1,054 matches
-
mare. La un moment dat am început să nu mai fiu sigur că se uită după mine. Și așa și era. Am acostat și i-am trecut prin față în speranța că va schița un gest. Nimic. Privea prin mine. Jignirea era prea mare. Mă chinuisem mult să fac toate fițele alea cu planșa, obosindu-mă până la extenuarea totală, și ea scruta zarea. Nu existam. M-am înfuriat groaznic, așa că m-am dus la ea și am întrebat-o cu tupeu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
precum pasărea atunci când divina inspirațiune coboară peste el. Că poezia e de fapt un fel de țipăt modulat, asemeni celui de agonie sau de plăcere orgasmică. A face ordine în grădina poetică ar fi, în consecință, aproape un sacrilegiu, o jignire adusă Zeului... Este motivul pentru care întîlnim în lumea literară (mai cu seamă, cum ziceam, între autorii și cititorii de poezie) mai mult exclusivism și mai multă intoleranță decât în orice altă îndeletnicire de pe pământ. "Asta nu e poezie", auzi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu am dezbătut-o cu mine însumi privitor la vocațiile dumitale. Pe mine m-ar fi interesat insul care a scris fără să iscălească, nu omul care a tipărit; sau ca să înțelegi mai bine, responsabilitatea redactorului, nu a tipografului; căci jignirea măgulitoare a bănuielii că scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arghezian, poetica agresivității, ca expresie fundamentală a unui reflex polemic funciar, se înscrie într-o configurație elastic-încăpătoare, traversând grade diferite ale înverșunării: de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de ipostaziere, violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în incipit, pamfletarul dezvoltă un scenariu în care interdicția dobândește, treptat, o aură comic-absurdă. Excursul în imaginar, asupra căruia vom reveni puțin mai încolo, devansează concluzia subiectivă, prin generalizare, din final: "Spiritul meschin al popilor a fost întotdeauna înclinat spre jignirea celorlalți, spre stăpânirea spiritului public [...]. Trebuie însă statul să patroneze aceste apucături, această minoritate stupidă și mânjită?"189. Aici, forța asertivă a interogației retorice amplifică agresivitatea inferenței polemice, prelungind-o prin uzul epitetului descalificant. În planul dialogismului retoric, acuza tranșantă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vom consuma din ceea ce ne oferă gazda și nu cerem altceva. Începem să mâncăm numai după ce gazda ne invită în acest sens. Este politicos să mâncăm tot (sau aproape tot) ce avem în farfurie. Este o gravă impolitețe și o jignire la adresa gazdei să nu ne atingem de mâncare. Dacă mâncarea este servită în platouri și trebuie să ne punem singuri în farfurie, vom lua din platou porția care este în dreptul nostru. Nu începem să răscolim mâncarea din platou pentru a
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
primim, de față cu persoana sau persoanele de la care le-am primit. În nici un caz nu vom afirma ceva de genul: „Nu e ceea ce îmi doream” sau „Nu e prea grozav”. Ar fi o gravă impolitețe din partea noastră și o jignire la adresa celui care ne-a oferit cadoul. k) Dar în magazine cum ne comportăm? Întotdeauna în ușa magazinului vom da prioritate celor ce ies. În magazinele mici salutăm vânzătorul la intrarea cât și la ieșirea din magazin. În magazinele mari
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
de superioritatea noastră, bunul simț cere să nu facem caz de ea. Vorbim fără să ținem mâinile în buzunare. Vorbim fără să mestecăm gumă de mestecat. Nu vorbim cu gura plină. Vorbim politicos, amabil, calm, fără a folosi injurii ori jigniri. Vorbim folosind fără zgârcenie următoarele expresii: „Vă rog” sau „te rog”, ori de câte ori cerem ceva De exemplu: „Arătați-mi, vă rog, cartea cu coperta albastră!” „Spune-mi, te rog, când să te sun?” „Vă rog să mă scuzați!”, „Te rog să
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
