959 matches
-
negre. - De ce își ascund ochii? întrebă Tefnaht. Ca să nu ghicim ce gândesc despre noi? - Nu, stăpâne, răspunse Auta. Soarele nostru e prea tare pentru ei. Acolo, în planeta lor, soarele acesta luminează mai slab. Ce doi preoți se așezară în jilțurile lor care fură ridicate de robi pe umeri. - Auta nu vine cu noi? întrebă Tefnaht. - Nu! zise bătrânul. Să mai stea, să mai afle. Auta se lăsă cu sfială în genunchi și-și lăsă capul în țărână. Cu coada ochiului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câtva timp, slujitorul îl chemă înăuntru. Sala cu cărți era goală. - Unde-i stăpânul nostru slăvit? întrebă sclavul Marelui Preot, dar slujitorul ieși tiptil strecurîndu-se pe lângă el, fără să-i fi răspuns. În o anumită parte a sălii erau câteva jilțuri de abanos acoperite cu piei de leopard. Auta îi pofti pe cei trei să se așeze, iar el rămase în picioare. După puține clipe intră un preot tânăr sau mai degrabă un învățăcel (Auta nu-l cunoștea) și-i spuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu-l cunoștea) și-i spuse sclavului, nedîndu-i timp să i se închine, că numaidecât va veni strălucitorul Tefnaht. Când să-l întrebe de Marele Preot, Auta văzu că nici tânărul nu mai era: se strecurase nezărit. Străinii ședeau în jilțuri și priveau odaia în tăcere. Când intră Tefnaht, Auta tresări și vru să cadă în genunchi, dar fiul Zeului Puterii îl opri cu un gest aspru și-i porunci în șoaptă să se așeze și el într-un jilț. Mirat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în jilțuri și priveau odaia în tăcere. Când intră Tefnaht, Auta tresări și vru să cadă în genunchi, dar fiul Zeului Puterii îl opri cu un gest aspru și-i porunci în șoaptă să se așeze și el într-un jilț. Mirat, Auta se așeză între Tefnaht și străini. Preotul îi ceru sclavului să-i întrebe cum se simțeau pe pământ, dacă s-au obișnuit cu văzduhul "nostru pămîntean" și ce ar dori să mai vadă și să mai afle. Străinii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
voi n-aș mai putea fi nici măcar ce am fost înainte... Hor se uită în ochii lui umezi, apoi zâmbi și spuse moale: - Bine, șase. Închiseră luntrea mică în firida anume făcută a celei mari, și intrară toți șase, desfăcîndu-și jilțurile și, după cum se cerea, culcîndu-se pe ele, întinse de tot, cu picioarele în sus. Jilțurile îi cuprindeau strâns, desfăcute cu totul ca niște paturi, și fiecare își strânse trupul în curele puternice. Apoi luntrea începu să se ridice pe cele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochii lui umezi, apoi zâmbi și spuse moale: - Bine, șase. Închiseră luntrea mică în firida anume făcută a celei mari, și intrară toți șase, desfăcîndu-și jilțurile și, după cum se cerea, culcîndu-se pe ele, întinse de tot, cu picioarele în sus. Jilțurile îi cuprindeau strâns, desfăcute cu totul ca niște paturi, și fiecare își strânse trupul în curele puternice. Apoi luntrea începu să se ridice pe cele două picioare ale ei care se lungiră până o așezară drept, cum stătuse în lanul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi fu rușine să spună. De altfel, nimeni n-avea timp de el. Fiecare avea în grijă câte o anume unealtă de măsurat... Toți aveau capetele băgate în altfel de globuri, mai lunguiețe, și fiecăruia, înainte de a se culca pe jilțul desfăcut, femeia îi dăduse să înghită anumiți sîmburași și, cum spunea ea, îi întărise bătaia inimii. Deodată, Auta simți că totul din jur începe să tremure mărunt și repede, împreună cu trupul lui. De undeva de departe, ca dintr-altă lume
