1,917 matches
-
este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene sînt variate și contradictorii 74. Dualismul mandeean provine direct din maniheism. El este bazat pe opoziția dintre lumea Luminii și a Vieții și lumea Întunericului. Întunericul este fie de aceeași vechime ca Lumina, fie mai recent decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai jos, capitolul 6). Cosmogoniile mandeene oscilează Între dualismul radical și cel monarhian. Mandeismul reprezintă o sursă prețioasă, În măsura În care Încorporează, fără a le digera, numeroase motive autentice gnostice și maniheene Într-un fel de patchwork unic, alcătuit din elemente de iudaism, zoroastrism și Islam, pe cuprinsul căruia domină tonul gnostic, polemic la adresa Stăpînilor cosmici ai Lumii, ai Planetelor și ai semnelor Zodiacale - cu toții fii ai unei singure mame, R@4@h@2@. Și totuși, controversatul punct de vedere al școlii germane
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secolelor și din timpul Republicii de la Weimar. Mai simplu spus, s-ar putea să descoperim că dorința secretă a școlii germane de istorie a religiilor a fost să pună În evidență originile orientale ale ideologiilor și instituțiilor Occidentului, prezentînd elenismul, iudaismul, gnosticismul și creștinismul ca pe niște produse tîrzii ale influenței orientale. Drept candidată la rolul de „sursă” În istoria ideilor Occidentului a fost aleasă cea mai neverosimilă, dar și cea mai puțin Înțeleasă dintre religii - și prin urmare, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apariția unui dualism gnostic anticosmic; iar dualismul zurvanit, care privește defavorabil inteligența zeului bun Ohrmazd, a ființat mult prea tîrziu pentru a putea fi considerat drept originea dualismului gnostic 16. Ipotezele genetice au abandonat Iranul În favoarea Greciei, Samariei sau a iudaismului Însuși. O vreme a fost la modă teoria lui Robert M. Grant, Îmbrățișată de eruditul francez, specialist În patristică, cardinalul Jean Daniélou, teorie potrivit căreia rădăcinile dualismului gnostic sînt de căutat În nemulțumirea produsă În unele cercuri evreiești de distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat, În virtutea unui atitudini antiiudaice, să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat, În virtutea unui atitudini antiiudaice, să facă speculații asupra Scripturii evreiești 22. O ipoteză evoluționistă ce stabilește În Samaria rădăcinile gnosticismului a fost dezvoltată recent de Jarl E. Fossum 23; i-am dedicat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de „transformare” care nu mai conține asemănări cu fonologia, În mod destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de tentative de a defini gnosticismul ca invariant nu au fost complet lipsite de rezultate, Întrucît ne-au dat posibilitatea să stabilim, pînă la urmă, un sistem simplu de opoziții care permit o trecere În revistă rapidă a diferențelor dintre iudaism, platonism și creștinism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Iudaismul, platonismul și creștinismul Întrupează premisele ascunse ale culturii elenistice, În măsura În care subscriu la principiul unei cauze inteligente și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de rezultate, Întrucît ne-au dat posibilitatea să stabilim, pînă la urmă, un sistem simplu de opoziții care permit o trecere În revistă rapidă a diferențelor dintre iudaism, platonism și creștinism, pe de o parte, și gnosticism, pe de alta. Iudaismul, platonismul și creștinismul Întrupează premisele ascunse ale culturii elenistice, În măsura În care subscriu la principiul unei cauze inteligente și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul antropic. În contrast cu ele, gnosticismul este un fenomen de contracultură În măsura În care neagă atît principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1979, Rose Horman Arthur a scris o disertație, iar Elaine H. Pagels și-a publicat controversatul best-seller The Gnostic Gospels; În amîndouă se susține același lucru: că religia gnosticilor a fost o religie a Mamei, În opoziție cu creștinismul (și iudaismul) - religii ale Tatălui - și că, În consecință, femeile au ocupat În comunitatea gnostică postùri de autoritate care li se refuzau În creștinismul majoritar*83. Teza Elainei Pagels a fost intens și uneori feroce criticată; nu voi zăbovi aici asupra detaliilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1846. Din păcate, mărturiile samaritene nu oferă nimic care să explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
