1,683 matches
-
mele, spuse ea, atingând-o și roșind ușor. Un cadou. Știu că nu te dai în vânt după astrologie, dar cred că mi se potrivește oricum, nu? Cu siguranță. Și galbenul ăla dă bine cu părul tău, spusei arătând spre jachetă. Janey se uită la costumul pe care-l purta. Sunt și eu un pic mai elegantă, nu? Din cauza proiectului ăstuia nou. Era adevărat; era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste foi și nimic înăuntru. — Ă, ce părere ai? zisei eu în cele din urmă, când ajunse la jambiere și costumul de gimnastică. Mă privii cu ochii goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Eram sclava pe viață a acestei femei. Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole, înfrumusețat cu nasturi aurii chiar și pe buzunare, care nu aveau nevoie de așa ceva. Elegant, dar confortabil. Arăta de parcă Woman’s Journal ar fi folosit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
polițist aflat în timpul liber și care are o prietenă pe care o cheamă Daphne. În timp ce Hugo, înalt, zvelt către subțire, care azi era în culmea dandysmului, cu pantalonii lui dungați, o cămașă largă de mătase cu jabou și cu o jachetă de in ruginie, ușor cambrată, nici că putea semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
roată în jurul meu marcându-și teritoriul și apoi ar fi început să-l miroasă pe Hawkins la fund, mârâind în tot acest timp, nu și-ar fi făcut cunoscute intențiile într-un mod mai evident de atât. Hawkins își luă jacheta de piele neagră și și-o aruncă pe un umăr. —Să-mi dai și mie numărul croitorului tău, zise Hugo. Hawkins se apropie de mine cu pași mari, scrâșnind din dinți, și mă îmbrățișă, o favoare pe care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușor și vesel. — Sam! Care mai e treaba pe acolo pe la voi? Stătea la biroul ei, cu calculatorul pornit și cu o grămadă de hârtii în tăvițele pentru documente care trebuie arhivate - imaginea sănătății și a eficienței, îmbrăcată într-o jachetă de un roz aprins și o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gât. Clopoțelul de la ușă sună, anunțând sosirea șalupei de poliție. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Șase fără opt minute. Probabil că era Bonsuan; nimeni altcineva nu era În stare să aducă atât de repede o barcă. Înșfăcă o jachetă de lână din șifonierul de lângă ușa de la intrare. Diminețile de septembrie puteau fi friguroase, iar la Santi Giovanni e Paolo, atât de aproape de apele lagunei, vântul sufla aproape mereu. La capătul celor cinci rânduri de scări, trase de ușa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
noapte bună și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
drumeagul făcea un alt cot strâns la stânga și urca o pantă abruptă, unde părea să se sfârșească. Fără nici o veste, Ambrogiani păși În spatele unui copac și-l trase pe Brunetti după el. Dintr-o singură mișcare, carabinierul duse mâna Înăuntrul jachetei și scoase pistolul cu o mână și, cu cealaltă, Îi dădu lui Brunetti un brânci puternic În mijlocul spatelui care-l făcu să se rotească În lături, complet dezechilibrat. Brunetti bătu aerul cu brațele, incapabil să se oprească locului. Preț de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sarcini se schimbau. M-a Întrebat dacă am citit un eseu pe care-a trebuit să-l scrie pentru cursul de engleză, spuse Paola. Văzându-i surprinderea, adăugă: Vino-ți În fire. A Întrebat și dacă poate avea o nouă jachetă de toamnă. — Nouă, cum ar fi s-o cumperi din magazin? Întrebă Brunetti, uimit. Asta din partea unui băiat care, În urmă cu două săptămâni, ținuse un crâncen discurs de condamnare a sistemului capitalist și-a felului cum acesta creează false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