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-a trecut, auzi înăuntrul globului care-i învelea capul vocea liniștită a cîrmaciului: - Coborâm. După un oarecare răstimp, Auta simți o ușoară smucitură de la cap spre picioare, și peste câteva clipe auzi un foșnet slab și câteva ușoare țăcănituri: jilțurile se strângeau, îndemnînd și trupurile de pe ele să se îndoaie. Acum șederea era plăcută. Dar iată că Hor cel dintâi începu să-și desfacă curelele. Auta se uită la el mirat. Hor îi spuse rîzînd: - Am ajuns. Auta își desfăcu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unei prăpăstii. Drumul părea că nu se mai sfârșește. Totuși, se sfârși. Când soarele luminase munții, intrară cu toții pe ușa luntrei mari. Nefert era atât de istovită încît nici nu mai putu să se mire. Hor și cârmaciul căzură în jilțuri, storși de puteri. Pe toți îi înconjurară ceilalți trei străini, roși tustrei de îngrijorare. Femeia începu să-i învioreze cu mingea fermecată și cu alte mijloace stranii. Dar erau prea zdrobiți. Auta se simțea însă bine. Îi luă pe rând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și cu alte mijloace stranii. Dar erau prea zdrobiți. Auta se simțea însă bine. Îi luă pe rând în brațe și îi duse în odăița rotundă unde puteau face baie de raze întremătoare nevăzute. Nefert între timp adormise pe un jilț desfăcut ca un pat. Când se trezi după un somn scurt, înainte de a-și da seama unde se află, auzi pe cei din jur vorbind ceva neînțeles, sau cum i se păru ei, cântând. Și străinii și Auta erau foarte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Moartea nu folosește niciodată nimănui. Nefert se agăță de umărul lui Auta. Bărbatul o privi, îndoit. Stătea în cumpănă. Apoi porni cu pași rari spre luntre, murmurînd: - Totuși uneori folosește. Voi n-aveți de unde să știți. Când se așezară în jilțuri și începură să-și încheie curelele, Auta își întrebă iubita: - Nici nu mi-ai spus, Nefert, dacă nu ți-e frică să vii sus. Nefert îl privi cu ochii mari și începu să plângă din nou. Nu se putea ști
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îmi caut și eu o zeiță pământeană ca a ta, și poate ea o să mă ierte... Gata! Plecăm! Toți aveau capetele în globuri. Și Nefert, care însă nu știa: i-l puseseră în somn. Hor întoarse un mâner, și toate jilțurile se răsturnară, lăsîndu-și călătorii să stea legați de ele cu capul în jos. Luntrea minunată, căreia i se închinaseră neamurile pământului, începu să tremure. Un vuiet surd se auzi dedesubtul ei, apoi luntrea țâșni în adâncimile de sus, ducând cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și-i porunci să intre cu cele unsprezece ale sale în rândul celorlalte. Nu voia să fie în față, unde se aflau soldații aduși pentru cucerirea unei țări noi. Aflați din nou în largul Mării dintre Pământuri, preoții ședeau în jilțuri plăcute pe puntea cu umbrar a corăbiei bătrânului. - Mi-ați istorisit tot, zise el, dar urechea mea n-a putut să se bucure de frumusețea cuvântului. Vreau să-mi spuneți, dacă ați văzut-o, cum arăta priveliștea nenorocirii. Preoții rămaseră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nenorocirii. Preoții rămaseră muți. Numai unul spuse: - Slăvite, avem un slujitor care a văzut începutul nenorocirii și știe să povestească frumos. - Aduceți-l! În scurtă vreme, o barcă se duse și se întoarse cu acel slujitor. Pe o masă dintre jilțuri se aflau poame și vinuri, carne fragedă de păsări fripte pe jăratic, turte de grâu cu miere... Preoții se desfătau cu acestea, iar slujitorul adus se așeză pe punte cu picioarele îndoite sub el și începu să povestească: - Am văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o barcă după Puarem! Ceilalți se priviră mirați, fără să întrebe nimic. După puțin timp, Puarem se urcă pe puntea navei Marelui Preot și se plecă îndoit din șale în fața slăvitului stăpân. Bătrânul porunci unui slujitor să-i aducă un jilț și o cupă pentru vin. Căpetenia rămase cu privirea uluită de această cinste care nu i se făcuse niciodată. Și cu atât mai uluit fu Puarem când auzi că bătrânul îi spune: - Puarem, tu ești viteaz și ești înțelept. Te-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
