7,642 matches
-
scosese din cenușă păreau că atîrnă acum o tonă În buzunarul ei. Și dacă Nicolas, căruia femeia aceea Îi luase mințile, făcuse cu adevărat o prostie? Alungă ideea, mult prea odioasă, și se duse să-l vadă pe Loïc la jandarmerie. Fratele ei era abătut. Concentrat asupra durerii sale. Și asupra remușcării de a se fi purtat ca o brută cu fiul lui. - N-aș suporta să-l pierd, șopti el cu voce gîtuită. - Atunci ajută-mă, Loïc. Ajută-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zadar Încercă să-l Îndemne să vorbească, nu obținu nimic mai mult decît un simplu: Îmi pare rău. Și ei Îi părea rău - o, cît de mult! Ce se petrecuse cu complicitatea care Îi unea mai Înainte? Fersen intră În jandarmerie. Cu douăzeci de minute mai Înainte primise Întăriri. Și le instruise rapid la coborîrea de pe bac. - Vreau să-i interogați pe toți localnicii, unul cîte unul. Luați-i tare pe amicii tînărului Kermeur, dar și relațiile lui Chantal Pérec. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi urmări privirea ochilor ieșiți din orbite și Încremeni la rîndul ei. Pe geamul exterior, două mîini ca niște lopeți alunecau mînjind sticla mată cu dîre sîngerii. Un chip care se strîmba se lipi de geam. Pierric. Mașina 4x4 a jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd Îl văzuse cum lovește frenetic cu arătătorul Într-un punct precis de pe harta insulei agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un ungher la altul. Văzusem În ochii lor cum descreștea speranța pe măsură ce se lăsa noaptea. Să se ducă dracului toți. N-am să le spun nimic. Știam unde se dusese Nicolas. Și Chantal, de altfel. Îi văzusem dînd tîrcoale În jurul jandarmeriei noaptea trecută. Știam că erau Împreună. Știam că nu se vor mai Întoarce. Blestemați să fie! Aș fi putut, cu un singur cuvînt, să pun capăt cercetărilor. Întrebărilor. Neliniștii. Cuvîntul ăsta nu l-am rostit. *** Marie stătea așezată la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără nici o jenă. Ryan Îi prinse privirea și, preț de o clipă, păru mîhnit cînd declară că el fusese cel care prevenise jandarmeria. - Ce s-a Întîmplat? Întrebă Lucas, reținînd pentru sine acel iarăși care Îi stătea pe buze. - Spune-i dumneata, Îi lansă Marie lui Ryan. Pe mine n-are să mă creadă. Nu se Înșela. Cu atît mai mult cu cît Morineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu pas marțial, haina scurtă lăsînd să se vadă legănarea feselor pe care, ce mai Încoace și-ncolo, le găsea foarte frumoase. Ziua Începea bine. TÎnăra OPJ se proțăpise cu un aer foarte profesionist În fața planului insulei, prins pe peretele jandarmeriei. Trecură În revistă elementele pe care le aveau, apoi Lucas Întinse mîna după o cariocă. Morineau, dornic să-și dovedească utilitatea, Îi Întinse toată cutia. Fersen arătă succesiv niște puncte pe hartă, prezentîndu-și ipoteza. - Faleza și situl: Nicolas și Chantal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a descoperi ce s-a furat... Fersen Își scosese deja mobilul. - Asta dovedește că sîntem pe o pistă bună... Morineau? Am o mică treabă pentru tine... Se lăsase noaptea peste Lands’en de mai multe ceasuri cînd Marie ieși din jandarmerie sub pretextul că-și dezmorțește picioarele. Apelă numărul de mobil al lui Christian. În realitate, imaginea lui o obseda, se simțea prea vinovată față de el, trebuia să-i vorbească, să restabilească legătura Între ei. Rămase uluită auzind mesajul vocal care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mobilul care vibra din nou. După Fersen, o chema acum Annick. Ascultă mesajele, cel al secretarei o alarmă. - Marie, dacă ai putea veni, se Întîmplă ceva cu adevărat ciudat, e În legătură cu comandantul Fersen. Sună-mă, te rog... Secretara, singură În jandarmerie, era cuprinsă de o frică pe care nu și-o putea stăpîni. Aproape că-i sări În brațe Mariei cînd aceasta intră ca vijelia. - Vino să vezi! Comandantul a plecat spre golful Jefuitorilor de corăbii, am Încercat să dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădu buzna În port și Îl izbi din grabă pe paznicul care-și făcea rondul. - Hei! Ce te grăbești așa? Da’ ce i-a apucat pe toți