976 matches
-
ore bune de zbucium, Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu că e un domn bun sau unul rău? — Ceea ce vă-nșeală pe voi - răspunse Barzovie - e că un tiran poate face și lucruri bune. Să luăm un exemplu... în momentul acela o izbitură cumplită în corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și cu fapta. Ori de câte ori m-am mărturisit, canonul lor nu mi-a fost de nici un folos și necazul meu creștea. Metodiu se scarpină în barba-i colilie, se uită mai cu blândețe la cucernica femeie și se așeză într-un jilț. Iovănuț rămase în picioare. — Și care-i necazul tău, fata mea? - întrebă Metodiu. — Eu, venerabile părinte - zise Laura - l-am visat pe Domnul când eram mai mică. Era atâta de strălucitor cum stătea între nouri și se uita la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pietruite pe lângă parcelele de barabule, sperietori îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmbrăcate turcește în mijlocul cânepei și căzăcește în mijlocul ovăzului și altele și altele, de nu te mai saturai privind. La o răscruce de drumuri, dădură peste un țigan bătrân șezând picior peste picior într-un jilț domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul te-a pus să șezi în el, aici, în crucea drumurilor? — Da, dânsul - încuviință țiganul. — Păi de ce? Păi pe-aicea trece multă lume, e drum umblat: negustori, boieri ca dumneavoastră, oșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cap lucrul ăsta? - făcu spătarul. — Ei, mie! - zise țiganul. Dacă-mi venea mie gândul ăsta, stăteam aici de mic. Nu mie. Boierului i-a venit. Mi-a zis: „Mă, Tănase, ai îmbătrânit; de muncă nu mai ești bun; ia tu jilțul de colo, du-te la răscruce și fă ce-ți spun eu”. Mare minte, boierul meu, Dumnezeu să-i dea sănătate! — Și banii cine îi ia? întrebă spătarul. — îi împărțim pe din două: jumătate boierul, jumătate eu. La zece palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-vă milă de bătrânețile mele și trageți-mi câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câteva, că-mi plâng puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dreapta. — Da-o-ar boala-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben? E destul, să mergem - zise Barzovie-Vodă. Dar n-o dă ne lăsăm toți banii aici. își luară rămas bun de la Tănase, care se sculase din jilț și făcea câteva mișcări de dezmorțire, și-o apucară spre conac. Din loc în loc de-o parte și de alta a drumului, pe plopii înalți și foșnitori stăteau bătute-n cuie scânduri pe care erau scrise cu cărbune sau arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sub pasul celor cu jalbe într-atât, încât, din loc în loc, aveau găuri prin care se vedea podeaua de lemn mâncat de carii. Perdelele de la ferestre fâlfâiau pline de molii în curentul ce se strecura pe sub obloanele prost închise. în afara jilțului domnesc, celelalte erau descleiate și desfundate, astfel că nimeni nu mai putea sta la taclale cu Vodă decât în picioare. într-o dimineață, trezindu-se ca de obicei mai devreme decât tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri oaspeți la loc de verdeață, în odăile lor. Ne vom revedea mai târziu, la cină. Nu ne-ați răpit nimic din timpul nostru - spuse Metodiu ridicându-se din jilț, urmat de Iovănuț - ba aș zice că prin vorba Dumneavoastră adâncă ni l-ați îndestulat peste poate, cu atât mai mult cu cât voluptatea pe care ați descris-o în chip desăvârșit in abstracto, noi o cunoaștem la fel de bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
putere mâna în timp ce o conduce spre ușa dezolantei săli de așteptare a gării uitate de lume, șoptindu-i : "Să mergem !" Sania, asemănătoare cu un rădvan de modă veche larg și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și vreau să sădesc și în tine inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-o "bertă" cum a aflat că se numește pe aici șalul de inspirație ucraineană de dimensiunile unei cuverturi călduroase. Atelajul avansează cu opriri numeroase, pe un drum știut doar de Atanasie, alături de care, pe capră, e așezat Dragoș. Pe jilțul din spate, lângă Dora, așezat într-o rână pentru a putea coborî în orice moment, Ciprian care nu a renunțat la ideea de a-i însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
