57,455 matches
-
face o impresie bună și inspiră încredere apărarea consecventă a cauzei evreiești de pe o poziție democratică. Meritul impecabilei ținute publicistice a săptămânalului îi revine editorului, Uli Friedberg Vălureanu, cândva ziarist la România liberă, unde era respectat pentru profesionalismul său și iubit pentru generozitatea și umorul de care dădea dovadă în relațiile cu cei din jur. Stabilit acum în Israel, "Uli", cum îi spuneau colegii, continuă să țină sus steagul gazetăriei de bună calitate. P.S. Iată și adresele de care ar putea
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12147_a_13472]
-
Chei-yale. Îi privesc pe actorii, tineri, care populează universul lui Cristian Popescu și mă întreb dacă l-au cunoscut, dacă au știut, pînă la porpunerea regizorului Gavril Pinte, ce a scris, ce l-a durut, ce a plîns, ce a iubit. Mă uit și-mi place Mihai Marinescu-Popescu, și Silvia Codreanu-Mătușa, și Bogdana Darie-Bunica - m-am bucurat să o revăd jucînd pe această actriță cu un registru puternic, cu voce și dicție lucrate atent, impecabil, pe care o știu de cînd
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
și citește cineva. Cînd am început eu să scriu, era o perioadă bună pentru scriitorii debutanți, o perioadă a experimentelor în care editurile vînau nume noi, încercări noi. Iar eu trecusem prin travaliul unui doctorat Beckett, Beckett pe care-l iubesc, pe care l-am cunoscut foarte bine și la care mă raportez de fiecare dată cînd scriu ceva. - Aici lucrurile sînt complicate pentru tinerii scriitori. Editurile îi acceptă greu și nici nu există o piață de carte viabilă care să
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
niciunul din America: trei în Franța și unul în Germania. În America sînt recunoscut doar ca romancier și eseist, nu și ca poet, pe cînd în Europa lumea nu face astfel de distincții. - Aveți un vers pe care să-l iubiți? - A, e ușor! "Now can zou tell/ the Dancer from the Dance?". William Butler Yeats. - Poetul dvs. preferat? - Rimbaud. Dar și Baudelaire, iar dintre americani Yeats e foarte important pentru mine, apoi Wallace Stevens și John Ashbury, un poet contemporan
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
30 de ani, iar dragostea mea pentru ea a crescut în timpul ăsta. Uite, Stendhal... - De l'amour... - Aha, deci știți. Există acolo o teorie a cristalizării. La început e dorința, apoi în două zile sau un an te trezești că iubești deja. Cam asta e cu dragostea. - Dar în OZN-uri credeți? - Nu, în OZN-uri nu, dar cred că există viață dincolo de noi. De ce-am fi singuri în univers? E posibil însă și ca universul însuși să nu existe
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
ce și-o cîștigase printre scriitorii tineri (puterea voia în primul rînd a-i atrage pe aceștia), iar în 1979, cînd a izbucnit scandalul cu plagiatul comis în Incognito, III, a constatat cu amărăciune că "regimul comunist s-a lăsat iubit de Barbu, dar nu i-a răspuns nici pe departe cu aceeași monedă și nici nu a băgat mîna în foc pentru el". Iubire unilaterală, iubire ingrată, ca-n cazul eroticii de partid experimentate și mărturisite fără ocol de hetairica
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
Cozma. Presa noastră liberă îl acuză pe Ion Iliescu că și-a pierdut discernămîntul, dar nu sesizează că fostul președinte a preferat să-și sacrifice imaginea personală la despărțirea de Cotroceni pentru a scoate partidul din impas. Chiar dacă nu-l iubește pe Adrian Năstase, Ion Iliescu îi mai oferă acestuia o șansă, scoțîndu-l cîștigator din Parlament, dupa marea lui înfrîngere. Dar acum Adrian Năstase nu mai poate sufla nici în somn împotriva celui care l-a făcut cel mai puternic om
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
mai multă publicistică decât de obicei (vezi și articolul de marți cu subiect politic din "Jurnalul Național"), iar Pururi tânăr, înfășurat în pixeli..., o culegere de articole pe teme predominant literare a stârnit încă de la apariție o adevărată polemică. De ce iubim femeile este, la rându-i, un volumaș de povestiri publicate inițial în rubrica ținută o perioadă în "Elle", sau ocazional în "Dilema", "Lettre Internationale" și "Tabu". După lectura homeopatică a celor două volume ale Orbitorului, o astfel de carte de
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