escaladarea unei „hermeneutici a suspiciunii”. Însă caracteristica acestei hermeneutici, ai cărei reprezentanți timpurii sistematici par a fi gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sistematici par a fi gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mulți savanți au definit gnosticismul drept un caz de „antisemitism acut” manifestat În primele secole ale erei creștine. Oricît am Încerca să ținem seama de faptul că numeroși savanți nu admit Încă existența unui larg spectru de atitudini gnostice față de iudaism, termenul de antisemitism este mai degrabă deplasat. Respectînd distincția pe care o fac F. Lovsky și Jules Isaac, ar trebui să evităm echivalarea antiiudaismului teologic cu acel set incendiar de emoții, de sentimente și de atitudini personale prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evreiești 232. Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat să dea o interpretare eronat-creatoare iudaismului, iar neoplatonicienii au continuat să fie captivați de raționamentele lor În asemenea măsură Încît să li se alăture, Într-o acțiune de de-iudaizare și de-creștinare233. 15. „Interpretarea eronată creatoare” și Vechiul Testament Cu toate nuanțele posibile, mergînd de la demonizarea lui radicală
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Întregime, ci doar partea care se referă la „ochi pentru ochi”; el a completat Decalogul și a explicat Înțelesul spiritual al riturilor și al simbolurilor 239. Cu alte cuvinte, asemenea creștinismului, valentinismul dorește să păstreze o anumită continuitate față de iudaism și nu recomandă, În nici un caz, cum făcea Marcion, abandonarea completă a Vechiului Testament. O dată porniți pe calea „interpretării eronate creatoare”, gnosticii vor merge foarte departe, mai departe decît oricine altcineva În lumea antică. Căci din moment ce Demiurgul gnostic a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nicidecum să descoperim În creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234. Carpocrate: Iren. I.25.4.=Hipp.VI.32.4; ofiți: Iren. I.30; valentinieni: Hipp. VI.33
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234. Carpocrate: Iren. I.25.4.=Hipp.VI.32.4; ofiți: Iren. I.30; valentinieni: Hipp. VI.33; Teodot: Clem. Exc. 49:1; arhontici: Epiph. 40.5.1; docetiști: Hipp. IX
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
maniheismul procedează fără ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a Regelui Întunericului și nu are nici un rol În crearea lumii. Nici creștinismul majoritar, acuzat de iudaism și de vulgaritate, nu este cruțat. Maniheenii, În special, merg și mai departe decît Marcion, negînd orice realitate a materialității sau a suferințelor lui Cristos; după ei, adevăratul Cristos este o entitate cosmică și mîntuitoare care rezidă În Lună, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
era motivată de o operație mentală ce urmărea găsirea În Biblie a unei confirmări a atotputerniciei și atotștiinței lui Dumnezeu, pe care n-a reușit s-o descopere. A reieșit de asemenea că singurul grup care se afla destul de aproape de iudaism pentru a continua să utilizeze Scripturile acestuia și, În același timp, era suficient de detașat pentru a le utiliza În afara tradiției interpretative iudaice, declanșînd astfel o hermeneutică rațională a suspiciunii, Îndreptată În cele din urmă contra Dumnezeului biblic, au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de șah a jocului Genezei este 1:26, unde referirea la Dumnezeu se face la plural. Nu sînt posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Zidul Plângerii, pelerinajul la Mecca sau meditația; filosofia teologică rezultată din speculația pe marginea textelor sacre și din ritualuri; etica religioasă; sentimentul siguranței pe care credința îl dă omului. Diferențele dintre religii se materializează în șase doctrine religioase majore: creștinismul, iudaismul, islamismul, hinduismul, budismul, confucianismul. HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Christian cross trans.svg" \o "Christianity" INCLUDEPICTURE "http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/2/2c/Christian cross trans.svg/50px-Christian cross trans.svg.png" \* MERGEFORMATINET Creștinismul este cea mai răspândită religie din lume, cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
religie; b) relația dintre dualism și monism. Prima dimensiune distinge între viziunea mecanicistă asupra lumii, conform căreia lumea e de natură fizică, operează după legi ce pot fi descoperite, verificate, demonstrate și asupra cărora individul poate acționa (religiile Vestului - creștinism, iudaism), respectiv viziunea non-mecanicistă, conform căreia lumea materială este o iluzie, adevărul e dat, nu trebuie cercetat și nu poate fi descoperit în ordinea naturală (religiile Estului - budism, confucianism, islamism, hinduism). Cea de a doua dimensiune distinge între viziunea dualistă a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]