12,885 matches
-
prima versiune a traducerii au fost reformulate. De exemplu, fraza "Din cuvintele celor doi conducători științifici, care garantează asupra calității (sau asupra defectelor) lucrării scrise, și din capacitatea pe care candidatul o arată în susținerea opiniilor exprimate în scris se ivește judecata comisiei" (2000, p. 9; sublinierile în text, aici și în continuare, îmi aparțin) devine: În baza celor spuse de cei doi conducători științifici, ce garantează asupra calității (sau asupra defectelor) lucrării și a capacității pe care candidatul o arată
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
științe. De aceea, în măsura în care ne lăsăm în voia unor tipare de gîndire doar pentru că așa le-am apucat de la părinți, în aceeași măsură credem că adevărata cunoaștere ține de o experiență căreia nu-i pasă de autoritatea trecutului. Drama se ivește atunci cînd, punînd în balanță folosul pe care ni-l aduc cele două stihii - tradiția și știința -, realizăm că cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că, în loc de consolări și speranțe, optica ei
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
am dori ca, printr-o răsturnare mîntuitoare de perspectivă, să aflăm că totul a fost o minciună, că științele sînt feste jucate de agitatori academici și că adevărurile tradiției nu pot fi clintite din loc. Din păcate, răsturnarea nu se ivește, și atunci, din nevoia de a nu deznădăjdui, inventăm soluții de împăcare a stihiilor. Cartea lui Basarab Nicolescu chiar asta este: o încercare de a împăca gîndirea tradițională cu cea de tip științific. Exemplele prin care autorul ilustrează cele două
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
ascetică. Iar dacă, în materie de limbaj metaforic, fizicienii se iau la întrecere cu Böhme, nici cu logica nu se lasă mai prejos. Logica aristotelică e pe cale să dea ortul popii. Terțul exclus are zilele numărate, iar în locul lui se ivește ruda lui mai săracă: terțul inclus. Terțul inclus nu spune nimic altceva decît că, atunci cînd eșuezi în încercarea de a înțelege logic un lucru, nu-ți mai rămîne decît să-l înțelegi ilogic, adică așa cum nimeni nu-l poate
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
mod neașteptat, și aceasta o potecă ce duce în Avalonul occidental. Sigur este doar că, pornit într-acolo, Braga invită cu el în această călătorie pe toți cei care vor și pot să îl urmeze. Dacă de aici se va ivi cumva și o nouă teorie asupra științei ori a cunoașterii este altceva. Publicarea de același autor la Polirom, în chiar acest an, a unei tentative de teoretizare a anarhetipului și disputa stârnită în paginile unor reviste culturale (Idei în Dialog
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
verdict sumbru. E un prilej de umilință să vezi cum oamenii de știință își văd de treaba lor fără a ține seama de ce spun filozofii, în vreme ce filozofii nu mai pot fi credibili decît dacă se țin la curent cu noutățile ivite din ograda științelor. Și pentru ca umilința să fie completă, oamenii de știință au luat treptat locul filozofilor, ajungînd să facă ei înșiși ceea ce odată ar fi fost de neconceput: să mediteze speculativ pe marginea cunoștințelor dobîndite. Așa se face că
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
au suferit și au fost umiliți, ci continuăm să morfolim dosurile puhave ale împilatorilor și escrocilor. Nepăsători în fața nedreptății și a crimei, ne comportăm precum urâta cartierului, pe care n-o invită nimeni la dans. Iar atunci când, din mormânt, se ivește câte un cadavru putrefact, ei i se pare că valsează cu prințul balului.
