5,195 matches
-
pătrundea anevoios în plămâni. Coti pe lângă biserică, apoi pe lângă un atelier de ceasornicărie, ieși, în sfârșit, în bulevard. Asta e, își spuse. Parcă începea să trăiască din nou. Acasă, dintr-odată îi atrase atenția preșul murdar din hol. Apoi o izbi dezordinea din cameră, o contrarie, o făcu să se simtă străină. Se plimbă pe covor de colo, colo. Cu câteva ore mai înainte se plimba la fel, terorizată de durere. Fereastra acoperită cu viță de vie filtra cu sărăcie căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clar, pronunțat, fâșâitul ciorapilor de mătase atunci când genunchii se atingeau unul de celălalt era foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna nu foșneau așa. Când puse mâna să deschidă fișetul, inelul masiv de aur se izbi de mânerul metalic, își clătină de două ori capul, coama bogată i se zbătu pe spate, apoi se întoarse și-i înmână Carminei rola pentru mașina de calcul. Numai păstrează, te rog, secretul, uite, pune-o în plicul acesta, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și apleca pleoapele ea singură rușinată de suspiciunile sale. Poate din seara aceea începuse schimbarea Elenei, transformarea ei din zi în zi, maturizarea, ori poate toate acele schimbări ar fi avut loc oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strategic pe pragul ușii spre care se îndreptau, privindu-și stăpâna cu ochii verzi, fosforescenți, strălucind oblic de istețime și alintare. Nu poate omul scăpa de tine, îi mai zise și deschise ușa intrând laolaltă cu pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde tocmai fusese invitată, se așeză picior peste picior pe scaun, cercetă în pripă biblioteca veche, prăfuită, plină de cărți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niciodată nu reușise să aleagă. El, Dimitrie, se ținea cu dinții de un capăt de tinerețe pe care încă îl poseda și-i era mai ușor să-și dirijeze atenția către o femeie tânără ce nu avusese timp să se izbească de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia știu că bărbatul o să-i telefoneze curând, se va folosi de pretextul oferit de invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
târziu, e adevărat și probabil sunetele vi se par mai tari și în pula mea, Miau, nu mai tropăi și tu așa, de ce dracu’ nu poți și tu să mergi normal și nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu responsabilă de genul ăsta, nu vezi că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
la ora asta? uite, zice el și arată fotografia cu mine din afișul spectacolului, mi-am dat eu seama că e ceva cu voi de când am văzut spectacolul, nu vă văd prea bine pe amândoi, și sticle sparte și scaune izbite de pereți și Toni, vino să ridicăm măcar statuia la loc, și nu ieșiți nicăieri, ați devastat, trebuie să sun la direcție, ce naiba ai avut, habar n-am, de la Doors, dacă nu-l placam la pământ, cred că spărgea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să vezi tu filmul ăsta, spune Păianjenul, și nu mai umbla cu piciorul ăla gol că te fut, ce-ai spus, nimic, Miau mă trage de mână pe scări în jos să cad și să mă împiedic și să mă izbesc de oameni, eu mă simt iar mică, la 5 ani, când fac prostii și nu contează. Pinochio vorbește la telefon și mă ia de umăr, Miau e în palma mea și mergem fericiți pe stradă vă dau foc la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vrea să stea singur și-acum... nu știu, probabil că nu-i mai place singurătatea, cred, dacă ar fi fost casa mai mare, el să aibă altă cameră, ar fi fost ok, dar așa... e o casă mică, să ne izbim unul de altul tot timpul... am nevoie să fiu singură... și am și obosit de toate poveștile lui, trebuie să fie și pentru mine undeva cineva, și nu vreau să încep iar să-l iau pe el drept altceva, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pereții tapetați cu trofee, diplome și certificate cu premiile și distincțiile câștigate și cu fotografii de presă înrămate, reprezentându-l, desigur, pe Samuel Sharp, de-ai zice că te afli într-un restaurant italienesc. Iar al doilea lucru care te izbește este oglindă ce acoperă un perete întreg. «Asta ca să mărească senzația de spațiuă, mi-a explicat scriitorul, dar n-ai cum să nu te gândești că există și un alt motiv. Privirea îi alunecă încontinuu într-o parte, atrasă irezistibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să fumeze, ce-ar fi să-i cumpărăm o pipă?...”. Furtuna Nori mari acoperă cerul. Fulgere luminoase îl brăzdează în lung și-n lat. Marea se agită ca o fiară, vuind necontenit și izbind turbată țărmul. Valurile uriașe trec adesea peste puntea corăbiei... 12. COMPOZIȚIA CU SFÂRȘIT DAT Ca și compoziția cu început dat, compoziția cu sfârșit dat prezintă un grad mai mare de independență, contribuind la dezvoltarea exprimării elevilor, a gândirii și a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
