1,431 matches
-
le hotărîse Juan Lucas Înainte de a pleca, dar nu pomenise nici un cuvînt despre Vilma, ca și cum simpla dorință de a o vedea dispărînd fusese suficientă pentru ca metisa să se evaporeze. N-a fost așa. De aceea Juan Lucas conducea acum destul de iritat, ba chiar furios. Conflictul cu servitorii Îl indispusese foarte tare; el nu era obișnuit să concedieze pe nimeni, Întotdeauna se descotorosise de cîte cineva, concediase chiar zeci de oameni deodată, dar altfel, semnînd o hîrtie, ca atîtea altele În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le primise și urcă la Neurologie. Asistenta doctorului Hayes îl conduse imediat pe Weber în birou, încercând să nu se holbeze la acea personalitate faimoasă. Neurologul părea destul de tânăr ca să fie fiul lui Weber. Un ectomorf greoi, cu o piele iritată, care-și manevra corpul ca pe un aparat moștenit. —Vreau doar să vă spun ce onoare ne faceți. Nu-mi vine să cred că vorbesc cu dumneavoastră! Când eram la facultate, vă citeam cărțile cum citeam benzile desenate în școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pot să-ți spun sigur. —Categoric. Ești de mii de ori mai bine decât erai acum cinci luni pe vremea asta. El râse de ea. —Cum să fie „pe vremea asta“ dacă era acum cinci luni? Ea își flutură mâinile, iritată. Fiecare cuvânt pe care-l palpa cu mintea se topea în figuri de stil fără sens. —Mark, la două zile după ce te-au scos din mașina aia, nu vedeai, nu te puteai mișca, nu puteai vorbi. Aproape că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se abandoneze planul ridicării secrete împotriva lui Enro în favoarea Ligii și să se ofere Ligii toate armele secrete fără a se pierde din vedere că aceste informații ar putea fi prost utilizate și că o pace impusă de către o Ligă iritată nu ar fi prea diferită de predarea necondiționată a lui Enro. În schimb, să se ceară primirea emigranților venusieni. 4) Să se abandoneze planeta Venus. * Gosseyn reveni în distrugător și se făcură utimele pregătiri pentru a treia încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe un petic circular de vopsea mai ștearsă de pe peretele din spatele ghișeului. Odată fusese un ceas acolo, dar fusese luat, eram sigur, căci lumea nu ar fi suportat o asemenea așteptare dacă ar fi putut să o măsoare. Gîndurile mele iritate reveneau mereu asupra propriei inutilități pînă au încetat cu totul și am căzut într-o stare de inconștiență la limita somnului. Aș fi rezistat la infinit într-o asemenea stare, dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca niște naufragiați pe o plută. Dacă camerele din oraș sînt încă goale, or să dea năvală și or să le ocupe. Dar n-or să fie goale pentru că o să le subînchiriez. După o pauză mai lungă, vocea cealaltă spuse iritată: — Foarte inteligent. Dar nu ești puțin cam optimist? Pariezi pe o tendință care s-ar putea să nu continue. Dar ce anume o va opri? Lanark se ridică în picioare, cuprins de o teamă îngrozitoare. Cu puțin timp în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-ți vindeci pacienta, trebuie să pleci cu ea, și dacă - iartă-mă, vreau să spun cînd - pleci, vrei să faci un lucru pentru mine, vrei? îmi promiți că vei face acel lucru? Lanark își eliberă mîinile și-l întrebă iritat: — Ce anume? — Spune-le oamenilor să nu vină aici. Spune-le că nu trebuie să intre în acest institut. Să aibă un pic mai multă credință, și speranță, și milă - atunci se pot vindeca singuri. Mila singură îi va salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lentila de observație. Relocarea ta este programată pentru a 88-a zi și trebuie confirmată de lordul Monboddo, directorul institutului, moderatorul proiectului de extindere și președintele