992 matches
-
pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși." 14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?" 15. Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti. 16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată esența ființei mele vibra la unison: Ding! Dong! Ding! Dong! De fiecare dată îl părăseam plậngậnd, jelind după limbile clopotului, făcậndu-mi cruci mari și implorậnd Divinitatea să-l redea în totalitate ființei mele, cu lumea senină, cu oamenii aceia cu sufletul curat ca aurul, cu verdeața parfumată a livezilor și dumbrăvilor, cu dealurile împodobite, cu pậrậiele limpezi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
leagănu-mi de aur să-mi dee bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. Odată numai Maiul vieței înflorește - La mine-a desflorit; Și zeul lin al păcei, - o lume, mă jelește! Făclia mi-o apleacă, lumina-i asfințește Și iasma-i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată - Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoez neatinsă și nedisigilată - 15De fericire-n lume nimica eu nu știu. Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prezentat în fața tatălui său și l-a rugat cuviincios, așa: -Dragă tată, te rog din toată inima să îmi dai binecuvântarea de a mă lupta cu Marco. Prea multe lacrimi s-au scurs din ochii mamelor, prea mulți iubiți își jelesc iubitele ascunse în adâncurile pământului. -Îmi pare rău, Andrico. Ești singurul meu fiu, tu vei moșteni tronul. Nu te pot lăsa. Poate alt voinic din regatul Soarelui o să dorească să îl înfrunte pe balaur. Să mai așteptăm. Tare s-a
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
Tebah, Gaham, Tahaș și Maaca. $23 1. Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani: aceștia sunt anii vieții Sarei. 2. Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, și Avraam a venit să jelească pe Sara și s-o plîngă. 3. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale, și a vorbit astfel fiilor lui Het: 4. "Eu sunt străin și venetic printre voi, dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
nu." 33. Iacov a cunoscut-o, și a zis: Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!" 34. Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse, și a jelit multă vreme pe fiul său. 35. Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mîngîie, dar el nu voia să primească nici o mîngîiere, ci zicea: Plîngînd mă voi coborî la fiul meu în locuința morților." Și plîngea astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
posteritate referitor la lucrurile despre care vă avertizează tao. În ceea ce o privește pe împărăteasă, aceasta abia începea să ajungă la deplinătate sexuală. Când Hsueh a murit, aceasta s-a retras imediat într-un palat din munți pentru a-l jeli - însoțită de o suită de 400 de tineri bruneți și de 30 de alchimiști taoiști, care îi preparau un elixir special din sânge de tigru și spermă proaspătă recoltată de la consorții săi. Acest elixir i-a făcut atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
la o ședință de vindecare șamanică: "ei erau jos, la poalele muntelui. Îi auzeam vorbind și cântând. După aceea am auzit un șaman gemând. Un doctor cânta și îl îngrijea". Bolnavul, în cele din urmă, moare și candidatul aude familia jelindu-l. Stânca începe să se crape. "Un om a apărut din despicătură: era înalt și zvelt și avea o pană de vultur în mână. El îi poruncește să-și facă rost de cutare și cutare pene și îl învață cum
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna, scutură fulgi deși din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-i să nu plângă și că el, Patrocles, i o va da de soție legiuită lui Ahile, care o va duce acasă la el, în Ftia, unde va fi nuntă mare în casa lui Peleu. Spre deosebire de celelalte captive, Briseis îl jelește nu pentru ea, ci pentru el, ca pe unul dintre ai săi, și i socotește moartea ca pe încă una dintre nefericirile sale. După aceea este pomenită doar în treacăt, ca reluându-și viața alături de Ahile. Ce i-a fost
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le ține în mână, ochii i se înflăcărează și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Gonzalo, bătrânul sfetnic care, în ceasul sumbru al trădării, îi salvase, pe el și fiica lui. Cu țelul unui bine viitor trezește amintirea unui bine din trecut. „Alonso, frate-său și-Antonio / Sunt ca și scoși din minți; ceilalți îi plâng, / Jelind neputincioși, dar mai ales / Acel căruia-i spui «bunul Gonzalo»; / În barba-i lacrimi cad ca iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe șesuri, încoace și încolo, ghemuri de scaieți și, rânduri-rânduri, scutură din arbori la pământ frunzișurile moarte ale verii, așa cum, iarna, scutură fulgi deși din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-i să nu plângă și că el, Patrocles, i o va da de soție legiuită lui Ahile, care o va duce acasă la el, în Ftia, unde va fi nuntă mare în casa lui Peleu. Spre deosebire de celelalte captive, Briseis îl jelește nu pentru ea, ci pentru el, ca pe unul dintre ai săi, și i socotește moartea ca pe încă una dintre nefericirile sale. După aceea este pomenită doar în treacăt, ca reluându-și viața alături de Ahile. Ce i-a fost