inventase ideea de modă doar ca să creeze nesfârșita cerere de haine noi. Paola clătină din cap. — Nouă. De la magazin. Nu știu dacă sunt pregătit pentru asta, zise Brunetti. Suntem pe cale să ne pierdem anarhistul cu maniere grosolane? — Așa cred, Guido. Jacheta pe care a spus că o vrea este În vitrină la Duca d’Aosta și costă patru sute de mii de lire. — Ei bine, spune-i că Marx nu și-a făcut niciodată cumpărăturile de la Duca D’Aosta. Să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de la Duca D’Aosta. Să se ducă la Benetto alături de restul proletariatului. Patru sute de mii de lire; câștigase aproape de zece ori mai mult la Casinò. Într-o familie de patru, procentul de drept al lui Raffi? Nu, nu pentru o jachetă. Asta trebuia să fie, asta era prima spărtură În gheață, Începutul sfârșitului adolescenței. Și odată terminată adolescența, următorul pas pe care avea să-l facă fiul lui era intrarea În bărbăție. Bărbăție. — Ai vreo idee de ce se Întâmplă asta? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de noapte, care strecura mici dreptunghiuri de hârtie portocalie prin grilajul din fața magazinelor, dovadă a faptului că trecuse pe acolo În cursul nopții. Trecu pe lângă un restaurant și aruncă o privire Înăuntru ca să-i vadă pe membrii personalului Îmbrăcați În jachete albe Îngrămădiți În jurul unei mese, servind o ultimă băutură Înaintea plecării acasă. Și pisici. Șezând, tolănite, șerpuind În jurul fântânilor arteziene, lingându-se. Pisicile acestea nu vânau, deși șobolani erau cu nemiluita. Îl ignorară, cunoscând orele precise la care veneau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Încet trebuie să fi venit, dacă Brunetti nu-l auzise până când nu se aflase direct deasupra sa. Rămas singur, Brunetti scoase din nou lanterna din buzunar și se aplecă iar deasupra cadavrului lui Ruffolo. Purta un pulover gros, nu avea jachetă, așa Încât singurele buzunare erau cele de la blugi. În buzunarul de la spate avea un portmoneu. Conținea lucrurile obișnuite: cartea de identitate (Ruffolo avea doar douăzeci și șase de ani), permisul de conducere (nefiind venețian, avea unul), douăzeci de mii de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
patologie, nu mai putu ignora oamenii, atât de mulți păreau Îngrămădiți În holul Îngust. Nu mergeau nicăieri, stăteau doar acolo În grupuri mici, cu capetele laolaltă, discutând. Unii, În mod clar pacienți, purtau pijamale și capoate; alții purtau costume; câțiva jachetele albe de brancardieri. Chiar În fața ușii secției de patologie, văzu o uniformă cu care era mai familiar: Rossi stătea În fața ușii Închise, cu o mână ridicată Într-un gest care se voia a Împiedica mulțimea să se apropie și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe lângă Rossi și Împinse de perete ușa secției de patologie. Înăuntru, scena semăna uimitor de mult cu cea de afară: oameni stăteau În grupuri mici și discutau, cu capetele apropiate unul de altul. Toți aceștia oameni, Însă, erau Îmbrăcați În jachetele albe ale personalului spitalicesc. Cuvinte și fraze pluteau prin cameră către el. „Impazzita“, „terribile“, „che paura“, „vecchiaccia“ ș1ț. Asta corespundea fără tăgadă cu ceea ce spusese Rossi, dar nu-i oferi lui Brunetti nici o idee privitoare la ce se Întâmplase. Porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tânăr și puternic al americanului. Ca o linie trasată cu compasul, cercul morții fusese desenat drept și fără ezitare, aducându-l pe Brunetti Înapoi de unde Începuse. Merse cu spatele de la cel care fusese Ruffolo În birou. Un alt bărbat În jachetă albă stătea aplecat peste Bonaventura, atingând delicat cu degetele marginile rănii. Brunetti clătină din cap spre Vianello și Miotti, dar Înainte ca vreunul dintre ei să se poată mișca, Bonaventura se uită Înspre Brunetti și spuse: — Există totuși un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în acea pompă?... Ea, așa de săracă?... Dar în trăsura a doua? Cine era! Doi dandy din cei mai corupți ai orașului, cari râdeau în convoiul