dacă n-ar ști multe despre ele n-ar avea impresia că nu știe mai nimic. De aceea bărbații vor rezona la povestirile și la vorbele lui și vor găsi aici imagini familiare: femei de pe stradă de o frumusețe incredibilă iubite cu mintea ("întreaga lume există pentru a ajunge la o femeie frumoasă"), femei urâte de care se leagă însă un moment magic, femei iubite și care nu au iubit înapoi, femei care ar fi meritat iubite, femei care deschid secretele
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
găsi aici imagini familiare: femei de pe stradă de o frumusețe incredibilă iubite cu mintea ("întreaga lume există pentru a ajunge la o femeie frumoasă"), femei urâte de care se leagă însă un moment magic, femei iubite și care nu au iubit înapoi, femei care ar fi meritat iubite, femei care deschid secretele trupului sau comorile minții. În ciuda tristeții care răzbate din multe povestiri - rememorările au inevitabil ceva deșart în ele -, cartea este luminoasă și plină de... iubire. Lista de trei pagini
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
meritat iubite, femei care deschid secretele trupului sau comorile minții. În ciuda tristeții care răzbate din multe povestiri - rememorările au inevitabil ceva deșart în ele -, cartea este luminoasă și plină de... iubire. Lista de trei pagini din final intitulată chiar De ce iubim femeile e o minunată scrisoare adresată bărbaților ce au uitat sau care nu au știut niciodată cum să privească femeile în acel amestec extraordinar de erotism, tandrețe, delicatețe, cruzime, ipocrizie și neînțeles. Mult neînțeles. (Desigur, n-ar strica și ca
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
povestiri) sunt îndeajuns de variate pentru ca fiecare cititor să-și aleagă drept favorită alta. Cu urechile pe spate, Nobokov la Brașov, Zaraza sau Bomba de aur? De aceea n-am insistat asupra nici uneia În definitiv, într-o singură frază, de ce iubim femeile? Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se rotește ca o planetă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor."
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
pulpă/ De regină îngropată și îmi spun/ Că în curând voi fi bogat/ Urmându-te cu ucigașii. Frate bun/ De moarte-mi ești. M-ai întrebat/ Dacă pe mână mi-ar plăcea să-mi curgă/ Sângele sacrificiului. Ei, bine, îl iubesc,/ Prin el îmi pun aripi ieșite din oul șoimului". Mirean, ludic, religios, volubil, versatil, proteic, poetul cărturar de la Chartre este tot una cu poezia sa.
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale persoane la nivelul societății românești: Există destui care mă urăsc. În Ťlumea bunăť, politico-gazetărească, nu printre simpli cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor de dus" (p. 217). Presupun că nu există nici o legătură între acei "simpli cetățeni", care "îl iubesc" pe autorul Libertății urii și sofisticații cumpărători ai cărții lui Andrei Pleșu care defilează pe stradă cu
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
românești: Există destui care mă urăsc. În Ťlumea bunăť, politico-gazetărească, nu printre simpli cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor de dus" (p. 217). Presupun că nu există nici o legătură între acei "simpli cetățeni", care "îl iubesc" pe autorul Libertății urii și sofisticații cumpărători ai cărții lui Andrei Pleșu care defilează pe stradă cu Despre îngeri sub braț, dar care, odată ajunși acasă "se cufundă în vizionarea show-ului ŤCiao Darwinť, a emisiunii lui A. Gheorghe sau
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
de credință, a rămas sistematic în umbră. Discret, puțin misterios chiar. Cîți sînt cei care știu, iar dintre ei cîți se mai gîndesc că Cehov a trăit doar patruzeci și patru de ani, că a fost medic, că și-a iubit profesiunea și a practicat-o cu dăruire, pînă la epuizare, că scrisul a fost la început doar un mijloc, pentru el surprinzător de ușor, de a-și cîștiga existența, și că nici cînd a devenit celebru nu credea că ceea ce
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
altoiau niciodată, Cehov l-a făcut mincinos. După primirea unei pedepse aspre, cu fundul roșu de bătaie, Anton trebuia, după datină, să sărute mîna părintelui său. De fapt, Pavel Egorovici își pedepsea copiii fără răutate și aproape fără mînie. Îi iubea în felul lui și credea că purtîndu-se sever, era spre folosul lor. Adept al unor principii sănătoase, nu despărțea morala de bîtă. După părerea lui, trebuia să urli și să lovești cu nădejde pentru a băga sfintele adevăruri în căpățîna
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