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le ține în mână, ochii i se înflăcărează și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Gonzalo, bătrânul sfetnic care, în ceasul sumbru al trădării, îi salvase, pe el și fiica lui. Cu țelul unui bine viitor trezește amintirea unui bine din trecut. „Alonso, frate-său și-Antonio / Sunt ca și scoși din minți; ceilalți îi plâng, / Jelind neputincioși, dar mai ales / Acel căruia-i spui «bunul Gonzalo»; / În barba-i lacrimi cad ca iarna picuri / Din streașina de stuf.“ De fapt, Gonzalo (despre care, cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
spectatorul. Stoicul este chiar prin natura lui antiteatral. Citând în Laocoon, eseu despre estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor greci care nu au șovăit să arate personaje care suferă în trupul lor, care jelesc, gem și strigă, atunci când durerea devine intolerabilă, în timp ce francezii, sub pretextul bunei cuviințe, au golit scena de spectacolul suferinței fizice. "Este de remarcat că printre puținele tragedii antice care ne-au parvenit, se află două piese unde durerea trupească intră
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vrea el să putrezească... și eu m-am gândit că oasele tot nu putrezesc; le-am îngropat aici, și carnea am făcut-o pastramă... Iusuf s-a îngălbenit deodată și s-a apucat cu mâininile de pântece. ... și a urmat jelindu-se Aron m-am gândit, de ce să nu fac iconomie la transport; am pus pastrama-ntr-un sac și i-am dat lui...să-l ducă la Ierusalim, la frate-meu, Șumen, s-o îngroape acolo, că el a știut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da' frigider n-avea ei, n-apucase să ia frigider, bietu Ilie, și-n rest, cui să-i mai arză atunci de carne? Cumnată-sa, o ținea două femei, sta și jelea și nu-și credea ochilor că îi venise și ei rându la rău pe lumea asta... De carne cui să-i mai pese? Se dusese ea să puie carnea la prăjit în tigaie, doar nu erea s-o lase să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viața are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
toate florile... Pe atunci tânăr, își iubea nevasta, cu suflet deschis, cum ai iubi o oglindă care nu s-ar aburi, un talisman care te-ar ocroti mereu. Bătrânul și-a iubit mult baba, până la ultima ei suflare. Acum, o jelea pe Axinia, pe vrednica lui noră... - Am țânut mult la dânsa... ca la ochii din cap, am țânut... bunî șî vrednică fimei o fost Axinia... Dumnezău s-o hodinească-n paci, în împărăția Lui! murmura bătrânul cu ochii în lacrimi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
uita la casa pădurarului, cum se desprindea din ceața dimineții... cum ieșea fumul din hogeag... Așa, neclintit, stătea ore în șir. Se lăsă noaptea și luna plină se ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru rătăcea și jelea după Anuca și ceilalți... De undeva din depărtări se auzi un urlet... Un urlet stins, dar pătrunzător, urmat de un cor de urlete asemnătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a spălat pe mâini timp de milenii fără să se curețe 15 aprilie 2011 căzuse în genunchi împreunase bătăturile mâinilor de undeva din istoria apocrifă a trupului său se insinua o neliniște tulburătoare semăna cu o femeie despletită pregătită să jelească propriul dezmăț în fața unui altar construit din iluzii obrajii erau brăzdați de șleauri adânci prin ele mărșăluiau cohorte de lacrimi se înfruntau pe câmpul de luptă al bărbiei apoi se aruncau în gol fără să strige într-o sinucidere sătulă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
niciodată tot timpul spun mai vreau mai vreau mai vreau din punctul meu de vedere aceasta este bulimie pe stil nou 24 iulie 2011 Redefinindu-mă prin gânduri absurde M-aș face că mor din rană și dor, Să văd cum jelești de uitare, Scenariu absurd, anemic și surd, Cerșind, peste timp, completare. M-aș face destin prin valuri de vin, Eretic, m-aș scoate în piață, Să ard pe un rug, prostii să îndrug, Simțindu-mă, iarăși, paiață. M-aș face
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pus la poale de Athos. M-aș face motiv, în definitiv Eu vin ca reper prin dezastre, M-aș face și punct, rămân contrapunct Prin toate durerile noastre. M-aș face că mor din rană și dor, Să văd cum jelești de uitare, Scenariu absurd, anemic și surd, Cerșind, peste timp, completare. 29 iulie 2011 Dumnezeu îl visează pe Abel noe umbla cu dumnezeu patruzeci de zile patruzeci de nopți peste ape fiii divini dispăruseră ca și cum n-ar fi fost totuși
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]