24,388 matches
-
eufemizare, dovada că acest scriitor nu reușește să fie nici măcar erotic în adevăratul sens al cuvîntului, deși e de atîtea ori pornografic în sens literar. La sfîrșitul romanului se poate citi ceva de-a dreptul senzațional, unic: o listă de izvoare. Din care citez: Ion Stăvăruș, Povestiri medievale despre Vlad Țepeș Dracula; Ida Schottec, Metale și pietre prețioase; Henry Troyat, Teribilele țarine; Mihail Constantinescu, Doctor la oameni de seamă; Rath Vegh Istvan, Istoria culturală a prostiei omenești; Jean Oakes, Cartea parfumurilor
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
scăldate de o lumină minunată. Hotelul unde locuiam era o veche mănăstire ale cărei camere văruite aminteau de lăcașurile românești unde ne duceam uneori în vizită la cîte o călugăriță prietenă. Iar de sub plantele agățătoare se auzeau murmurînd fîntîni și izvoare. Singurătatea și liniștea locului mă fermecau, în schimb, tristețea nu puteam să mi-o uit. Așteptam mereu scrisori care nu mai veneau; eram mereu cu ochi ațintiți și cu mîinile întinse spre scrisorile care soseau, spre orice ziar pe care
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
de citit în după-amieze de octombrie. Uneori câte un singur cuvânt se încarcă de conotații multiple și fulgurante, ca în poemul acesta: "Apelativ de dragoste,/ Minune,/ Pedeapsă,/ Floare de crin,/ Lancelot,/ Har,/ Neatenție a zeilor,/ Vis îmbătat de sare,/ Furtună,/ Izvor." Laitmotivul acestei cărți ar putea fi nu neapărat un cuvânt sau o idee, ci muzica lui Mozart, să zicem uvertura Flautului fermecat. Sunt poeme eterate, în nuanțe subtile, ce nu cer atât un demers interpretativ cât unul de identificare simpatetică
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
la anticar, brașoveanul V. Spiridonică (1909-1988), Semne și întrebări, Ion Sofia Manolescu (1901-1993) și, nu în ultimul rînd, mai vîrstnicul D. Iov, basarabeanul decedat în temnița comunistă. Alți colaboratori cu poezii: George Lesnea (1902-1979), Aștept să mor, Constantin Almăjanu (1910-1941) Izvorul Tăcerii. Revista a manifestat interes și pentru debutanți cărora le-a pus la dispoziție spațiul intitulat Colțul poeziei, al cărui nume a devenit mai tîrziu Poeții tineri, atunci și colaboratori ai Jurnalului literar, dar și la alte reviste ale vremii
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
patul de diamante și perle pe care vine moartea și doarme din cînd în cînd umflîndu-și la maximum plămînii cu viață pură" (gura tigrului adîncă și sălbatică precum gura diavolului). Avem impresia că o sumă de imagini ,,trăznite" își au izvorul nu doar în dorința de ,,a-l epata pe burghez", ci și în cea a manifestării euforic-infantile, care transcende cu naturalețe regulile, sare peste opreliști: ,,prima zi de paști iisus reînviat pleacă pe patine de fosfor pe calea victoriei: (iisus
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
cîteva elemente ale portretului moral. Ion Ghica, scriitor de o valoare excepțională, este exclusiv un memorialist, autorul știind că trebuie să asculte de legea memoriei. În șirul scrisorilor sale respinge orice metodă, orice procedeu de compoziție care ar putea răci izvorul cald al amintirii." Să mai rețin observația că "nici Negruzzi, nici Filimon nu-l egalează în realismul dialogului." Grigore Alexandrescu și Alecsandri sînt călători romantici. Dar pe cînd memorialul de călătorie al lui Alexandrescu este plat, Alecsandri are har în
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. Un Desperado e în general dizlocat. Ești dizlocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dizlocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem? Produce ea încordare? Mă gândesc la autori cum ar fi Ishiguro, Rushdie, Lessing, Ondaatje. Dizlocarea e o rană fertilă pentru ei, din ea picură proza. Dizlocarea ta e cu mult
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
în societatea de azi, convențional numit post-comunistă. Asistent la Catedra de literatură română modernă, a profesorului Călinescu, mai apoi cercetător științific la Institutul de literatură și folclor al aceluiaș mentor, Dinu Pillat se remarcă prin acribia studiilor sale, fondate pe izvoare cercetate în toate cotloanele și în profunzimea lor, ducând, astfel, mai departe, în primul deceniu al comunismului, făclia cercetării nepoluate de ideologii. Iar scrierea de romane îl situa în chiar centrul creației beletristice. Tânărul își întemeiază o familie, pe temeiul
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
