918 matches
-
să ne despartă fără conflict sau să ne apropie atât cât trebuie printr-un sistem complex de ecluze străvezii, ce creau aparența mișcării de la sine, a naturalului. Cu timpul, ajungi să-ți lași viața pe mâna unui om a cărui iscusință o întrece clar pe-a ta; asta e anexarea soft, fără violență - cea mai afurisită! Nu i te dai pe mână în mod explicit, dar lucrurile urmează fluid înclinația terenului, pe care știi că el a studiat-o și luat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a lăsa privirea să sfâșie excesiv vălul în direcția aproapelui; posibilitatea de întâlnire cu omul mai bun din el se găsea astfel salvată prin amânare și acceptare pe credit a aparenței sale ca veridică. O parte dintre interlocutori mizau pe iscusința în manipularea aparențelor de sine, în vreme ce partenerii lor contau pe manipularea aparențelor lumii prin investirea ei cu așteptări insistente și răbdătoare, exprimate indirect prin formulele de adresare respectuoase. Totul depindea de câștigarea încrederii celuilalt, fără de care locuirea amenință să devina
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gol nu ne naștem. În cazul nomazilor, ceea ce ei aveau deja a fost riscat, repus în joc întru relansarea lor pe o poziție mai prestigioasă, de parteneri ai voștri cu statut egal. S-au străduit să-și merite darul prin iscusință, sustrăgându-l fără să fie prinși; și uite c-au reușit!" În vorbirea ei răzbătea o grație de nuditate transparentizată din sfială. O asemenea voce ar fi fost capabilă să declare: "răpesc mințile poate pe nedrept, dar cu ce artă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de „revoluționar”, cum se prezenta mai târziu. El a avut o singură calitate: a Învățat norma supunerii și a atacului.fără menajamente. Și a fost animat de o nemăsurată „apetență pentru putere”, cum scrie Pavel Câmpeanu, sprijinită pe o netăgăduită iscusință În dobândirea și exercitarea ei. A utilizat toate strategiile, de la lingușirea superiorilor la mistificarea fără rușine a faptelor. El a ridicat lupta Împotriva celor capabili la rangul de normă instituțională. Regula era desființarea fondatorilor și constructorilor, a celor ce voiau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
noului gen de viață, care-i exaltă viciile sau relele sale deprinderi din trecut”. Ei, ciocoii, au Împrumutat „tiparele” statelor occidentale, dar nu și „sufletul” lor, adică respectul pentru norme, moralitatea angajamentului. Cum să-i recunoști, dacă se amestecă cu iscusință printre ceilalți, dacă iau culoarea locului? Ei bine, există un criteriu sigur de identificare: sunt indivizii care au ajuns la poziție sau avere doar prin speculații cu statul (contracte, schimburi de terenuri și altele de acest fel) sau Înșelând pe
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Un cunoscut specialist În folclor, Ovidiu Papadima (Un roman al Înțelepciunii noastre populare), constată, pe bună dreptate: „Mitologia folclorică cu perspectivele ei cosmice: credințele, legendele și povestirile de seară generate de ele, cântecele bătrânești; cărțile populare, cu duelurile lor de iscusință În Întrebări și răspunsuri: proverbele, zicătorile și ghicitorile; obiceiul pământului cu minuțioasele și Înțeleptele norme de comportament, stabilind de secole și milenii ce trebuie să zică și să facă omul În contactele cu semenii săi, cu deosebire În momentele solemne
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
am vizitat niște foști colegi ai soției, profesori la liceul din Cobadin, În Dobrogea, care locuiau Într-o asemenea casă, fostă proprietate a unor coloniști nemți. Mitea și Sinica erau fermecați de casa cumpărată de ei, ne prezentau cu mândrie iscusința vechilor locatari care-și instalaseră tot felul de facilitați să le ușureze viața. Neobișnuite pentru acel loc și pentru satele românești. Apoi ne-au arătat fotografii cu foștii stăpâni, veniți la mare În România și invitați să-și vadă fosta
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lui Ciuvică? (Jurnalul Național, 29 octombrie 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Dna Zoe Petre numește cu exactitate câteva dintre simptomele acestui „pitoresc bâlci al deșertăciunilor” care se dovedește a fi scena politică autohtonă („indulgența complice”, „voioasa empatie față de iscusința și de venalitatea flagrantă”, epidemia „schimbărilor la față”), se declară „stupefiată de cantitatea de energie - și de venin - oricând disponibile când vine vorba de Emil Constantinescu”, și denunță „elanul de intransigență” dovedit de opinia publică „jurnalistică și politică” față de fostul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
