894 matches
-
stăteau de cealaltă parte, pe scaune de bucătărie. Nu existau gherete, nici grilaje de metal. Puteai să te ții de mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sofa și la băutura pe care o lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o. E periculos să încerci să-i desparți... La televizor am urmărit un documentar din viața naturii, despre șerpii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
viteza a cincea? Cu ce pot să-ți fiu de folos? — Am venit pentru laba mea de aur. Iisuse. Pentru recompensă. Am sorbit din pahar. Capul îmi era plin de Selina. N-am roșit și nici nu m-am simțit jenat. N-ai cum să roșești sau să te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a deschis ușa. Iat-o plină de viață, cu un zâmbet care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de intuit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Alex, pe de altă parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât pe Ina, dar îi era greu să ia o hotărâre. S-au văzut cazuri când unii oameni, aflându-se între două pâini, au declarat, oarecum jenați, că au rămas flămânzi. Se putea intui că alimentând nehotărârile sale cu amânări, acestea l-ar putea duce la asemenea similitudini. * Lucrul cert era că venise timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii neînfrânați pe întinsele câmpii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dar sfârșitul acesta de toamnă, atât de dușmănos, nu putea să-l suporte. Și totuși, pe o asemenea vreme, deși ziua se încenușase, decise să plece de acasă. Era mai hotărât ca oricând să meargă la Jan. Se simțea oarecum jenat că nu e în stare să ia singur o hotărâre. Jan îi era un prieten adevărat și, confesându-i-se, putea să-și reconfirme unele convingeri, să alunge temerile și incertitudinile ce-l încercau. În ziua aceea, n-a știut
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
asta nici un semn de viață, deschise ușa pe care el n-o Încuiase. Făcu un pas Înăuntru și-l văzu pe Lucas ieșind gol pușcă din baie, cu un prosop În mînă, cu care se acoperi În grabă, pudic. Marie, jenată, Își ceru scuze. - Îmi pare rău, comandante, dar...Tocmai a sunat Morineau. E ceva urgent! - Sper să fie așa, pentru că detest să fiu văzut nemachiat. Tulburarea Mariei se accentuă, căci Fersen, care nu se gîndea că trebuia să-și protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se ascundă În criptă. Polițisul se strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră spune În grotă cînd credeau că vor muri. Și izbucniră amîndoi Într-un rîs eliberator. Acesta fu momentul În care Își făcu apariția pe neașteptate Stéphane Morineau. Panica lui se transformă În mînie În fața rîsetelor lor tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În sănătatea voastră, copii. Și În sănătatea dumitale, Philippe. În sănătatea familiilor noastre care sporesc. Armelle Își drese discret vocea ca să-i atragă atenția: formula nu era dintre cele mai fericite ținînd seama de „Împuținarea“ familiei Le Bihan. PM zîmbi jenat, lăsă paharul jos și Începu să-și taie friptura cu mult entuziasm, continuînd să dea din gură de unul singur. - Bebelușul ăsta e În cele din urmă o veste excelentă, de altfel nimic nu anunță că va fi tar... Împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste câteva zile, după ce ne mai relaxăm amândoi. Dacă te pot ajuta cu ceva în privința procesului, îți stau la dispoziție. Pot servi ca martor, dacă dorești, deși nu sunt persoana cea mai indicată. (Iese, grăbit... Intră conglomeratul Philip. E ușor jenat. Se îndreaptă încet spre Dora.) Philip: Ne scuzi! N-am vrut să deranjăm. Am așteptat o vreme la ușă... Ne-am gândit că nu o să dureze prea mult, oricum.... Dora: Întâi mă spionezi și apoi îți ceri scuze. Philip ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu mai au răbdare, vor să-și intre imediat în noul rol. Cred că au survenit schimbări în firul dramatic. (Maurizio și Pulcheria se apropie mai mult și se țin timid de mână. Ea își duce din când în când, jenată, capul la floare și respiră adânc din ea, în timp ce frământă mâna lui Maurizio. Albina nu se poate hotărî iarăși pentru Pulcheria sau pentru floare. O derutează noua ei rochie albă. Se aude vocea rezonerului ce intră din nou pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngeri, ce se îngrămădesc să pătrundă în cameră. Fiecare înger ține un sul de pergament sub braț. Nu-mi spune că va trebui să le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
femeia, adresându-mi-se cu o voce severă. Proiectele astea au rămas în așteptare de acum patru săptămâni, când a plecat ultimul editor, așa că mă tem că ai de dat niște explicații autorilor. Apropo, eu... eu sunt Claire, am intervenit jenată, întinzând mâna. Femeia avea o tunsoare bob precisă și niște ochii luminoși, care nu clipeau, dar care sugerau o dependență serioasă de cafeină. De asemenea, femeia asta era cea mai albă ființă pe care o văzusem vreodată. În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ea. Mamă, cum poți să vorbești așa În fața unui viitor preot? Nu doar viitor preot, ci și un preot cu viitor, zise Amalia visătoare. Pentru că are prezent. Lângă el fericirea nu e numai o făgăduință neonorată, Însoțită de aceleași Încurajări jenate: va fi bine mâine, data viitoare, ne trebuie răbdare, ci și ocazia de a striga, acum și aici, În această lume, vreau să zic precum cele puține fericite: e bine! Dumneata ce părerea ai, domnule Coriolan? Coriolan ascultase cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui librarul. Vă rog să mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi petrecut cu totul altfel. Ochii săi luminoși erau umbriți din când În când de o ceață subțire melancolică, de visător incorigibil. Părea mai degrabă Încântat decât jenat că asistă la această scenă, ca și cum Împlinirea ei i s-ar fi datorat cumva Într-un mod miraculos chiar lui. Petru Însă Înțelegea că nu privirea candidă a intrusului Îl deranja, ci graba cu care Iolanda se desprindea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care imita de minune argintul viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit se opri jenat. De emoție, uită să Înghită și Începu să tușească. Atunci se așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea Reformei, și nu să vândă antene parabolice În zilele noastre, zise Iolanda. Adevărate rețetare ale cretinizării, completă Petru, jenat parcă de elanul său retoric pe care Iolanda nu Îl prețuia În mod deosebit. În fond, toată strădania sa de a veni În ajutorul doamnei Ster, chiar cu riscul unei mici chermeze de cartier, a urmărit În primul rând propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sunt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
palma peste gură: „Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei”. (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a apropiat și m-a prins de mâna rănită. „Hei, ce-ai pățit?” „Nu mă strânge, mă doare”, m-am apărat. „Săracul de tine, te-ai rănit”, râse Laura; un râs nervos care se transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsându-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergându-i fardul, lăsau urme și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am observat cu surprindere că se făcuse seară. Bătrânii ieșiseră din camere să se plimbe, dar nimeni nu se apropia de mine. Cum mă îndreptam spre cineva, respectivul se grăbea în altă parte. Până și Domnul Andrei s-a ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]