1,235 matches
-
îndeamnă spre ele? — E simplu. Nu-mi trebuie un psihiatru care să-mi spună asta. Frustrarea. Dacă un bărbat este onest și inteligent dar n-are sex appeal, atunci e ca alămurile dintr-o fanfară sau un talger țuitor. — Vorbești isteric. — Da. E un ghinion, nu-i așa? — Du-te la culcare, Duncan, și-o să-ți aduc un grog cald. Se așeză în pat proptit în perne ca să facă somnul mai anevoios. Inventă un vierme, Puripăduchele. Era alb și fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin de hac pentru asta, draga mea. Ea se retrase în foișorul ferestrei. în decursul altor bătăi, ea era, de obicei, agresorul, iar el se apăra rece și isteric. Acum, ea se chirci pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și înghiți rapid apă dintr-un pahar. Ce spui pare destul de comunist, zise pastorul, dar eu cred că-n Rusia... — Rusia, strigă Thaw, are clase conducătoare mai rigide decît ale noastre, și dacă artei occidentale i se permite să fie isterică, artei estice i se permite să fie doar posacă. Nu-i de mirare! Arta puternică, frumoasă, armonioasă a apărut numai în micile republici, republici în care oamenii și șefii lor făceau parte din aceleași adunări și aceleași... Avu un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O blondă înaltă, cu o haină neagră și un rucsac, stătea ghemuită pe drum, cu mîinile peste față. — Eu sînt aia? șopti Rima. Lanark dădu aprobator din cap, se duse la fată și îngenunche lîngă ea. Rima scoase un chicot isteric: — Ai uitat? Ai făcut asta deja. Dar tristețea celei din fața lui îl făcu să n-o bage în seamă pe cea din spate. El o prinse de umeri și zise insistent: Sînt aici, Rima! E-n regulă. Aici sînt! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fără un doctor nenorocit, la lumina asta nenorocită. — O să ajungem la Unthank înainte de asta. — De unde știi? — Și dacă nu, o să am eu grijă de tine. De obicei, nașterile sînt chestii naturale. Ea îngenunche pe iarbă, își acoperi fața și plînse isteric, în vreme ce Lanark o privea neajutorat și rîdea, pentru că simți că i se luase o povară pe care o purtase toată viața fără să observe. Apoi i se făcu rușine, îngenunche și o îmbrățișă, iar ea îl lăsă. Rămaseră multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
E pictor - artist. — Nu sînt pictor! strigă Lanark. — Artist, deci? Pictează nuduri? — Nu sînt artist! Rima rîse și zise: — O, da. E-nnebunit după nuduri. — Cred că știu care-i modelul lui preferat. Lanark se uita nefericit pe fereastră. Disperarea isterică a Rimei se transformase într-o veselie pe care o considera și mai deranjantă, pentru că n-o putea înțelege. Dar îi plăcea sentimentul că se apropiau de Unthank cu fiecare clipă. Viteza autocisternei îi schimbă perspectiva asupra lunii; semiluna subițiratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar din acestea este un Plagdif extins al operei Anabasis. YOUNGHUSBAND, COL. STUKELEY Cap. 49, par. 49. „Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sau a fost mințit de alții. Urmă un moment de tăcere. Lanark îl văzu pe Monboddo privindu-l înlemnit. Weems se ridică și spuse încet: — în calitate de gazdă a acestei reuniuni, îmi cer scuze lordului Monboddo și celorlalți delegați pentru... ieșirea isterică a Provostului Lanark. Domnia sa e faimos pentru lipsa de control într-o companie civilizată. îi cer Provostului să-și retragă cele spuse. — îmi cer scuze, spue Lanark, dar lordul Monboddo ne-a spus deliberat sau în necunoștință de cauză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceață. Acum însă piscurile și turnurile dispăruseră, și visul mă purta prin spații scufundate, ude de emoție, prin clădiri și odăi pe care le recunoșteam, fără să știu de unde, când mai fusesem acolo, ce mi se-ntîmplase acolo de provocase plânsul isteric de-acum, leșinul ăsta și tristețea neomenească a viețuirii în acele interioare. Visam construcții scufundate într-o apă limpede și rece, pe care o puteam respira, dar care opunea rezistență înaintării mele. Prin lumina difuză, fluturîndu-mi părul prin curenții lichizi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înspăimîn-tătoare vedenie: cu ochii dilatați, cu limbile scoase la maximum, fetele tremurau. Grupe întregi de mușchi, pe pulpe și brațe, dar și de-a lungul coloanei, le zvâcneau cu o viață proprie, ca la epileptici sau ca în marea criză isterică. Pe limbile musculoase li se iviră mici umflături, mărind textura papilelor gustative. Ele crescură tot mai mult, până ce deveniră buboaie albicioase, de neprivit, care crăpară unele după altele, smulgând țipete ca de naștere din gâtlejul martirelor. Cu aripile încă umede
