1,688 matches
-
mai violentă, îl provocam...”), cum s-a implicat în creșterea celor două nepoate (din nevoia ei de a fi utilă). Încă din această perioadă, inculpata începe să fie dominată de sentimentul că viața ei nu are un sens, că a irosit timpul, fapt ce o determină să-și reconsidere atitudinea, să se implice în viața celor două nepoate și să plece la țară. În general, inculpata este o persoană rigidă, egocentrică, afirmativă, sigură pe ea, manifestând un spirit de independență, o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nu mai ajut pe nimeni, o să iau pensia bărbatului, o să-mi cultiv pământul, o să-mi găsesc un moș, o să duc o viață liniștită, o să călătoresc...”). Inculpata încheie retoric - „nu am știut să trăiesc”; inculpata trăiește cu sentimentul că și-a irosit viața. Profilul psihologic: - nivel slab empatic (capacitate redusă de a se transpune în stările și trăirile celuilalt - interlocutorului); - neechilibrată afectiv - temperament coleric; - nivel mediu spre slab al acceptării de sine; - nivel ridicat de depresie; - nivel înalt de traumă; - nivel mediu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
important să învățam să fim toleranți, dar nu cu propriile greșeli sau cu inerția sistemului; avem nevoie de înțelepciunea de a face diferența între lucrurile ce se pot schimba și cele care nu se pot schimba pentru a nu (ne) irosi resursele; avem nevoie să găsim un echilibru între profesie și viața personală și să oferim familiilor noastre măcar tot atâta înțelegere și suport cât le oferim celor pentru care lucrăm. Avem nevoie să învățăm ceva în fiecare zi: din cărți
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Dați-mi voie să vă amintesc unde se petreceau toate. La Baker & Inglis era perfect acceptabil să te Îndrăgostești de o colegă de clasă. La o școală de fete, o anumită cantitate de energie emoțională, care În mod normal e irosită pe băieți, ajunge să fie direcționată spre prietenii. La B&I fetele umblau braț la braț, ca școlărițele franțuzoaice. Concurau pentru afecțiune. Se stârneau gelozii. Apăreau trădări. Era un lucru obișnuit să intri În baie și să auzi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecut și temerea colegilor mei nu s-a mai adeverit. S-a sunat de pauză și toți am răsuflat ușurați. Urmau trei ore de matematică. Aici, regula era să fim ascultați de fiecare dată, așa că și pauza asta a fost irosită cu învățarea și repetarea materiei. S-a sunat de oră mai repede decât vroiam. Și aici, profesorul a început să se lase așteptat. Un sfert de oră trecu, apoi jumătate de oră. Ciudat. Plictiseala începu să se instaleze, căci aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au auzit ca și cum aș fi fost lângă ei și le-aș fi țipat în ureche să se oprească. Cu ciocanul? Nu avem spumă? Am văzut o grămadă de cutii cu așa ceva în cantină. Păi, da. Cu ciocanul... spuma s-a irosit la parter și etajul unu. Colegii noștri nu-s cine-știe-ce tâmplari sau pricepuți în ale fixării tablelor. Cam avea dreptate... Tu, zisei uitându-mă la cel pe care-l căutam, să-i iei pe cei nouă amici ai tăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înțeleg atunci că ai venit să faci apel la un verdict deja dat? Celălalt clatină din cap. Atunci ce vrei de la mine? exclamă principele. Zvârle brațele în lături. — Lasă-mă, omule, în pace și nu mă mai face să-mi irosesc timpul cu nimicuri! Pământiu la față, Fulcinius nu îndrăznește să spună nimic. Împăratul îl sfătuiește părintește: — Du-te și angajează-ți un avocat care să te învețe cum să procedezi! Își prinde fruntea între palme cu un gest teatral. Vocea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