C.A.Ionescu-Caion. Un popor întreg admiră pe Caragiale... Admirațiunea trece peste Carpați. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului românesc. Și pe acest om să-l acuzi, sprijinit de falsuri, că operele sunt jafuri literare? Dar, asta însemnează a izbi în credința, în admirațiunea și în fala românilor! Și ce s-ar fi întâmplat dacă criticul impostor n-ar fi fost prins? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi adunat noi această mulțime de probe? O mândrie a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te toropește. Mireasma primăverii plutește, legănată pe aripile unei blânde adieri. Pomii își întind umbrele ostenite pe țărâna caldă. Iarba stă neclintită. Vântul a încetat să mai adie. Glasurile ogrăzii s-au stins aproape. Iată, cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aerul înmiresmat al primăverii. Crescuse acum ceva mai mare, era mai verde, mai frumoasă și adulmeca mireasma florilor. Ciripitul unei vrăbii o speriè. Într-o altă zi, cerul se acoperi cu nori negri și grei. O picătură de ploaie o izbi furioasă in creștet. Urmară apoi altele și altele, iar mirosul florilor dispăru parcă. Se ivi apoi iarăși soarele și frunza se bucura. Norii fugiseră de vânturile cele furioase. Câte o vrăbiuță venea uneori să se adăpostească la umbra ei și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doar trei semne de viață. Proveneau dintr-un sector diferit. Pe moment se îndepărtă de ascensia dreaptă normală, Pământul se schimba: era distrus, iar galbenul continentelor se distingea perfect de negrul mărilor. Se opriră undeva pe marginea tunelului de energie, izbiți de o palmă nevăzută. * * * Dacă în zilele de început ale civilizației omenești Dumnezeu ne apărea ca ceva mai presus de forma umană, azi ne apare într-adevăr deosebit de orice formă de viață. Mult evoluat, când noi înșine am devenit niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de inspirație. Numai că Întrebarea rămâne, continuă imperturbabil Gheretă. Care? A fost sau n-a fost? Păi, acum vine interpretarea! zise Dionisie și izbi cu pumnul În masă. Paharele goale se răsturnară, dar nimeni nu le lua În seamă pentru că Dionisie era din nou În șaua calului său preferat: E ca și cum ai Încerca să răspunzi la Întrebarea dacă există sau nu Dumnezeu. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea, fire-ar ea a dracului, strigă unul În timp ce izbea cu fruntea geamul securizat. Orice tren civilizat are două locomotive. Când una se defectează, intră În funcție aia de rezervă. Aici nu e vorba de civilizație... Da' de ce e vorba? De soartă. Și io ce mă fac fraților, că pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rătăcit? Se opri și privi În jur: toate erau la locul lor: În vârful macaralei uriașe de peste drum veghea aceeași lumină roșie, din curtea combinatului răzbăteau până la el comenzi de manevră. Voci aspre, guturale; fluieratul locomotivei; scrâșnetul vagoanelor care se izbeau unele de altele dincolo de un zid galben, tencuit În fiecare an după Revoluție, Înviorat de aceleași lozinci: Jos Iliescu! Jos Nomenclatura! Jos Securitatea! Timișoara! Timișoara! Timișoara! În aer plutea același miros Înțepător de amoniac. Ca să Îl simți nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se Învârtea prin cartier ca Într-un oraș străin. Pentru a ajunge acasă, trebuia să recunoască, oricât de rușinos ar fi fost, că se Îmbătase și să dea un telefon Zorelei, sau să ceară ajutor puținilor trecători de care se izbea pe străzile Întunecoase și Întortocheate ale „Bosniei”. Să mă fi Îmbătat cu adevărat? se Întreba el privind pentru a treia oară În acea zi vila doamnei Ster. Bucuria care Îi Încălzise sufletul toată după-amiaza se risipise odată cu achitarea notei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jucăușă În același timp, Uneori, când e liniște În piață, mi se pare că aud râsul lui Klaus ascuns În spatele desenului. Pentru scurt timp, căci e de ajuns o clipă de neatenție ca o mașină venind dinspre teatru să se izbească de una venind dinspre Cinematograful Municipal și Piața Carolina, să bubuie ca o petardă. 14. Petru și-a făcut dosar pentru un lectorat de română la Cracovia sau Praga. În Franța nu are nici o șansă. A cerut și o bursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Reghin. Simțeam În mine un val de căldură, un plus de energie cu care nu știam ce să fac. M-am uitat din nou În oglindă. Nu se schimbase nimic. Atunci am apucat gâtul viorii cu ambele mâini și am izbit oglinda. S-a fisurat În câteva locuri, din care pricină trupul meu semăna cu un vitraliu vandalizat. Oglinda era spartă, vioara nu o ducea nici ea prea bine. Am Început să cânt din nou. Sunetul nu mai era același. Cântam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un prost gust desăvârșit, dar nu mă puteam despărți oricum de Klaus-cel-bun. Am urcat apoi În broscuța Volkswagen și ne-am Îndreptat spre frontieră. Klaus-cel-bun s-a Întors În țară. Undeva, În Bihor, a adormit la volan și a murit izbindu-se violent de un sat cu vizibilitate redusă, În timp ce ai săi așteptau cuminți să emigreze În Germania. Era lotul ultimilor sași visători din Transilvania. Klaus nu se omora cu cititul. Avea totuși un poet preferat: Franz Hodjak. Purta cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
joc. Un joc care Îi plăcea. Ce-i cu afișul ăsta? a Întrebat Într-un târziu Iolanda. Nimic special. L-am cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi trebuia și mie puțină mobilă aici. Și de care să nu mă izbesc cum mi se mai Întâmplă uneori. În plus Îmi trebuia și mie un țel În viață... Să iei Viena cu asalt, te pomenești, zise Iolanda râzând... Cam așa ceva..., admise cu modestie Petru. Ce mare lucru să cucerești astăzi un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în stomac: Sufăr de-o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei de mâine și că aveam un cont bancar „destul de gras“. Dădusem peste ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]