mortuar, îmbrăcați cu pantaloni de călărie strâmți, cu veste vinete, cu legături roșii, cu jachete galbene, cu pălării largi și cu câte două lanțuri de orologii. Secele fețe de maimuță râdeau râsul cel amar al desfrânaților sceptici, într-un convoi care numai râsul nu era apt de a-l escita. Rătăcit, în neputință de - a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig și tu stăteai înfofolit în jacheta mea neagră, veche. Mi-ai părut mai bătrân, mai încovoiat, mai obosit. Aș fi vrut să îți scriu că ai pierdut deja toate trenurile, iar când te-ai întors ea devenise de mult Lili Marlen. Dar ce ți-aș mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
când și când câte o fereastră luminată care o privea cu ochi de bufniță. Trotuarele erau pustii, nu aveai pe cine întreba, asta în situația în care chiar ai fi știut ce anume să întrebi. Porni la întâmplare, strângându-și jacheta în jurul trupului. Abia la primul colț văzu mașina lui, însoțind-o, în ritmul pașilor ei șovăielnici. Urcă, spuse Iacob și fata, ostenită, se strecură prin portiera deschisă. Ți-ai uitat poșeta. Și, în plus, trebuie să vorbim. Cred că e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o privim în liniște. Dintr-o parte, fără să ne temem că o să ne vadă. Își amestecă încet zahărul în cafea, cu gândul în altă parte. E îmbrăcată cu un taior de culoare gri, fusta cade corect până la genunchi, iar jacheta e încheiată până la nasturele de sus. Hainele îi dau aerul unei funcționare de bancă, dar până și un privitor proaspăt intrat în clubul nostru ar ezita să ducă mai departe această comparație, căci grațioasa noastră eroină îmbrăcată în taior pare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
răsfrânte, lucrurile vechi ale vremurilor neîntregite. Și astfel demonii se înmulțeau până într-o zi, când vor fi mai mulți decât numele pe care le știa. Dar nu încă. Era din nou liniște și maestrul mergea strângând între degete cheutorile jachetei lui ponosite. Se apropie de casa de vizavi abia după ce luminile se stinseră, chiar și la etaj, unde locatarul cel nou nu avea încă nevoie de cercul de lumină al veiozei, ca de o colivie a spaimelor sale. Se opri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
soția țipa de pe scenă la soțul ei: "Canalie!" Cortina cădea și urma ultimul act, al judecății. Acum, din fundul sălii, iluminați de reflector, soseau din nou în convoi bandiții cu cagule, având în mijlocul lor pe Jack, numai mascat și în jachetă. Jack era dus pe scenă și așezat în mijlocul ei. În dreapta și în stânga, în două sferturi de cerc, ședeau bandiții în picioare. Urmau un interogatoriu, un verdict și execuția imediată, de față fiind mereu femeia în rochie de seară. Jack era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puterii blânde, va dura mult mai mult până când China va avea un impact apropiat celui de care se bucură acum Statele Unite."102 În anii '50 numele Asiei era asociat sărăciei și foametei. La un moment dat, prin anii '60, cu jachetele Nehru și revoluția maoistă, a existat o infatuare politică de scurtă durată în Vest. După cum cânta John Lennon la apogeul mișcării împotriva războiului: Dacă mergi purtând imaginea președintelui Mao, n-o să-ți meargă nicicum, cu nimeni."103 Adevărata renaștere a
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
franceze știrea că aniversarea zilei împăratului Napoleon a fost serbată anul acesta la Paris c-un entuziasm mult mai mare decât anii trecuți. Te-deumul a fost asistat de o populațiune imensă, iar stradele erau îndesate de public, și viorelele impodobeau jachetele întocmai ca în zilele de glorie ale lui Napoleon. După finele missei, mulțimea și-a unit glasul în strigătul: "Vive Napoleon IV", la care câțiva au încercat a răspunde cu "Vive Rochefort". [12 august 1877] OBSERVAȚII CRITICE D. dr. Zotu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]