imite exemplul acestuia. Curând, Claude este în măsură să rivalizeze cu amicul său, cu acest fanfaron care se mândrește că obținuse de la fete nu un "bilet", ci "tot carnetul de bilete". Claude îl atacă pe acest Goliat al seducției cu iscusința unui David. Îl provoacă să sărute o fată ceva mai neîmblânzită, ca să poată să-i sufle bruneta drăguță cu care Bernard se pregătea să flirteze! Totuși, nu acesta este aspectul cel mai important în ceea ce privește grupul de colegi. Problema principală este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a la Colegiul ,,C. Negruzzi”, Robert Deleanu a ajuns să fie recunoscut că un artist adevărat. Sub Îndrumarea pictorului Petru Bicer și al profesorului sau Anton Nicoleanu, arta lui Robert este recompensată cu medalii, diplome și premii speciale. Atinge cu iscusința și Îndrăzneala mai multe stiluri plastice, prezența umană fiind preferată În picturile sale. Anton Nicoleanu profesorul de educație plastică al Colegiului ,,Negruzzi” este convins că elevul sau va ajunge În scurt timp un artist desăvârșit. ,,Robert prezintă mobilitate plastică remarcabilă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prin autoreflexivitate, în detrimentul învățării didacticiste: Este neîndoielnic că dobândești noțiuni mai lămurite și mai sigure învățând singur lucrurile, decât aflându-le de la altul. Procedând astfel, nu te deprinzi a-și supune judecata fără discuție autorității altuia; apoi, dobândești mai multă iscusință în a descoperi raporturile între lucruri, să conexezi ideile, să născocești instrumente. Dimpotrivă, când primești lucrurile de-a gata, lași spiritul în inactivitate (...). După atâtea metode minunate care ne fac să învățăm științele cu ușurință, am avea trebuință de unul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
oameni : Zei blestemați ! Cu adevărat, potrivirile voastre nu sunt decât batjocuri. Într-adevăr, ceea ce voi hotărâți nu hotărâți decât din dorința de a petrece pe socoteala muritorilor. Unde e dreptatea voastră ? (II 4). Cursa pare desăvârșită, însă este dejucată de iscusința omenească : din momentul în care descoperă de unde vine Eumet, Oedip își dă seama că, dacă fiecare va merge pe urmele celuilalt, vor ajunge amândoi la destinație fără a mai fi siliți să apeleze la asistența perfidă a nemuritorilor. Întrezărind soluția
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model. Uneori, se subliniază trăsături abia sugerate în original. De pildă, la Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile consacrate capătă astfel înțelesuri noi. Prometeu și Antigona au vocația
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Francis Bacon 65. „Cititul face mintea cuiva bogată, convorbirea i-o face sprintenă, scrisul i-l face precis, Și de aceea, dacă un om scrie puțin, el trebuie să aibă o memorie bună : dacă citește puțin, trebuie să aibă multă iscusință pentru a părea că știe ceea ce nu știe.” Francis Bacon 66. „A citi înseamnă deci, a textualiza universul văzutelor și al nevăzutelor.” Nicolae Balotă 67. „Cartea este prin excelență, opus humanum. Prin ea omul se înființează pe sine.” Nicolae Balotă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Pacienții cu un grad ridicat de dependență ridică probleme doar dacă medicul își proiectează imaginea unui expert atoateștiutor, care nu reușește însă să își instruiască pacientul cu privire la boala sa și la tratamentul corespunzător și care atribuie succesul terapiei mai curînd iscusinței sale decît eforturilor pacientului. Deși TCC este eficientă iar beneficiile ei se resimt pe lungi perioade de timp, progresul tratamentului necesită anumite clarificări. Aplicarea tehnicilor cognitiv-comportamentale va fi rareori facilă și lipsită de complicații. Rata de succes variază, iar motivarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de lemn, „menuki-no-ryu”. Copleșiți de emoții adânci, am rămas extaziați în fața sculpturilor, admirabil executate, ce reprezintă animale, păsări, flori. Când le privești... te aștepți să auzi păsările cântând sau să simți parfumul florilor. Ghidul ne-a vorbit despre arta și iscusința meșterilor chinezi care au lucrat aici. Apoi, ne-a făcut „cunoștință” cu „Înțelepții chinezi”, sculptați, cu migală și pricepere, după admirabila și complicata tehnică chineză. Pe plafonul unei camere se află un dragon numit „Dragonul care plânge”. În interiorul și exteriorul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