În seara asta? Scuzîndu-se la repezeală, polițistul era gata să plece cu vedeta jandarmeriei, cînd fraza paznicului Îl alertă. - De ce ai spus asta? E vreo problemă? - Nici o problemă, doar madam’ Yvonne, mă rog, doamna Le Bihan a făcut tărăboi la telefon că s-o aștepte ultimul bac, zicea că are ceva urgent de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adîncimile fundului pe care nu izbuteau să-l sondeze. Toată noaptea, ochii istoviți ai marinarilor, uniți Într-un formidabil elan de solidaritate, scotociseră bezna unei mări ca de ulei, pe care nimic nu o tulbura. Toată noaptea, la bordul vedetei jandarmeriei, ale cărei reflectoare puternice fixate pe punte măturau cea mai mică urmă de cavitate În stînci, Marie urmărise, cu o speranță care se micșora cu trecerea orelor, cel mai infim semn de viață. Toată noaptea, În portul unde se adunaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unele după altele. Marinarii abătuți și istoviți debarcară și se Îndreptară spre bistroul unde Anne Îi aștepta cu cîte ceva care să le umple stomacul, În lipsa moralului căzut În bernă. Majoritatea insularilor erau pe punctul să se Împrăștie cînd vedeta jandarmeriei se Îndreptă țintă spre unul din traulerele aflate Încă pe mare, Le Pen-Ar-Cleuz. Timpul păru dintr-odată că se deșiră. Apoi vasul de pescuit se Întoarse, cu viteză redusă, escortat de vedetă. Pentru cunoscătorii versați În pescuitul marin, simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult că-l pierduse, dar acum totul avea să se aranjeze, o iubea, o ierta... Își apropia mîna de ecran cînd imaginea făcu linii și dispăru. Legătura prin satelit cu Christian Bréhat se Întrerupsese. Lucas stinse televizorul străvechi, pe care jandarmeria Îl moștenise cu prilejul unei chermeze locale și o sună pe Marie. Îi răspunse direct robotul mobilului. În clipa următoare, Lucas trecea deja În goană prin fața lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În port, văzu bacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd privirea Îi rămase agățată de imaginile camerelor video fixate asupra menhirilor de la Ty Kern. Dumnezeule! Imaginile dispăreau una după alta. Se repezi la monitoare și Învîrti butoanele. În van. Unul cîte unul, ecranele se Întunecară. În clipa următoare, părăsea jandarmeria pustie și sărea În mașina de teren. Cu căștile bine fixate pe urechi, ascultă soneria telefonului răsunînd și numără În minte pînă la șapte Înainte ca Morineau să răspundă. Era vizibil smuls cu forța din brațele lui Morfeu. - Se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că savurează liniștit peisajul. Fusese imediat de acord cu cererea lor de interogatoriu, adăugînd chiar, cu un zîmbet, că se mirase că Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș. CÎnd intrară În curtea jandarmeriei, dădură de Morineau care, foarte agitat, venea În Întîmpinarea lor cu un dosar În mînă. - Am informații În legătură cu trecutul lui Ryan, ghiciți ce a făcut! - Treizeci și cinci de ani de Închisoare penru uciderea unui polițist, Îi replică Marie deschizînd portiera. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
duc să văd ce crede Ryan despre ipoteza mea! - Vin cu dumneata! Nu că m-ar amuza, da’ dacă n-o fac, Fersen mă jupoaie. Marie refuză categoric: Caradec Își continua cercetările și trebuia să trimită rezultatul prin fax la jandarmerie, așa că trebuia ca Stéphane să rămînă la locul lui. Curajul natural al lui Morineau nu se manifestă chiar atît de tare Încît să se facă simțit, jandarmul nu mai stărui și se uită Îngrijorat după ea cum pleacă. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fusese pus la dispoziția lui, pentru a ușura căutările. Îngenuncheat În fața ușii deschise de la carlingă, cu ochii În lentilele binoclului cu rază lungă de vedere, scruta marea, păstrînd totodată legătura cu Morineau, care patrula cu oamenii lui la bordul vedetei jandarmeriei. Polițistul Încerca să-și recapete judecata limpede. PÎnă atunci, Ryan nu-i făcuse nici un rău Mariei, ba chiar Îi salvase viața În două rînduri. În mod logic, el nu avea nici un motiv să-i facă vreun rău fizic. Dar, bazîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei au reușit să clădească. Viața ei e legată de această insulă, În altă parte Gwen știe că n-ar fi nimic. - Începînd din momentul ăsta, o plasez sub supraveghere zi și noapte. O oră mai tîrziu, două mașini ale jandarmeriei se poziționau Într-un loc discret de supraveghere În apropierea reședinței familiei Le Bihan și a fabricii de faianță. La Întoarcerea acasă, Philippe Începu să-și sîcÎie soția. - Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cablu pentru a-l porni, gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle cînd văzu o siluetă Înălțîndu-se pe mal În fața ei. - Chiar credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale. Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai primit apelul. Și Îți garantez că nu Îți dădea telefon. Specialistul În crime ritualice aruncă o privire spre nisipul care Înghițise celularul Mariei și, odată cu el, misterul acelui apel. Fără să vrea, se Înfioră. * * * Se lăsase noaptea, iar În jandarmeria pustie doar biroul pus la dispoziția comandantului Fersen era luminat. Totuși el nu era acolo. Marie Îl convinsese, nu fără bătaie de cap, s-o lase pe ea s-o interogheze pe Gwen. Singură. Dacă aceasta avea să treacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de gît. - Asasinule! Tu ai ucis-o! Lucas se văzu nevoit să cheme doi jandarmi ca să-l stăpînească pe Philippe, care se potoli cînd Îl auzi pe polițist dînd un ordin. - Conduceți-l pe Pierre-Marie de Kersaint la postul de jandarmerie! - Cum? Ce v-a apucat? SÎnt agresat și tot pe mine mă arestați? se răzvrăti PM. Lucas se dovedi de neîmblînzit: silueta Înaltă și deșirată a lui PM Încă mai gesticula, dînd glas indignării și mîniei, cînd cei doi jandarmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Marie, aflînd de moartea lui Yvonne, avură măsura cinismului teribilului bătrîn. Le dădu prin minte bănuiala că poate avea și un amestec În moartea ei, dar raportul medical era categoric: moartea fusese indubitabil naturală. * * * În liniștea de la postul de jandarmerie, cei doi polițiști lucrau Într-un tandem perfect. În mod tacit, se apreciau profesional, Încercau același sentiment de satisfacție constatînd cît de repede și de bine comunicau și, de asemenea, că erau destul de complementari. Cu toate astea, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma În ceafă Înainte ca ea să se scoale, scotoci prin buzunare, scoase cheia de contact și o ridică pe Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că dulăpiorul de farmacie era la Îndemînă. Destupase rapid un flacon cu mercurocrom și-l vărsase pe podeaua cu parchetul descleiat. Stratagema era riscantă, dar Stéphane căzuse În plasă. Și Marie, din păcate. Deocamdată, era rîndul lui să tremure. Vedeta jandarmeriei, la bordul căreia lupta era În toi, se Îndrepta spre digul de la Molène fără ca ocupanții ei să-și fi dat seama de primejdie. Își lansă cu toată viteza barca, se apropie, Începu să strige: - Sări, Marie! Sări! Alertată de strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Alertată de strigăte, Marie se Întoarse, Îl văzu pe Lucas, apoi digul spre care el făcea semn, voi să reia comanda vedetei, dar Stéphane profită ca să-i dea o lovitură violentă, recuperîndu-și arma. Sub privirea Îngrozită a lui Fersen, vedeta jandarmeriei se apropia cu toată viteza de digul Înalt din piatră, În timp ce Morineau Își ațintea arma asupra Mariei. Împușcătura se auzi. Stéphane căzu În genunchi, Încercă s-o ochească pe Marie, dar ea sărise deja peste bord. În clipa următoare, vedeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întreg material de ascultare și informatică ținînd de o tehnologie de vîrf, o consolă legată prin mai multe fire de niște aparate de Înregistrare numerice pe care Marie descifră diverse nume. - Pusese totul sub ascultare: cameră Marie, cameră Lucas, birou jandarmerie... De necrezut! - Ia uită-te aici: un sintetizator de voci. Cu asta poți face ca oricine să spună orice. Luă CD-urile stivuite și etichetate. Voce Gwen, voce Nicolas... - Ne-a manipulat pe toți. Marie era cuprinsă de o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]