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
existență. Tocmai instrumentul menit a oglindi cît mai fidel realitatea - se subînțelege că e vorba de televiziune -, tocmai el ajunge să ia locul realității, împingînd-o în fundalul imaginar al unei dimensiuni de care, în ultimă instanță, te poți dispensa. Se ivește astfel un modus vivendi în virtutea căruia oamenii sfîrșesc prin a-și petrece viața în fața televizorului, încredințați fiind că ceea ce văd reflectă adevărul, adică chipul aievea al lumii în care trăiesc. Cu timpul, acest modus videndi capătă toate trăsăturile unei ritual
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
care stau/ el o urmează cu pași rari și mă privește fix în ochi/ eu nu mai știu în ochii cui să mă uit" (O pereche intră în restaurant); "cine nu vede dunga subțire a tinerei fete/ ce s-a ivit/ ca orizontul/ deasupra blugilor strâmți?// toți clipim/ de parcă urmează să iasă soarele/ și nu vrem să fim prinși nepregătiți// dar mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă" (Cine nu vede?); "o elevă
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
capitala cu femei superbe/ care latră/ e mai haios decât o mașină la scară/ și nici berea blondă/ nu-l lasă rece." Nu cred că mai e o surpriză pentru nimeni că reușitele certe ale volumului Klein spuse Klein se ivesc începând din locul în care metoda textului e concurată, lateral, prin recurs, de o alta, mai subtilă și mai neostentativă: dragostea. Ceea ce se pierdea prin filozofia compoziției reintră în drepturi o dată cu metafizica anatomicului. O primă dovadă: "Ceea ce scriu se naște
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
rabde câteva zile, până se va topi zăpada și tinerele vlăstare din margine vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Gheorghe Grigurcu Ioan Alexandru s-a ivit în peisajul literelor românești al anilor '60 ca un tînăr genialoid, pus pe "fapte mari", reamintindu-ni-l întrucîtva pe Nicolae Labiș. Aceeași tensiune ambițioasă, aceeași mixtură de vitalitate și programare tematică, aceeași poză de teribilism adolescentin nu în temeiul
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
dizgrațioasă, în ciuda structurii corporale sau a vârstei. Mijloacele hard de a obține / menține un corp de vis sunt concentrate în chirurgia estetică. Cei care ne repară încearcă să ne reconcilieze cu noi înșine. Și nu e întotdeauna simplu. Chirurgia estetică, ivită dintr-o necesitate practică - de a reda autonomia și capacitatea de a munci corpurilor mutilate de accidente și de război - este introdusă, în spitalele militare din Franța, de către doctorul Raymond Passot, în 1919. Și dacă astăzi candidatele la un lifting
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
acelora care ar trebui să o gospodărească și protejeze. Centrul istoric este lăsat în paragină, vechile clădiri emblematice, evocate cu atâta har de d-nul Pippidi, sunt fie demolate fie strivite moral, ca să vorbim astfel, de monstruoasele imobile tip zgârie-nori ivite în imediata vecinătate. Dar parcă mai mult decât oricând s-a aflat Cronicarul în acord sufletesc cu d-nul Andrei Pippidi când a citit, în Dilema veche din 13-19 decembrie, articolul domniei sale despre prigonirea pisicilor în București. Un rău pe lângă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
Episcopia Romano-Catolică Iași, care a revendicat palatul (cumpărat în 1868 de Institutul Catolic "Notre Dame de Sion") a dat asigurări publice că nu îi va schimba destinația: aceea de filarmonică. Și totuși, zidurile continuă să se degradeze, ba, ici-colo, se ivesc printre pietre și cărămizi lemnul câinelui, urzici, de parcă palatul lui Alecu Balș s-ar afla într-o junglă cambodgiană. Nu într-un oraș care ține tare mult - în vorbe - la statut de capitală culturală. Toți miniștrii Culturii și primarii postdecembriști
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
sau lumea prezumtivului (1995) și lui Liviu Malița, în Alt Rebreanu (2000). Ultima monografie a operei, notabilă la rang de eveniment, fusese aceea a lui Lucian Raicu, din 1967. Posibilitatea unor puncte de vedere noi în legătură cu opera unui clasic se ivește o dată la trei-patru decenii. Opera nici unuia dintre marii scriitori nu este iremediabil epuizată. Epuizarea interpretărilor înseamnă istoricizare definitivă sau perimare.