măturată de vânt a lăsat pe alocuri întinderi curate ca palma prin care sania alunecă scrâșnind. Omătul spulberat s-a adunat în troiene cu forme ciudate care barează din ce în ce mai des drumul. Cei trei bărbați se înarmează cu lopețile ascunse sub jilț, coboară și degajă drumul cu repeziciune, fără nici o vorbă, fără nici un gest inutil. Deși sub șubă este cald și bine Dora nu a adormit cu toate că toți o îndemnaseră. Eul ei se pare a se fi transferat în silueta întunecată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și răsuci. Logica luptei pentru putere în PSD l-a împins pe mai puțin experimentatul Năstase în postura de candidat la Președinția României, pe care nu și-o dorea, pentru a face loc veșnic tânărului Iliescu, legendarul Pesedeu, al cărui jilț de drept doar l-a ținut cald și acum îl predă cu temenele adânci. În fruntea noului PSD se întoarce cel mai vechi lider politic din Europa de Est, ultimul supraviețuitor al vechii gărzi comuniste. Asta da înnoire. Același Iliescu care a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
va rupe partidul? Nori negri, așteptare... N-a fost nimic. Legendarul Pesedeu și-a vărsat oful, s-a delimitat de oamenii în care a crezut, pe care i-a crescut ca pe fiii săi politici și care i-au tras jilțul de sub el. Apropiații spun că, după Congres, Iliescu a plâns. Nu pentru morții de la revoluție, vă dați seama. Nici pentru cei de la mineriade. Lor să le fie țărâna ușoară. Drama lui Iliescu a fost pierderea puterii, mai întâi în stat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
se duc în neant, în masa confuză a nehotărâților. Dar n-o să plâng tocmai eu soarta PSD. CHESTIUNEA CALULUI Câtă risipă! Câtă energie, emoție și inventivitate se risipesc în Parlamentul României doar pentru ca Văcăroiu și Năstase să mai stea în jilțuri o săptămână. Sau măcar o zi. Toate tertipurile procedurale sunt folosite, orice mijloc pare permis. După lupte grele care durează de trei săptămâni, progresele puterii sunt minime: s-a intrat în sfârșit în dezbaterea pe articolele noului regulament. Încep să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
oferă împrumut gena sa diplomatică, care, în relația cu Moscova, Kiev și chiar Chișinău, nu ne-a adus nici un folos. REVOLUȚIA BINELUI LUI GEOANĂ N-aș vrea să fiu în pielea lui Adrian Năstase. La Camera Deputaților, liberal-democrații îi zgâlțâie jilțul din răsputeri și se spune că Geoană ar fi negociat pe dedesubt cu aceștia să-l lase să cadă. Năstase se agață, cere armistițiu politic până trece gripa aviară. La partid, e amenințat cu un congres extraordinar care să-i
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
instituție a democrației, care este Parlamentul, se află oricum la nivelul de avarie, după 15 ani de selecție defectuoasă a oamenilor pe liste și de bani publici risipiți cu amândouă mâinile. Ei bine, ciocnirea năprasnică a puterii și opoziției în jurul jilțurilor celor două camere, cu blocajul aferent, a coborât pragul încrederii la 10%. Domnii Văcăroiu și Năstase pot fi fericiți, este un record absolut, democrația plătește pe ei prețul maxim. Dar coșmarul pare să se fi încheiat. Părțile au negociat responsabil
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Nababul socialist“, experții au apreciat valoarea tablourilor la milioane de dolari, iar pe internet cetățenii indignați au cerut confiscarea averii, eliminarea paraziților, îmbuibaților, lipitorilor etc. PSD a pierdut un milion de voturi. Năstase s-a făcut tot mai mic, în jilțul său de la Cameră, până când PSD ul i l-a tras de sub el. În efortul final s-au remarcat oameni de moravuri grele, ca Oprișan și Vanghelie. Iar Antonie Iorgovan, după ce l-a văzut căzut, l-a acuzat că a promovat
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]