vede, monseniore, se poate gândi la orice, numai la mizerie nu. Privirea lui Eglord cercetă cu ironie făptura bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe, fiul meu, aparențe Înșelătoare. Reminiscențe amărâte ale unor vremuri mai bune. Nu te lua după aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
negoțul. Deși acesta Îi oferise sprijinul pentru a-și putea deschide singur o mică afacere, Solomon refuză și intră În slujba prietenului său. Se instală În cămăruța de lângă biroul lui Urs, mânuind cu Îndemânare o pană uriașă și adăugând cu iscusință grămezi de monede la avutul stăpânului său. Seara pleca acasă liniștit, unde soața lui Îl aștepta cu știucă um plută, Își făcea rugăciunile și mulțumea dumnezeului Savaot pentru că-i salvase viața Într-un chip atât de miraculos. Era liniștit, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
adecă Eudoxiu, George și Alexandru erau de o inteligență rară, inspirați de idei înalte și liberale și conduși de simțăminte nobile și generoase. Pe lângă aceste calități comune mai avea fiecare câte una particulară; În Eudoxiu era încarnată temeinicia, în George iscusința diplomatică, iar în Alexandru inițiativa și spiritul motor și ațâțător.” (dr.I.G. Sbiera, „O pagină din istoria Bucovinei din 18481850 dimpreună cu niște Notițe despre familia Hurmuzachi, Cernăuți, 1899”). „Năzuința spre existență națională”, aceasta a fost „principala problemă și steaua conducătoare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul să se uite, dar acum cînd celulele, pe rînd, sînt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala nu stînjenește dicția deslușită părintele Mina rostește cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap și pe umeri tot conținutul ibricului (cănița e un fel de ibric bont) și mă botează în numele Tatălui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
De sîntem bolnavi, credem că doar prin rugăciune ne vindecăm și nu mai apelăm la leacurile tămăduitoare. O altă nefericire este convingerea că prin credință scăpăm de viforul ispitelor. Din contră. Convingerea că nu putem dispensa de virtuțile obișnuite: înțelepciune, iscusință, judecată sănătoasă... Credința ne dă mult, dar nu ține locul de însușirile și calitățile omenești. Nu mai puțin convingerea că putem obține oricînd, fără nici un efort, orice. Nu-i adevărat; cele ce țin de noi trebuie să ni le obținem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cafenele de cartier, care numai din cauza amplasamentului mai ascuns, nu a ofertei și cali- tății produselor, nu aveau parte de aceeași celebritate. Găseai un cafegiu la orice intersecție, și nu doar că măcina boabele proaspăt prăjite, fiecare după stilul și iscusința sa, și ți le și fierbea pe loc, dar avea și atâtea dulciuri în vitrină, de parcă se pregătea de cea mai mare sărbătoare a lumii. Mahalalele miroseau a bunătățuri la grătar, a cârnăciori, a patricieni, mititei și mușchiuleți de vită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o anumită disponibilitate, genul literar profesat de scriitorul respectiv (aici, privilegiați în mod clar sunt poeții, dar nu sunt invidios pe ei), care este pus adesea să susțină o „arcadă” tematică, un generic politic prestabilit. Este mai puțin dedusă, presupun, iscusința fiecăruia de a-și fi propriul manager de imagine, capacitatea de a fi un bun conviveur - asta se vede abia pe parcursul traseului, când se trag primele concluzii și se întocmesc primele clasamente neoficiale. Spațiul spre Expo 2000 parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe diverse teme. Annie Saumont și Jacques Jouet - doi esteți incorigibili - mă ascultă oarecum mirați, dar și, cred eu, cu ceva interes. Aș fi tentat să presupun că lor chiar le place ceea ce aud de la mine, dar își camuflează cu iscusință reacțiile. Despre literatură: noul roman francez, Nathalie Sarraute - mai puțin, chiar deloc prizat în Franța, azi -, condiția scriitorului francez și șansele de afirmare ale tinerilor condeieri (o temă la a cărei dezbatere ni se alătură la un moment dat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
XII-lea și al XIII-lea. Încăperea îngustă, cu boltă înaltă, perfect iluminată, găzduiește una dintre părțile de mare valoare ale tezaurului ascuns în castel. Scuturi rotunde, hangere, spade răsucite, cu mânere incrustate: frunze, ferigi, volute persane lucrate cu o iscusință de filigran. Or fi fost, mă gândesc, niște trofee de luptă, arme pierdute de războinici din Asia, care au atacat Castelul Teutonilor. Mărturia unei alte civilizații - îndepărtate, exotice - sub cerul baltic, plumburiu. Părăsesc sala cu arme și, la primul nivel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]