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-i fluturele vinețiu de pe șold și chiloții tetra, până când trebuia să fac față figurii ei de gorgonă uluită, apoi țipetelor ei de indignare, apoi la ceva de care nu-mi mai dădeam seama dacă era râs cu lacrimi sau plâns isteric, ca al copiilor mici. Ne mutaserăm "la bloc", în Floreasca, lângă garajul de autobuze. Faptul că stăteam la etajul patru și că aveam două camere plus bucătărie și baie făcea ca totul să ni se pară un vis de neînțeles
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ore în fața cabinetului, pe un hol întunecat. Lângă ei, pe scaune de plastic slinoase, așteptau resemnați mulți alți oameni cu figuri amărâte. Din cabinet se auzeau cei de pe scaun urlând, văitîndu-se și, din când în când, cîte-o voce de femeie isterică răstindu-se la ei: "Gura mare am zis! Ce zbieri așa? Ar trebui să-ți fie rușine, om bătrân, să-mi asurzești urechile!" Când le veni rândul, intrară, dădură cu ochii de oribilul scaun, de tăvița de porțelan stropită cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și slabă, mai rău îmbrăcată și mai îmbătrînită ca oricând. Am vorbit mult, despre foame și frig, despre cozi, despre autobuzele care nu vin cu orele-n stații. Nu se mai poate trăi, nu se mai poate trăi!", repeta mama isteric, și-ntr-adevăr aveam să aflu zilele următoare ce însemna să trăiești în labirintul acela neiertător de plăci de beton și de nebunie. Avea să mi se răpească manuscrisul, aveam să cred că miezul vieții mele era distrus. Herman avea să zacă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nou fără aer. Nu mai văzuse niciodată lama de metal lichid, fiindcă ea nu era scoasă niciodată de quinți decât în luptă, iar atunci se mișcă atât de repede încît scapă vederii umane. - Mă ameninți? strigă Bella pe un ton isteric. - O, n-aș putea ataca niciodată un Boszt, rosti serios Tars. Cât despre nenorociții ăia, zău că nu știu ce să zic, încheie zâmbind quintul, arătând către soldații care se chinuiau din răsputeri să ajungă la împăratul lor. - Bine, cedă brusc Bella
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
viitorul fără simbolul acela al Imperiului. - Ce au avut cu cristalul? De unde atâta furie... Spune-mi, se întoarse el brusc spre Heyyn Tars, nu cumva v-ați luptat aici și l-ați stricat voi? Să nu minți! porunci cu glas isteric împăratul. - Nu, Sire, de altfel puteți vedea că resturile par să fi fost îndepărtate cu multă grijă. Împăratul privi peretele imens, parcă nevenindu-i încă să creadă că cristalul letinian nu mai era acolo. - Dar ce să fi avut cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ești îngerul nimicitor, așa că o să ajungi la ei și o să-i pedepsești. Fiindcă ziua judecății a venit, în sfârșit, și toți vor plăti pentru păcatele lor, da, toți, chiar... chiar și cei de-acolo, de sus! Izbucni într-un râs isteric: — Ba chiar ei mai mult decât toți! Mai mult decât toți, da! Pronunțând aceste cuvinte, privise înspre munți, ale căror culmi erau ascunse vederii de nori joși, plumburii, ce se întindeau leneș deasupra desișurilor de brazi. Zeci de războinici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mama, care, până la urmă, îi fu smulsă totuși din brațe. în vreme ce hunul care o înhățase pe fată se îndrepta repede spre ușă, târând-o de un braț și de păr, mama, rămasă în genunchi în întuneric, izbucni într-un plâns isteric, sfâșietor. Sebastianus dădu să se ridice, însă Lidania îl opri, proptindu-i o mână în piept: — Stai! îi porunci în șoaptă. Vrei să te omoare? Cei doi huni rămași în încăpere se apropiară de ei. Flacăra