înțeles exact raționalistul sceptic și circumspect care a fost E. Lovinescu: Aparent raționalistă, mai ales în stadiile de o argumentare mai susținută, cum ar fi, de pildă, în Istoria civilizației române moderne, punctul de plecare al acestei critice pornește din izvorul misterios al unor stări de conștiință iraționale, cinestezice, care, în momentul sortit de destin sau printr-un efort voluntar de creație, se limpezește într-o stare sufletească organică sau capabilă de a se organiza, după cum pe apele fermecate de dorința
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
În inimile noastre, ca Fecioara. Și precum pe ea nu a topit-o focul dumnezeiesc fiindcă era preaneprihănită, așa nici pe noi nu ne topește dacă avem inimile curate și neprihănite, ci „se face În noi rouă din cer și izvor de apă, și râu de viață nemuritoare”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 35, În Filocalia rom., vol. VI; p. 144 footnote>. Referitor la aceasta, părintele Stăniloae menționează: „Căldura sufletului curat primind cuvântul Cuvântului face sufletul ca
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
la care vrea să ridice Dumnezeu făptura. Noi Înaintăm treptat spre o astfel de stare, spre o putere În care ea se află Încă de pe acum, primind, pe măsura deschiderii noastre, o lucrare care este și a lui Dumnezeu ca izvor al ei, dar și a Maicii Lui prin participare<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Maica Domnului ca mijlocitoare, În Revista “Ortodoxia”, nr. 4/1952, p. 126 footnote>. Sfântul Maxim Mărturisitorul, referindu-se la fecioria Născătoarei de Dumnezeu, arată că
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
mântuiți prin Tine, fecioară curată, mărindu-Te Împreună cu cetele netrupești...”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 95 footnote>. În acest sens, părintele Dumitru Stăniloae menționează că „...toți scriitorii bisericești bizantini socotesc că ceea ce a avut atingere cu Hristos rămâne mai departe izvor de putere dumnezeiască. Faptul de a fi avut atingere cu Hristos nu aparține numai trecutului, ci are o permanentă actualitate. Iar mai intim a fost unit cu Hristos sânul Maicii Domnului. Bizantinii socotesc unirea aceasta permanentă, Fiul rămânând unit cu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
are o permanentă actualitate. Iar mai intim a fost unit cu Hristos sânul Maicii Domnului. Bizantinii socotesc unirea aceasta permanentă, Fiul rămânând unit cu Maica și după naștere, cum rămâne veșnic unit cu Tatăl. De aceea, sânul Maicii Domnului e izvor de energie În mod direct”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 92 footnote>. Maica Domnului se află pe culmile cele mai Înalte, neexprimat de Înalte, ale curăției și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
spuse prea devreme, prea tîrziu, replici ratate și relații eșuate. Asistăm la întîlniri întîmplătoare, despărțiri, neînțelegeri și aflăm că există amintiri de care nu ai cum scăpa. Călătoria are loc prin păduri virgine încă, traversînd rîuri sau mergînd doar spre izvorul lor, aflat în munți sălbatici ce se bat în capete; este un drum, în cea mai mare parte, printre stînci și defilee. Un drum, în cursul căruia strigătele deznădăjduite (și mai mult imaginate) alternează cu o liniște terifiantă și cu
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
debut, s-a zis, Dresoarea de fluturi. Tonul este cu totul altul, discursivității tinerești i-a luat locul, în spiritul altei atmosfere poetice, limbajul metaforic și aluziv blagian: "în cuibul de somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
presiunea propriului său suflet". Se află oare, în astfel de mărturisiri, o conștientizare a mecanismului creator din adînc sau e doar o reluare a "omologiilor acvatice ale tradiției", a acelor "banalități cu funcție semnificantă", gata a fixa între, de pildă, izvor și poezia populară, o "identitate reflexă"? În orice caz, ne asigură Al. Cistelecan, o fuziune între stratul programatic și cel al profunzimilor are loc în poezia pillatiană tîrzie, în faza sa "clasică". "Idealul formal" al sonetului apare transmutat într-un
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
unde stau ascunși acești oameni valoroși? Starea sănătății populației este dezastruoasă, a învățămîntului, de asemenea, peste un milion și jumătate de analfabeți, în plus, mult mai mulți analfabeți cu diverse diplome, tineretul și oamenii de acțiune părăsesc țara, am ajuns izvor gratuit de informaticieni, medici și supradotați pentru "lumea civilizată", criminalitatea, subcultura agresivă au atins culmi periculoase, cultura este cu fiecare an tot mai ignorată, subvenționată mai prost ca oricînd, și multe altele. Or, în această situație, ce poți aștepta de la