consiliului. Apoi se auzi un zvon neașteptat de fanfară. — Știu lucrurile astea, spuse Lanark iritat. Vreau să știu ce am făcut înainte de a veni în Unthank. — Ai ajuns în Unthank prin apă, în afara jurisdicției consiliului. Dorești să consulți un oracol? — Bineînțeles, dacă e de vreun ajutor. Plasticul alb și rece al micului radio se înfierbîntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca pe vremea rea, plîngîndu-se doar convențional. Era prietenos cu ceilalți băieți, dar nu avea prieteni și rareori încerca să lege o prietenie. Existența exterioară era o serie de deprinderi plicticoase prin care făcea automat ce i se cerea, arătîndu-se iritat doar dacă i se solicita interesul. își folosea toată energia în lumi imaginare și nu-i mai rămînea nici un pic pentru lumea reală. Un teritoriu mic și fertil sătea ascuns într-un crater creat de o explozie atomică. Thaw îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine! Trecu pe lîngă ea cu farfuria încărcată, dar a doua zi, în jurul prînzului, ea îi aduse un bol mare, acoperit, și-l puse la capătul stranei spunînd: — Poftim prînzul. — Nu era cazul să faceți asta, doamnă Coulter, zise el iritat. Ea pufni și ieși, apoi făcu același lucru în fiecare zi cu excepția zilei de vineri, cînd îi lăsă două boluri. Domnul Rennie, decoratorul, sosi într-o seară și zise din senin: — Mai aveți nevoie de ajutor? — Mai mult ca oricînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît aceste modalități publice de anvergură pentru schimbul de energie. O să spuneți că am o atitudine conservatoare. De fapt, radicalii sînt cei care vor să lucreze cu mine. Ciudat, nu-i așa? — Se pare că-mi înțelegi întrebările, zise Lanark iritat, dar răspunsurile dumitale sînt fără cap și coadă. — Așa se întîmplă în viață, nu-i așa? Dar cîtă vreme ai o inimă bună și te strădui, nu-i cazul să fii disperat. Wer immer streband sich bemüht, den kőnnen wir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți, zise sora încercînd s-o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începi să sesizezi putoarea. închise geamantanul cu un clic și zise: — Aș fi vrut să iau lucrurile astea înainte să plec, dar mă temeam că o să apari brusc și o să te isterizezi. — Cînd m-ai văzut vreodată isterizîndu-mă? întrebă el iritat. — Nu-mi amintesc. Asta e partea proastă cu tine. Eu și Sludden discutăm deseori despre tine, și el e convins că ai fi un om extrem de prețios dacă ai ști cum să-ți eliberezi emoțiile. El rămase rigid, strîngîndu-și pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o luară pe deal în sus, spre un vîrf înverzit care se vedea în depărtare. Alexander se aruncă jos să se odihnească în vîrful primei pante și făcu același lucru la jumătatea celei de-a doua. Lanark îi spuse iritat: — N-ai de ce să te odihnești atît de mult. — Știu eu de cîtă odihnă am nevoie. — Soarele n-o să stea pe cer tot timpul, Sandy. Și mă plictisesc să stau nemișcat prea des. — Mă plictisesc să merg tot timpul. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu putea desluși chipul de sub perucă: uneori părea a fi Munro, alteori Gloopy. — Munro? Gloopy? întrebă el. — Corect, domnule, spuse figura, aplecîndu-se plin de respect. Am fost trimiși să-ți conferim un privilegiu extraordinar. — Cine te-a trimis? spuse Lanark iritat. Institutul sau consiliul? Nu-mi plac. — Cunoașterea și administrația sînt pe cale de dizolvare. Acum reprezint ministerul pămîntului. — Totul primește mereu nume noi. Nu-mi mai pasă. Nu încerca să explici. Figura făcu din nou o plecăciune și zise: Veți muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