torței lumină mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără să încerce să se coordoneze în vreun fel. La o cotitură, se pomeni la mică distanță de piață și constată că ieșirea de pe strada sa era deja blocată de mulțimea aflată în fugă; un vuiet confuz, în care accesele isterice ale femeilor terorizate se suprapuneau peste plânsul copiilor, peste indicațiile contradictorii ale milițienilor ori ale capilor improvizați ai gloatei se ridica de peste tot. în mijlocul haosului, câteva grupuri de oameni plini de bunăvoință încercau să mute carele, pentru a alcătui baricade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră, își pierde Roja răbdarea, dacă de la bun început ne împotmolim în niște cifre fără importanță, n-o să-i mai dăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Premiu de Toamnă și cât de puțin valorau premiile, din orice anotimp și orice loc. Știa, de asemenea, prea bine, și cui se adresează. Se războia cu „d’ale carnavalului”, cum mai făcuse. Pronunțase, apăsat, infamele cuvinte, În plină campanie isterică contra celui care, se spunea, Îl crucificase pe Eliade și sfida, de peste ocean, valorile spirituale naționale. Poezia ei, ca și persistenta interogație morală care Îi structuraseră viața și creația, porneau din și se adresau realității În care domicilia, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cred, spre Paris, unde avea să reia lupta pentru apariția unei traduceri din cărțile sale. Revederea mi-a făcut mare plăcere. Eram extrem de tulburat de ceea ce lăsasem În urmă, părinți bătrâni și bolnavi, prieteni În coșmarul unei dictaturi tot mai isterice, ca și de propria mea neclară situație de „turist” În Occident, pe care nu mă prea simțeam În stare s-o curm și pe care nici În anii următori nu aveam s-o clarific decât forțat de Împrejurări extreme. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fapt, pierdusem, mărturisesc, la un moment dat, și legătura cu literatura sa, pe care o citeam cu interes la debutul „generației ’60” și În anii imediat următori. A existat, totuși, un moment când, vrând-nevrând, ne-am trezit asociați. În campania isterică provocată, În 1982, de interviul meu din Familia, lungul pamflet al lui Corneliu Vadim Tudor, tribunul liric al național-comunismului ceaușist, apărut la 2 iulie 1982 În nefasta Săptămâna și intitulat „Valoarea prin discernământ”, declanșa un calculat atac pe trei direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
asemenea investitură. Jurnalul scris anume pentru Saul de mâna surorii sale, În lunile dinaintea plecării din România stalinistă, Îmi evoca o perioadă familiară. O atentă radiografiere a rănilor pe care sensibilitatea le accepta, zilnic, În confruntare cu barbaria totalitară: supravegherea isterică a populației, mizeria vieții cotidiene, demagogia și delațiunea, micul antisemitism popular, prețul scump plătit al solitudinii și inocenței. Scrisorile părinților către proaspătul refugiat În America sunt pline, În anii războiului, cât și după aceea, de o extraordinară duioșie și Îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Yunhe strânge din ochi și îndură. Nu mărturisește nimic. Ajunsă înapoi în celulă, e martoră la moartea unei deținute. Cadavrul e târât afară, ca să fie dat de mâncare câinilor. La următorul interogatoriu, Yunhe pare să aibă o cădere nervoasă. Râde isteric și își lasă saliva să-i curgă din colțul gurii. Este cea de-a cincisprezecea zi a mea de închisoare. Sunt foarte bolnavă, am febră mare. Mă apuc de meseria mea și încep să joc rolul convingător al inocentei. Cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
minți, doctore. Las amenințarea să atârne un pic și apoi îi repet întrebarea. Nu. În cele in urmă, omul cedează. Nu, nu va fi lipsit de riscuri. Așadar, are sifilis. Eu nu am spus asta, Doamnă! Brusc, el se poartă isteric. Eu nu am spus deloc că tovarășul președinte Mao ar avea sifilis! Cu trusa medicală în mână, dr. Li zboară cu un avion militar la ora șapte și jumătate dimineața. Doamna Mao îl primește într-o vilișoară înconjurată de Lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]