fie ales subiectul, făr' să ne facem griji (iertați-ne, precepte) dacă tratează despre regi, chiar dacă pot pricepe că înțeleptul Filip, Rege al Spaniei, al nostru Sire, se supăra pe scenă când un rege-apărea, fie că în asta vedea o jignire adusă artei, fie că nu accepta ca autoritatea regală să figureze printre plebea trivială. Asta înseamnă revenirea la comedia antică, în care-l vedem pe Plaut introducându-i pe zei, după cum arată în al său Amfitrion Jupiter. Numai bunul Dumnezeu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
țăranului Scédase care le-a oferit ospitalitate, apoi aruncă trupul acestuia într-un puț. Corneille face aici aluzie la propria lui tragedie, Theodora fecioară și martiră care cunoaște, în 1645, un usturător eșec. 56 "O Doamne! ce chin îngrozitor! Astă jignire tatălui meu e adresată, De al Ximenei tată ofensator!" (n.tr.) 57 "Eteocle: Și unul și celălalt o ură de moarte ne purtăm: Dar, Creon, nu cu trecerea anilor o măsurăm, Cu noi odată s-a născut, iar a ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-și ia ochii de la cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori a fost ispășită. Anton s-a ridicat să asculte zvonurile pădurii, în timp ce ziua, tocmai se înfiripa... enise iarna... O neliniște împiedeca jderul să aștepte până ce noaptea avea să năvălească asupra codrului... Simțea un fel
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
primul și în primul rând, va fi mirată la vederea invitației. Și poate că era încă prea supărată pe ei ca să se hotărască să vină. Nieve o știa pe Darcey și știa că aceasta avea obiceiul să uite greu o jignire. Dar zece ani de zile! Nici chiar așa. O invitase pentru că voia să îi demonstreze celei care îi fusese odată prietenă că ea și Aidan erau pe bune. Voia ca Darcey să-i vadă jurându-și să rămână mereu împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
noi, ca în coșmaruri, tumori maligne ard. Lovim, constant, pereții, cu capete mahmure, Cucuiele acestea nu mai transmit nimic, Din când în când vin oaspeți, să ceară sau să fure, Eventual să lase un preaviz, în plic. Ne merităm impasul, jignirile și jalea, Ne naștem incapabili, pretindem ajutor, Ca un făcut, fatidic, în noi e-nchisă calea Și redactăm ferparul, cu drept de autor. Suntem cuprinși de spasme și de melancolie, Închiriem cu ora un dric și cai mascați, Sărbătorim dezastrul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și s-au admirat, amândoi cu piele fină și fără imperfecțiuni, la lumina lumânării. —Hei, îmi place... spuse el, făcând un gest către topul lui Ashling. Nu m-am priceput niciodată la articole vestimentare feminine. Tricou? Cred că este o jignire dacă îi spun tricou. Dar cum să îi spun? Top? Bluză? Cămașă? Vestă? Orice ar fi, îmi place. Se cheamă top. Și o bluză ce este, atunci? Ashling îi dădu câteva variante. Nu trebuie să spui niciodată „bluză“ unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe o sârguință tenace. Clarviziunea lui Augustus recunoscuse aceste calități ale lui. Însă puterea era singurul obiectiv vital al viselor sale, iar cucerirea ei fusese o lungă luptă de eliminare. Neîncrederea lui disprețuitoare în oameni era constantă și spontană, amintirea jignirilor era de neșters, ura față de dușmani - indestructibilă, capacitatea de a ucide - naturală și fără remușcări. Era complet lipsit de milă; terorizarea dușmanilor îi provoca o satisfacție ce mergea până la lascivitate, și nici un mijloc, oricât de atroce, nu i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anilor, și-au făcut griji în mod obsesiv pentru siluetele lor, am știut că indiferența aparentă a lui Stacey ascundea aproape sigur o conștientizare nefericită a propriei lipse de atractivitate. M-am gândit că un compliment nu ar trece drept jignire, ba chiar ar putea știrbi ceva din defensiva pe care o purta în jurul ei ca pe un șal impenetrabil. Ce inel drăguț! i-am zis eu cam la a șaptea vizită la magazin. Pe degetul mijlociu al mâinii drepte purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
