3,057 matches
-
De Sanctis, Istoria literaturii italiene, introd. trad., București, 1966; Niccolò Machiavelli, Istoriile florentine, introd. trad., București, 1968, Măștile puterii, Iași, 1996; Giambattista Vico, Principiile unei științe noi cu privire la natura comună a națiunilor. Autobiografie, introd. trad., București, 1972. Repere bibliografice: Bucur, Istoriografia, 284; George Lăzărescu, Nina Façon, „Synthesis”, 1974, 1; Alexandru Balaci, Nina Façon, RL, 1974, 49; Velea, Universaliști, 84-88; Dicț. scriit. rom., II, 248-250; Petraș, Panorama, 288. St. V.
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
o personalitate semnificativă prin viața dedicată „unei cauze literare de importanță fundamentală pentru literatura, cultura și spiritul public din țara noastră.” SCRIERI: Dicționar cronologic. Literatura română (în colaborare), București, 1979; Literatura română contemporană, vol. I: Poezia (în colaborare), București, 1980; Istoriografia literară românească. 1944-1984 (în colaborare), București, 1984; Titu Maiorescu comentat de N. Mecu, București, 1996; Iacob Negruzzi sau Vocația comunicării, București, 1999; Bibliografia esențială a literaturii române (în colaborare), București, 2003. Ediții: Iacob Negruzzi, Scrieri, I-II, pref. edit., București
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
Rampa”, „Adevărul”, „Naționalul”, „Adevărul literar și artistic”, „Mișcarea literară”, „Cuvântul liber”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Capitala”, „Vremea”, „Viața”, „Timpul”, „Kalende” ș.a. Și-a deconspirat ca pseudonime Delmonte și Anonymus Notarius. Cele peste șaizeci de volume (critică, istoriografie literară, proză, traduceri) îl recomandau pentru un loc în Academia Română; este susținut în 1936 de Ion Petrovici, Mihail Sadoveanu, de elenistul G. Murnu, dar întâmpină opoziția înverșunată a lui N. Iorga, care, tradiționalist radical, nu accepta ideea de modernitate, ceea ce
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Cronica lui Ion Neculce copiată de Ioasaf Luca. Manuscrisul „Mihail”, pref. edit., cuvânt înainte Ștefan Ștefănescu, București, 1980 (în colaborare cu Zamfira Mihail); Desiderie sau Cărare către dragostea lui Dumnezeu, București, 2000 (în colaborare cu Zamfira Mihail). Repere bibliografice: Encicl. istoriografiei rom., 219-220; Virgil Cândea, Prețuitori ai arhivelor, RA, 1985, 4; Ștefan S. Gorovei, Dr. Paul Mihail la 80 ani, AIX, t. XXII, 1985, 2; Ștefan Lemny, Pr. dr. Paul Mihail, MM, 1985, 10-12; Ion Madan, O figură luminoasă a Basarabiei
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
întâlnit-o deja la Cassiodor. În ciuda conținutului în aparență „tehnic” al operei sale, Iordanes lucrează pe baza unor criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a vremii sale. De aceea, el adoptă câteva concepții tipice pentru istoriografia creștină. Întâi de toate, reia doctrina celor patru imperii (babilonieni, mezi, perși, greci) care apare în Cartea lui Daniel, adăugând cam mecanic Imperiul romanilor. Pe de altă parte, Iordanes nu povestește aceste perioade istorice dintr-un autentic impuls „științific” sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reciproce în care se găseau regatele romano-barbare, se știau puține lucruri despre ceea ce se întâmpla în afara granițelor fiecărei țări. Așadar, Isidor se limitează în esență să înregistreze scriitorii hispanici din secolul al șaselea, iar continuatorii săi vor strânge ulterior domeniul istoriografiei literare. Impresionanta erudiție care caracterizează operele profane se întâlnește și în cele cu conținut religios unde sunt reluate în număr mare motivele tradiționale ale exegezei biblice, ale polemicii antiiudaice, ale ortodoxiei niceene; în operele exegetice ale lui Isidor nu sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la poésie religieuse à Byzance, Beauchesne, Paris, 1977; K.A. Trypanis, La poesia bizantina. Dalla fondazione di Constantinopoli alla fine della Turcocrazia, Prefață de F. Montanari, ed. ital. sub îngrijirea lui L.M. Raffaelli, Guerini e associati, Milano, 1990. Capitolul XX Istoriografia creștină greacă Cei mai importanți istorici greci din secolul al cincilea reiau în mod deliberat exemplul lui Eusebiu, concentrându-și atenția asupra istoriei Bisericii creștine: „istoria Bisericii” (sau „istoria bisericească” cum se spune de obicei) a devenit de acum un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Eusebiu era recunoscută peste tot și confirmată prin traducerea și continuarea operei sale de către Ieronim și Rufin, iar acest mod de a scrie istoria - istorie a Bisericii, așadar, și nu istorie profană - va rămâne una din caracteristicile esențiale ale istoriografiei medievale până în epoca de înflorire a Renașterii occidentale care a moștenit-o de la Eusebiu prin intermediul traducerii latine a lui Rufin. Titlul acestor opere istorice rămâne de-acum neschimbat: Istoria Bisericii. Însă a cărei Biserici? Optica lui Eusebiu fusese încă „universală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Istorii” și apare întotdeauna dacă are un raport cu împăratul din Bizanț și cu creștinismul (dacă nu cu Biserica - sau bisericile) oriental. Lumea bizantină, solidă încă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, ține să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, în mod voit închide ochii în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun doar puține lucruri, atunci când nu tac cu desăvârșire, în privința jafului la care a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 410, eveniment care impresionase puternic Occidentul și stimulase reflecțiile celor mai sensibile personalități și ale celor mai profunde minți. La fel de indiferentă rămâne cultura greacă și atunci când Genseric și vandalii devastează din nou Roma în 455. Problema fundamentală a acestei istoriografii care își propune să fie creștină este una lăsată moștenire de Eusebiu: aceea de a aborda în același timp istoria profană și istoria Bisericii pentru că nu poate fi imaginată, așa cum, în multe privințe, raționase și Eusebiu, una fără cealaltă; numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totuși interesul cititorilor: prezentarea unor informații privitoare la realitățile mărunte, de fiecare zi, a datelor despre obiceiuri și monumente, nu numai la Constantinopol ci și în orașele mai mici, sau atenția acordată tradițiilor locale. Și mai importantă este faptul că istoriografia reflectă o schimbare de atitudine a Bisericii contemporane ce capătă forma unei noi preocupări (chiar dacă e mult mai puțin accentuată, oricum, în raport cu cea care se manifestă în Biserica occidentală): e vorba de preocuparea pentru misionarism, nu atât în interiorul imperiului unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai ales din cauza interesului autorului pentru documentele de arhivă și pentru valorificarea lor. Într-adevăr, Sozomen nu declară doar că istoricul trebuie să vadă cu ochii lui sursele așa cum, în fond, afirmase deja Socrate (și, firește, alții înainte de ei: chiar dacă istoriografia antică n-a avut o sensibilitate particulară pentru acest criteriu care adesea nu era decât un enunț teoretic), ci expune și normele care trebuie avute în vedere pentru o evaluare critică a izvoarelor. E necesar ca sursele să fie căutate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
elementul miraculos, oriunde s-ar fi găsit acesta, chiar și (și mai ales) în cadrul religiei. Deși e pasionat de miracol, este oricum un public cultivat, așa cum am avut ocazia să observăm; un public care știe să prețuiască revenirea de la o istoriografie cu caracter strict ecleziastic, așa cum fusese cea practicată de Socrate, la o istoriografie care să refacă legătura cu tradiția clasică, așa cum înțelege s-o practice Sozomen. Povestind istoria Bisericii, Sozomen nu e la largul său atunci când trebuie să abordeze chestiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în cadrul religiei. Deși e pasionat de miracol, este oricum un public cultivat, așa cum am avut ocazia să observăm; un public care știe să prețuiască revenirea de la o istoriografie cu caracter strict ecleziastic, așa cum fusese cea practicată de Socrate, la o istoriografie care să refacă legătura cu tradiția clasică, așa cum înțelege s-o practice Sozomen. Povestind istoria Bisericii, Sozomen nu e la largul său atunci când trebuie să abordeze chestiuni teologice pe care trebuie să le prezinte totuși, și atunci, pentru a se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Downey, citați mai sus. 4. Teodoret din Cyr Din extrem de întinsa producție literară a acestui scriitor, care a fost teolog (cf. pp. ??? sq.) și exeget (cf. pp. ??? sq.), face parte, ca o consecință a vastității extraordinare a preocupărilor sale, și istoriografia. a) Istoria Bisericii Și Teodoret e un istoric „eusebian”, în sensul că punctul său de pornire este încheierea Istoriei bisericești a episcopului din Cezareea; relatarea sa se oprește în 428, ajungând, așadar, tot până la domnia lui Teodosius al II-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o anumită utilitate. Alții, în schimb, bănuiesc că Ghelasie ar fi falsificat chiar unele documente. Bibliografie. Ediții: GCS 28, 1918 (G. Loeschke și M. Heinemann). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., pp. 145-148. 7. Zaharia Retorul După perioada de mare înflorire a istoriografiei ecleziastice din vremea lui Teodosius al II-lea, pentru mai bine de un secol producția de opere istorice încetează; în primele secole ale epocii bizantine se înregistrează - în interiorul lumii creștine - transformarea sau extincția acestui gen literar în accepția sa clasică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vremea lui Teodosius al II-lea, pentru mai bine de un secol producția de opere istorice încetează; în primele secole ale epocii bizantine se înregistrează - în interiorul lumii creștine - transformarea sau extincția acestui gen literar în accepția sa clasică sau tradițională. Istoriografia din secolul al șaselea va fi mai cu seamă păgână. Din mediul cultural plin de viață din Gaza, în Palestina, despre care vom vorbi și atunci când ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa biblică, provine și Zaharia Scolasticul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care atacă simbolul calcedonian, etichetat în sinoadele din secolele al șaselea și al șaptelea ca inamic al Crezului de la Calcedon dintr-o perspectivă nestoriană. Bibliografie. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 116-117. 11. Ioan Malala Încheiem acest rapid examen al istoriografiei bisericești cu unele observații referitoare la un autor pe care, dacă am fi riguroși, n-ar trebui să-l analizăm pentru că nu e de fapt un istoric, ci un „cronicar”: opera lui s-ar încadra deci într-un gen literar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cronicar”: opera lui s-ar încadra deci într-un gen literar care fusese cultivat deja de cei mai vechi istoriografi creștini, așa cum se poate vedea din primul volum al acestei lucrări, care a fost apoi pus în umbră însă de istoriografia adevărată și, în sfârșit, a ajuns să fie din nou foarte prețuit în epoca bizantină, în paralel cu ceea ce începuse să se întâmple în lumea apuseană încă din primele decenii ale secolului al cincilea. Ne referim la cronografie. Ioan, originar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
artă remarcabilă a montajului reține în schimb atenția în O sută de ani de zile la porțile Orientului - în mod neașteptat, un roman. O supratemă a memoriei epice adună și împletește abil firele - la alți autori disparate - ale fabulației, metaliteraturii, istoriografiei, actualității politice și livrescului în textura uneia dintre puținele cărți optzeciste care validează cotitura postmodernistă târzie și mai curând anemică a literaturii române. Două lucruri sunt cu adevărat notabile în acest roman, imposibil de povestit sau de rezumat. Mai întâi
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
1966, 9; Flora Șuteu, Petre V. Haneș, SCL, 1967, 5; Piru, Varia, I, 309-311; Al. Duțu, „Studii de istorie literară”, VR, 1971, 1; Mircea Braga, „Studii de istorie literară”, TR, 1971, 4; Constantin Marinescu, Interferențe, III, București, 1973, 229-335; Bucur, Istoriografia, 208-210; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 137-138; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 269, passim; Dicț. scriit. rom., II, 482-483. V.D.
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
Românul”, 1961, 2-3; Mircea Popescu, N. I. Herescu, un umanist de omenie, „Destin”, 1962, 12; Eugen Lozovan, N.I. Herescu, „Acta Philologica”, t. III, 1964; Eugen Lozovan, N. I. Herescu - un deceniu de la moarte, „Stindardul”, 1971, 115-116; N.I. Herescu, DCL, I, 315-316; Bucur, Istoriografia, 307-308; Ornea, Tradiționalism, 114-115, 441-442; Emil Dumitrașcu, N. I. Herescu, Craiova, 1984; Dicț. scriit. rom., II, 503-505; Nicolae Florescu, O lecție de viață, JL, 1999, 1-2; Popa, Ist. lit., I, 638-639; Manolescu, Enciclopedia, 372-377. N.Fl., A.C.
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
cele două regimuri de dictatură, nazistă și comunistă, pe care le-a cunoscut această țară, indică miza politică a studiilor istorice. De asemenea, publicațiile istorice ale intelectualilor apropiați de PDS au adus În discuție caracterul unilateral al unei părți din istoriografia occidentală despre RDG, reproșându-i mai ales că nu ține cont de schimbările intervenite În raporturile dintre cele două state germane, precum și funcția de legitimare politică conservatoare pe care o Îndeplinesc aceste studii. Ele resping mai ales punerea semnului egalității
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cont de schimbările intervenite În raporturile dintre cele două state germane, precum și funcția de legitimare politică conservatoare pe care o Îndeplinesc aceste studii. Ele resping mai ales punerea semnului egalității Între „cele două dictaturi pe pamant german”, nazistă și comunistă. Istoriografia românească după 1989 și-a propus la rândul sau reevaluarea „perioadei comuniste”. Linia de demarcație care separă istoriografia „de partid” românească de principalii reprezentanți ai tradiției istoriografiei științifice legitime diferă În mai multe privințe de cea care existase În RDG
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care o Îndeplinesc aceste studii. Ele resping mai ales punerea semnului egalității Între „cele două dictaturi pe pamant german”, nazistă și comunistă. Istoriografia românească după 1989 și-a propus la rândul sau reevaluarea „perioadei comuniste”. Linia de demarcație care separă istoriografia „de partid” românească de principalii reprezentanți ai tradiției istoriografiei științifice legitime diferă În mai multe privințe de cea care existase În RDG. Această diferență este structurală, În sensul că ea ține pe de-o parte de diviziunea câmpului științific Între
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]