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
evoce Bucureștiul de odinioară, inițial în foiletonul săptămînal al Adevărului și Universului, adunînd, apoi, materia în patru volume (1927-1932), modificate oarecum față de ceea ce scrisese în presă, cu titlul atrăgător ca un magnet, București de altădată. Cartea era, pentru istorici, un izvor nesecat de informații. Dar asupra lor plutea frica de eroare, cartea fiind mereu citată cu rezerve justificate. În 1987 dl. Tiberiu Avramescu, bun cunoscător al Adevărului (despre care, mai ales despre Const. Mille, a scris o carte în două volume
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
ce optează pentru ordinea ideală a lucrurilor, nepăsători la eventuala injustiție, ignorare, marginalizare. Îmi place să-mi reamintesc că patronul Sburătorului îi contrazicea (la persoana a treia, a lui Anonymus Notarius) pe acei comentatori care "au văzut în aceste "neîmpliniri" izvorul unei amărăciuni personale, prin care s-ar explica incisivitatea portretisticei lui, uitînd că insuficiența voinței se unește cu o conștiință de sine ce-l face să privească pe oricine într-un sentiment de egalitate și de nepăsare istorică". Cum vă
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
corectează periodic prin iconoclastie. Dar Nichita Stănescu? Mi se pare că a fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de vedere cu mîhnire, deoarece omul, așa cum l-am cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și generozitate, veritabil izvor al unei poezii existențiale, în așa grad încît i se potrivește adagiul rostit în legătură cu Oscar Wilde, că și-a pus geniul în viață și numai talentul în operă. Resentimentul sau ranchiuna nu au ce căuta, așadar, în preajma sa. Nici alunecările
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata lor minuție, distanța scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți fruntea, voita lor ferecare într-un perimetru îngust și etanș (alimentat de un singur izvor energetic - și acela nu al naturii, al unor stații intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea terminologiei". Și, în genere, osîndind abstragerea excesivă, fetișizarea doctrinelor și a sistemelor: "Prea mult devotament față de o anumită școală ori o anumită modalitate de receptare
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
fiecare pagină parcursă, inevitabila ariditate documentaristică a expunerii istoriografice e însoțită mereu de interpretări subtile, într-un limbaj de sobră expresivitate, în fraze ample, ale căror volute se închid adesea sub pecetea unei afirmații tăioase, lapidare, amprentă indelebilă a frecventării izvoarelor clasice. Reîntorși din exilurile prin care ne-a călăuzit, atent, autorul însuși, ne-am simțit îndemnați să încercăm, cu propriile mijloace, un exercițiu de admirație.
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
a cursului de istorie națională din noiembrie 1843 a avertizat că va fi împotriva a ceea ce a numit romanomanie cultivată de învățații ardeleni și nu va limita istoria țării la biografia domnitorilor, ci se va strădui, cît îl vor ajuta izvoarele documentare, să dea "o idee lămurită asupra stării sociale și morale, asupra obiceiurilor, prejudețelor, culturii, negoțului și literaturii vechilor români". În 1857-1859, în perioada luptei pentru Unirea Principatelor, Bolintineanu, prin ziarul său Dîmbovița, a surprins lumea politică românească prin militantismul
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
codrilor pofta de altă proprietate decât a frunzei smulsă cu aceeași mână cu care o ducea la buză, ca să cânte, pe când industrioasa ginte feminină ce-l înconjura trecea în sus și în jos pe poteci, cu ulcioare, către și de la izvor. Cu a cărui apă vie își spălau chipul și pregăteau nutritiva supă de urzici. Afară de femei și de oi, totul era în comun - codru, zăvoi, izlaz, baltă și brazdă - poate și cu excepția modului de locomoție, calul, dar numai fiindcă acesta
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
de a surprinde ceea ce observa. Și, totuși, în Germania vremii, cartea lui Kunisch n-a fost prețuita la valoarea ei iar, la noi, are dreptate d-na Viorica Niscov, importanța cărții a crescut numai datorită basmului valah care a fost izvorul de inspirație pentru Luceafărul lui Eminescu. Nu se știe, e bine de precizat, dacă la noi vestitul Kunisch a cules basmul (au fost două; capitolul cu pricina din carte e intitulat Basme valahe) direct din surse muntene. E mai curînd
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]