credință și sinceritatea regretelor ei, să-ți accepte donația generoasă, dar fără ca asta să presupună... Destul, doamnă, destul! Acum se pare că, fără să vă dați seama, mă jigniți iar... — Poate fără intenție... Sunt împrejurări în care cele mai grave jigniri sunt cele produse fără intenție, cum se spune. Zău nu pricep... — Și totuși lucrurile sunt foarte clare. Am intrat odată într-o reuniune și unul dintre cei prezenți și care mă cunoștea nici măcar nu m-a salutat. La plecare, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta... — Înseamnă, doamnă doña Ermelinda, că, după ce mi-a cerut iertare pentru jignirea pe care mi-a adus-o crezând că prin cadoul meu aș fi căutat să o cumpăr și să-i forțez recunoștința, nu știu bine ce înseamnă că o acceptă, specificând însă că fără niciun compromis. Ce compromis, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui Însuși fără să scoată un sunet, mișcându-și doar buzele. Deodată, iluminat, văzu o Utopie totală, minunată, plină de dragoste, cuprinsă În această frază banală. Se hotărî să nu-i vorbească Tamarei despre asta, ca să nu adauge durerii o jignire. Tamar spuse: —Uite. Încălzitorul cu gaz e aproape gol. De ce vorbești singur? Fima răspunse: —L-am aprins pe cel electric la Gad. În biroul lui Alfred n-am intrat deloc. Dar am să mă duc Într-o clipă. Înțelegând ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la cutare decizie personală. Deși era asociat și îi pusese pe tavă „producția de utilaje de construcții, ba mai mult, și vânzările bune“, era privit ca un angajat. W. simțea, pe lângă revolta cauzată de conducerea neserioasă a afacerii, și o jignire. Fusese dat la o parte. Deși Gerda era deja „concediată“ și trebuia să părăsească țara, continua să lucreze mai departe la firmă, locuia în Südbaden și relația ei cu Hackler devenise publică, chiar dacă cei doi nu aveau încă dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și pe urmă (dacă până atunci victoria și recompensele nu vor fi mai pe măsura umilințelor, vulgarităților și dezgustului, a dezonoarei și a jignirilor cronice suportate până acum) să mă las păgubaș de acest experiment intolerabil și să revin pe un teren mai elevat și mai independent.“ Încă un an. PARTEA A TREIA 1 „Încă un an.“ Nu uitase Înțelegerea făcută cu soarta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să intensifice eforturile celor care huiduiau. — E intolerabil! exclamă John Singer Sargent, ridicându-se În picioare. Simțea nevoia imperioasă de a sări peste scaunele din fața lui și de a se urca pe scenă, pentru a-și salva compatriotul de această jignire. — De ce fac zgomotul ăsta, Kiki? Întrebă Emma, apucându-l speriată pe Du Maurier de braț și Împiedicându-l În efortul de a aplauda. — Nu știu... ba știu... dar e nedrept și crud, spuse el. Sunt o gașcă de terchea-berchea. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de data aceea nu l-ai pedepsit, pentru că intraseși de-acuma la bănuieli că urmărea ceva cum nu se poate de urât cu toate acele umilințe. Până atunci totul fusese o chestiune de lovituri sau injurii; Limardo a căutat o jignire mai profundă; când te-ai certat cu doamna, bărbatul a adunat publicul și v-a cerut să redeveniți prieteni și să vă sărutați În fața tuturor. Ca să vezi: soțul aduna chibiți, ca să le ceară propriei sale muieri și ibovnicului ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Fainberg erau la teatru. Limardo și-a atins până la urmă scopul. Era sigur că venise cu revolverul ca să facă moarte de om; dar omul era chiar el. Venise de departe; luni și luni de-a rândul, cerșise dezonoarea și jignirile, ca să prindă curaj să se sinucidă, căci ducea dorul morții. Mai cred și că, Înainte să moară, voia s-o vadă din nou pe doamna. Pujato, 2 septembrie 1942. Lunga căutare a lui Tai An În memoria lui Ernest Bramah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar fi purtat pică, ci pentru că, îndată după acea noapte de neuitat, Domnița - nici ea nu era supărată - i-a atras atenția foarte serios că acel bărbat ar fi extrem de periculos, nu uită nimic din vreo respingere sau lovire sau jignire, oricât de fără însemnătate ar fi fost, e capabil să se răzbune și peste un deceniu, cănd îi va veni bine și după ce te va fi învăluit într-o plasă, ca un păianjen.) „Zi-mi: de ce nu-l poți suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]