soartă decât în furia irezistibilă de-a-ți măcina rezervele ființei, atras voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viață, a-i face concurență în pasiune, răzvrătire și suferință. De nu simți că-n tine și-a rătăcit drama un Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]