picioarele ei. ― Deci cine e? Are ceva experiență în televiziune? ― Nu, răspunde Jackie, dar e redactor-șef adjunct la un ziar local și pare perfect pentru postul de reporter pe știri și politică. ― Știri și politică? E păcat să se irosească așa un chip pe știri și politică Nu, ar fi mai bun pentru showbiz. Și apoi, e posibil să dea oribil la televizor. Diana tace un timp, gândindu-se. ― Hai să-l chem aici, propune Jackie. Atunci vom vedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aia lucra automat. E ca și cum ar fi fost conectată la fața lui Walcott și tot ce trebuia să facă Jack era să vrea să-l atingă. Când vine vorba de luptă corp la corp, Jack e calm și nu-și irosește energia. Știe totul despre lupta de aproape și știe cum să facă o grămadă de lucruri care nu se văd. La un moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În alte locuri. Gândiți-vă și voi, poate el să intre pe internet și să le trimită o sută de e-mailuri amicilor lui? Sigur că nu. — Și totuși, avea telefon mobil, Îi aminti Moff. —Mă Îndoiesc că-și va irosi minutele prețioase ca să se plângă de isprava noastră. Ne-a amenințat doar pentru că era foarte furios, nu că nu ar fi avut de ce. Ridică dintr-o sprânceană și se uită la Harry, Dwight, Moff și Rupert. Trecu apoi la argumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și cafenii. De ambele părți ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și căzură imediat de acord. Era timpul să debarce și să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta, dispari fără urmă, asemenea ceții În zori pe lac, te evapori În nimic, În nibbana. Mă oripila ideea. Te evapori? Și cu mine ce se va Întâmpla? Eu voiam să mă extind, să umplu golul, să revendic tot ceea ce irosisem. Voiam să umplu liniștea cu toate cuvintele pe care nu apucasem să le pronunț. Fabricantul de hârtie a fost primul care a declarat poliției militare că-i văzuse pe turiștii dispăruți. —I-ați văzut Înainte sau după ce au dispărut? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soarelui În timp ce el Însuși se stinge din viață. Aproape fără excepție, femeilor le dădeau lacrimile și le venea să-l Îmbrățișeze, parcă pentru a-l proteja de moarte și de singurătate, uimite de frumusețea gândurilor lui care s-ar fi irosit fără o ureche care să le aprecieze. —Erați apropiați? interveni Elsbeth. Da, eram foarte, foarte... Nu mai putu să continue, iar Elsbeth Îl bătu pe mână. Inspiră adânc și continuă luându-și inima În dinți, vorbind În șoaptă: —Sunt distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că sunt mai degrabă „tehnocrați“, decât „militari“. Cât am strâns acest material, mi-au arătat cât de greu este să-i intervievezi pe angajații din Guvern. Cu greu scoți ceva de la ei și anonimatul este foarte important. Pe scurt, îmi iroseam timpul de pomană. Pentru că atacul a avut loc în apropiere de Kasumigaseki, trebuie să-i fi căzut victime destul de mulți guvernanți, dar, din păcate, nu am putut intervieva nici una dintre aceste persoane. Totuși, surprinzător, cei din cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fără rezerve secta. I-am întrebat: „Regretați că v-ați alăturat sectei Aum Shirinkyo?“ Au renunțat la lumea aceasta și și-au pierdut niște ani din viață. Toți au răspuns în cor: „Nu, nu regret. Nu cred că mi-am irosit în van anii aceia.“ Oare de ce? Răspunsul este simplu: în Aum au găsit niște valori autentice, care nu existau în societate. Chiar dacă la sfârșit s-a transformat într-un coșmar, imaginea aceea strălucitoare, caldă a liniștii pe care au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
domnul D? încercă Filip să o ajute. Nici pomeneală! E vorba de tatăl meu, Carol. Locuiește aici cu mine. Nu e nici prea în vârstă și nici prea bolnav. I-a intrat însă în cap că viața lui s-a irosit și că nu mai merită să fie trăită. A jurat că-și pune capăt zilelor și, îndărătnic cum îl știu, sunt sigură că o va face. Nu pot să l las în plata Domnului, dar nici să-l supraveghez zi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