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
arta, înălțată pe cerul recunoașterii unanime. Aflată, poate, la început doar sub semn ilustrativ și pitoresc, steaua devine treptat, în cazul lui Asachi, simbol plurivalent, exploatat în cele mai variate situații și contexte. Aproape de fiecare dată cînd imaginea stelei se ivește în versul asachian, este vorba de o strofă sau de o poezie reușită. "Pe aripele fantaziii mă înalț amu spre stele": așa începea sonetul Viitorul, unul dintre primele ale lui Asachi, datînd din perioada sejurului roman. Cerul stelit se numește
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
90 ai secolului trecut, când literatura română a fost "asaltată" și "invadată" de jurnale și memorii. Dar la o asemenea carte se gândea, după propria-i mărturisire, încă din 1973. Aceeași dificultate - temele nu se lasă ordonate, ierarhizate etc. - se ivește și în alte situații: Eugen Ionescu, teatrul absurdului și Academia Franceză; revolta studențească din 1968; contestarea ca mod de viață a tineretului și ideologia negării ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
împinge pe scări pe fosta guvernantă, Gina, după ce-i cîștigase încrederea, pentru ca apoi femeia paralizată să devină unica persoană căreia Irene i se confesează. Toate actele sale par să justifice un singur scop, jefuirea familiei, însă oportunitatea care i se ivește de a prăda casa de valori a familiei este ratată deliberat. Tornatore urmărește sistemul de relații prin care Irene își reflectă o identitate fictivă, alimentată de anxietatea pe care i-o provoacă trecutul. Uneori trecerea de la un cadru la altul
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
înaltă tensiune. În cazul cărților sale, există un tonus mental, mai precis o intensitate concentrată pe unitatea de suprafață narativă ce îl face ușor recognoscibil. Îi poți recunoaște textele după senzația pe care ți-o dă lectura lor: o tensiune ivită dintr-o încordare a minții care nu-și îngăduie momente de relaxare prematură. E ca atunci cînd un autor își propune ca, de la prima pînă la ultima pagină a cărții, să fie mereu prezent în ceea ce scrie, nelăsînd fraza să
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
mereu același: cadrul oficial de manifestare a unei credințe a dispărut - instituții, funcții, practici, ceremonii -, dar substanța a rămas aceeași, și anume un sentiment colectiv a cărui intensitate a fluctuat după concursul de împrejurări. Să luăm de pildă cazul mithraismului. Ivită în Iran cu un mileniu înainte de apariția creștinismului și atingînd apogeul occidental în secolul al treilea după Hristos, cînd, odată cu convertirea împăraților romani Commodus și Iulian Apostatul, mithraismul a fost la un pas să cucerească definitiv Roma, religia aceasta de
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
al copacilor păduroși, al triumfului ierbii". E înregistrat și reversul situației. în absența unei "eternități" încorporate care să-l legitimeze, spațiul geografic sau producțiile omului ce-l populează se desemnifică, se pierd în derizoriu. Cercul înaripat, simbolul solar care se ivește în întreaga artă a vechiului Egipt, stîrnește stupefacția vigilenței noastre călătoare. Cum a fost cu putință, se întreabă d-sa, să fie sanctificat cu atîta fervoare soarele pe un meleag unde el e ostil, ucigaș, cînd mult mai natural ar
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
și "Poarta spiritelor" sau "Poarta strămoșilor". În încheiere, aș vrea să ascultați această frumoasă definiție dată de Novarina actorului care intră în scenă și care "nu este, ci a fost, nu face, ci a făcut. Stă acolo pe scenă, ca ivit printr-o minune, iar ochilor mei și urechilor mele le vine greu să creadă în existența lui, căci de atins nu pot să-l ating. E o prezență miraculoasă, la care nu poți ajunge. Un înviat din morți. Cineva intangibil
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
Mihai Zamfir Filimon se ivește oarecum întîmplător în literatura română. I-a fost de ajuns o singură carte pentru a dobîndi un titlu pe care nimeni după aceea nu i l-a mai disputat și pe care istoriile literare vor fi obligate să-l înregistreze
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
împlinirii vîrstei de șaptezeci și cinci de ani, printr-un concert simfonic "fermentatî" exclusiv din creația sărbătoritului. De amicitia - ciclu de lieduri pentru voci de soprană și mezzo-soprană, violoncel, cor și orchestră (în prima audiție absolută) - restituie, sub forma dedicației, o afectivitate ivită din memorabile întîlniri cu persoane care i-au împodobit unele clipe ale vieții. Muzicalizarea textelor poetice (aparținînd lui Octavian Goga, Radu Stanca, Lucian Blaga, Tudor Arghezi orin Iuliana Paloda) surprinde posibile rădăcini rituale ale sincretismului artistic. Cuvintele înseși în zborul
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]