măritoare. De data asta Thorson îl auzi. Se duse la Hardie și-i arătă ceva pe o fotografie, murmurând o explicație care-L făcu încet, încet să pălească vizibil. ― Trebuie să-l omorâm ― zise el ― imediat. Thorson clătină din cap iritat. ― De ce? ce poate să facă? Să informeze Lumea? Și insistă: ― Luați bine aminte că nu există linii clare pe lângă... problemă. ― Dar gândiți-vă, dacă găsește mijlocul să se servească de ea? ― interveni din nou Hardie. ― Ar necesita luni întregi! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îmbăieze în fiecare dimineață. Omul nu era decât lipsit de bun simț, dar declanșase un război de maniac. Trebuia să fie împiedicat să se extindă. La una din uși se făcu zarvă și meditația lui Gosseyn fu întreruptă. Răsună vocea iritată a unei femei. - Firește, pot să intru. Ați îndrăzni să mă împiedicați să-mi văd fratele? Vocea, deși furioasă, avea o sonoritate familiară. Gosseyn se răsuci și-l văzu pe Enro alergând spre ușa opusă marii ferestre. - Reesha, strigă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se abandoneze planul ridicării secrete împotriva lui Enro în favoarea Ligii și să se ofere Ligii toate armele secrete fără a se pierde din vedere că aceste informații ar putea fi prost utilizate și că o pace impusă de către o Ligă iritată nu ar fi prea diferită de predarea necondiționată a lui Enro. În schimb, să se ceară primirea emigranților venusieni. 4) Să se abandoneze planeta Venus. * Gosseyn reveni în distrugător și se făcură utimele pregătiri pentru a treia încercare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
măritoare. De data asta Thorson îl auzi. Se duse la Hardie și-i arătă ceva pe o fotografie, murmurând o explicație care-L făcu încet, încet să pălească vizibil. ― Trebuie să-l omorâm ― zise el ― imediat. Thorson clătină din cap iritat. ― De ce? ce poate să facă? Să informeze Lumea? Și insistă: ― Luați bine aminte că nu există linii clare pe lângă... problemă. ― Dar gândiți-vă, dacă găsește mijlocul să se servească de ea? ― interveni din nou Hardie. ― Ar necesita luni întregi! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avusese intenția de a-l lăsa pe monstru să scape, dar căpitanul Leeth i-o lua înainte, spunându-i: - Acum te-aș ruga să pleci... Condu-l pe domnul Grosvenor, continuă el, adresându-se unui ofițer.. - Cunosc drumul, zise Grosvenor, iritat. Ajuns pe coridor, se uită la ceas. Mai rămăseseră câteva zeci de minute până la atac. Adânc descumpănit, porni spre puntea de comandă. Mai toți ceilalți se aflau deja acolo. După vreun minut sosi și Morton, împreună cu căpitanul Leeth. Ședința începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Un om care lucrează cu abstracțiuni. Asta nu-i o pregătire corespunzătoare pentru rezolvarea unor probleme practice. - Și totuși, aveam impresia că se descurcă binișor în rezolvarea problemelor noastre de muncă. - Suntem capabili să ne rezolvăm singuri problemele, replica Dennison, iritat. Grosvenor, care apăsase pe câteva butoane, văzu că pe bandă rulantă din mijlocul mesei încep să sosească mâncărurile comandate. - A! Exclamă el, după ce le adulmecă. Rumeguș prăjit, adus direct din secția de chimie! Miroase grozav! Mă întreb însă dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
facă îl împiedicase să se gândească la Posibilitățile uriașe ce i s-ar fi deschis în fata odată ajuns la bordul navei. 14 - Cum naiba poate trăi cineva în spațiul intergalactic?! Grosvenor auzi prin videocomunicatorul din costumul lui spațial vocea iritată a celui care pusese întrebarea. Oamenii se strânseră și mai mult unii într-alții, parcă neliniștiți de întrebare. Pentru Grosvenor, însă, prezența celorlalți nu era de ajuns, căci își dădea seama de imensitatea beznei ce învăluia, ca un giulgiu, nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]