n orice caz, uite un alt subiect de carte pe care-l poți specula: Memoriile unui elefant. ̨ mpreună cu cele ale unui comisionar și cu cele ale unui sinucigaș, poți să scoți o trilogie. Zău, nu știu de ce îți irosești timpul tău prețios cu mine, când ai atâtea de comunicat omenirii... * Nu schimbară nici un cuvânt câteva zile în șir. Se mișcau lent, în tăcere, prin pâcla groasă a gândurilor nerostite. Dar Dumnezeu?! bâigui încet Filip într-o seară. Ce-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din curte. Toți am crezut că i-a luat vântul mințile și l-am lăsat în plata Domnului... Tata se chinui câțiva ani să repună pe picioare blănăria. Dar capitalul fusese irosit, vechii furnizori angrosiști de blănuri pierduți și o criză economică ne aduse în pragul falimentului. Părinții mei încercară un gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mă gîndisem!" De altfel, imediat ce mă întorceam, îmi reluam toate drepturile. Sclavajul ei total reîncepea fără gândul vreunei împotriviri. O chinuiam mult, poate, dar nu numai din răutate. Mă simțeam umilit cu ea, dar n-aș fi vrut să se irosească dragostea. Mi se părea că prin răutăți i-o întrețineam. Când o vedeam calmă, mi se părea că s-a săturat de mine. Voiam o pildă evidentă că nu-i adevărat; și atunci aruncam vorba care trebuia să dezlănțuie furtuna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmbătându-se ca toți ceilalți. Mai mult decât toți ceilalți. Focul ambiției mocnea în sufletul său, dar, până în acel moment, el se gândise mai mult să dea lustru taurului negru ce-l avea pe stindard decât de roadele succeselor sale. Irosea bogățiile adunate din jafuri, încredința turmele servitorilor păstori, fără a cere socoteală, și nu-și mai amintea câte concubine uitase pe drumul campaniilor sale de luptă, nici de câți sclavi se eliberase, uneori ucigându-i într-o izbucnire de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
domnul D? încercă Filip să o ajute. Nici pomeneală! E vorba de tatăl meu, Carol. Locuiește aici cu mine. Nu e nici prea în vârstă și nici prea bolnav. I-a intrat însă în cap că viața lui s-a irosit și că nu mai merită să fie trăită. A jurat că-și pune capăt zilelor și, îndărătnic cum îl știu, sunt sigură că o va face. Nu pot să l las în plata Domnului, dar nici să-l supraveghez zi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
n orice caz, uite un alt subiect de carte pe care-l poți specula: Memoriile unui elefant. ̨ mpreună cu cele ale unui comisionar și cu cele ale unui sinucigaș, poți să scoți o trilogie. Zău, nu știu de ce îți irosești timpul tău prețios cu mine, când ai atâtea de comunicat omenirii... * Nu schimbară nici un cuvânt câteva zile în șir. Se mișcau lent, în tăcere, prin pâcla groasă a gândurilor nerostite. Dar Dumnezeu?! bâigui încet Filip într-o seară. Ce-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe zi îi lăsam ceva de mâncare lângă trapa din curte. Toți am crezut că i-a luat vântul mințile și l-am lăsat în plata Domnului... Tata se chinui câțiva ani să repună pe picioare blănăria. Dar capitalul fusese irosit, vechii furnizori angrosiști de blănuri pierduți și o criză economică ne aduse în pragul falimentului. Părinții mei încercară un gest disperat. Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pavone făcu un pas Înapoi. Atitudinea femeii de la ghișeu Îl intimidă dar, Își aduse aminte, acasă era așteptat cu pâine, de aceea i se adresă cu o voce mieroasă. „De fapt puteam veni mai devreme. Am fost nevoit Însă, să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere, sunt om serios...!” „Să admitem replică ea pe același ton respingător, ce dorești? Timpul trece...!” „Păi, ce să doresc... Doresc să schimb câțiva dollars. Mă interesează ce preț oferă banca...”conchise el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
teatrele abordau probleme contemporane lipsite de interes, de personalitate. Dacă mai adăugăm faptul, toate piesele de teatru tratau același subiect, a unei doctrini comuniste, de cele mai multe ori au fost nevoiți să plece pe la jumătatea spectacolului, renunțând definitiv de-ași mai irosi banii și timpul lor liber. Nu se putea presupune datorită cărui miracol Teatrul de Revistă, și ce-l de Operetă, mai rula cu câte o piesă din repertoriul clasic Însă, de câte ori Încerca să cumpere bilete, acestea erau vândute cu două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]