maniile, bolile, știa cine a mai murit, cine s-a căsătorit, cine s-a mai născut, cine dădea o petrecere în cartier, pentru că toate acestea priveau pe toată lumea. Oamenii se urmăreau, se invidiau, dar se și ajutau. Cum să nu iubești locul unde ai văzut lumina zilei și de unde fiecare pietricică ți s-a încrustat în amintire? Anton se simțea și el cuprins de dulcea inerție a provinciei rusești. Dar în același timp suferea că aparține acestei populații amorfe care nici măcar
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
publicitate. Teatro Rivoli funcționează part-time, se închiriază sala, iar celălalt teatru al Municipalității a fost pur și simplu închis; primarul Rui Río, spre deosebire de Traian Băsescu, nu încurajează deloc lumea teatrală. Deci nu o sală plină, ci una cu oameni care iubesc teatrul. Nimeni nu a plecat la pauză, la 2 noaptea aplauzele nu mai conteneau. Actorii, obosiți, dar fericiți apreciau calitatea acestui public generos. Culeg câteva impresii din partea directorului José Luis Ferreira. "Oblomov este un mic diamant în acest festival. Tot
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
foarte mulți tineri. În 1974, când a luat sfârșit dictatura lui Salazar, peste 45 % dintre locuitorii Portugaliei erau analfabeți. În treizeci de ani a trebuit reconstruit totul. Societatea. Educația. S-a creat treptat o cultură teatrală. Dar tinerii, ca pretutindeni, iubesc televiziunea, DVD, computerul, ascultă muzică hard. E greu să-i convingi să vină la teatru. Și totuși, în cele două seri cu Oblomov au fost foarte mulți spectatori tineri. S-a petrecut un miracol. Acest spectacol prezenta o tradiție necunoscută
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
Inc. creează o hartă a prezenței Celuilalt în memorie. Cum fiecare amintire presupune un nucleu emoțional, programul poate acționa în sensul degradării respectivelor amintiri și, în cele din urmă, al ștergerii lor. Joel nu se poate împăca cu ideea că iubește o femeie care nu-și mai amintește nimic din iubirea lor, pentru care el, pur și simplu, nu mai există. Se supune și el ștergerii Clementinei din memorie, dar, odată procesul declanșat, se răzgândește (nostalgic) și vrea să păstreze amintirile
Chinul eternei dimineți de dupa dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12242_a_13567]
-
care avea textul lui Martin Sherman, despre care auzisem. A început să-l citească. Simplu. Aproape alb, simulînd detașarea personajului, zborul lui Roșe pe deasupra unei vieți dramatice, fără răgaz pentru respiro, pentru trăire. Un singur popas. . Acolo a învățat să iubească, acolo a cunoscut bărbatul, bărbatul vieții ei, cel care a introdus-o în șirul lung al femeilor. Un evreu înalt, cu păru roșu, fără păr pe piept, cu un cercel în ureche, cu un ochi albastru și cu celălalt de
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
Aceeași răscolitoare simplitate, același tip de asumare, acelasi zîmbet dulce-amar pe buze, tot timpul poveștii. Rodica Negrea sarea prin timpuri, prin vîrste, era bătrînă sau copilita, era femeia topită după bărbatul fără păr pe piept, era soția care nu-și iubește soțul, era iarăși tînără și iarăși bătrînă, și iar pe vapor, și iar în tren, și iar stînd shiva. Făcea toate astea foarte simplu. Foarte simplu. Citînd, pe un scaun, la o masă pe care avea textul. Am văzut în
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
despre acel stat, care nu i-au făcut deloc plăcere. El se temea profund de Germania, înțelegînd că dispariția Republicii Democrate însemna reunificarea, ceea ce ar fi dus la o Germanie prea puternică. Mitterand își însușea de fapt cuvintele lui Mauriac: "Iubesc atît de mult Germania încît îmi pare bine că sunt două". Călătoream frecvent în partea de răsărit a Germaniei atît pentru a ține acolo conferințe (franceza și germana fiind singurele limbi în care mă simt la largul meu vorbind și
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
termen pe care nu-l rostește, dar care îi permite să pătrundă până la ceea ce e ascuns, tainic, și care, altfel, ar risca să rămână neexprimat. Zholdak dă viață "dicteului automat" fără să-și ia cea mai mică măsură de precauție. Iubește riscul până-ntr-atât încât se lasă amețit de el. Zholdak rămâne unul dintre puținii regizori care se mai revendică încă de la această categorie pe care, astăzi, atâția alți artiști contemporani au abandonat-o. Aceea a riscului extrem. Să amintim
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]