corabia regească veni pe puntea corăbiei Marelui Preot. Nu fu lăsat să intre și așteptă pe punte încă un ceas până să fie chemat. După alt răstimp, bătrânul ieși pe punte cu tânărul preot. Bătrânul așteptă în tăcere, așezat în jilț, până se adunară pe puntea corăbiei lui cei patru preoți de seamă, toți marii dregători și Puarem. Apoi se ridică și rosti cu glasul zdrobit: - Cel drag inimii marelui Zeu al Apelor, fiul lui și stăpânul nostru, al mării și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vremelnic s-a despărțit spre a ne aduce nouă tuturor fericire, și bucuria întregului pământ. Sufletul lui îmbătrînit a înviat și întinerește în trupul regelui nostru Mener, viața, sănătatea și puterea noastră. Marele Preot tăcu și se așeză. Într-un jilț împodobit cu argint și aur, îmbrăcat în mătăsuri regești, fu adus Mener și așezat între două șiruri de robi care începură să-i facă vânt și umbră cu mari pămătufuri din pene de struț. Aici, pe corabia Marelui Preot, cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prietenii săi străini nu socoteau nici în gând, nici scriind socotelile. Aveau niște cutii cu minte aproape omenească, ce lucrau în locul lor. Puțin mai târziu luntrea nu se mai roti în jurul ei. Apoi Hor le ceru să se culce pe jilțurile întinse și să-și lege curelele peste trup. - Coborîm? întrebă Auta plin de bucurie. Dar întrebarea și-o pusese mai mult sieși. După un ceas, luntrea se întoarse cu botul în sus și începu să coboare drept, din ce în ce mai lin. Toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îndrăzneau să-l întrebe nimic. Bătrânul se gândea. Bănuise că omul negru în haine argintii nu putea fi decât Auta. Dar femeia? Să fie într-adevăr fiica lui Tefnaht pe care o răpise robul răsculat? Marele Preot se ridică din jilț și-și luă toiagul în care se sprijinea. Se uită la toiag și deodată ochii lui aruncară fulgere: cum de uitase? I se păruse că fostul rob Auta rânjește din mânerul cu atâta meșteșug tăiat în abanos. Zvârli cu mânie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pescar sau păstor. Lumea străină mișuna căscând gura la înfricoșătoarele palate însă cei doi care apucaseră să vadă palatele Atlantidei nici nu se speriau de măreția de aici, nici nu aveau vreme s-o vadă. Ducîndu-se spre piață și văzând jilțurile purtate pe umeri de robi care intrau și ieșeau pe porțile bogatelor palate, Mai-Baka zise oftînd: - Aici nu știu cine ar mai îndrăzni să facă răscoală! Auta privi lung mulțimile nenumărate de străji, zidurile groase, robii istoviți, și nu răspunse. Șezură în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
știu de ce stătea acolo. Dumneata ai spune că păzea Atlantida de pirații cretani, gata să le dea cu cerul în cap. - Bine, zise gazda și alese o hârtie de pe masă. Dar de ce profetul Daniil zice așa: Privi până când fură puse jilțuri și s-a așezat Cel vechi de zile: îmbrăcămintea lui: albă ca zăpada, iar părul capului său: curat ca lâna; jilțul său: flăcări de foc; roatele lui: foc arzător. Un pârău de foc se vărsa și ieșea de sub el"? Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Bine, zise gazda și alese o hârtie de pe masă. Dar de ce profetul Daniil zice așa: Privi până când fură puse jilțuri și s-a așezat Cel vechi de zile: îmbrăcămintea lui: albă ca zăpada, iar părul capului său: curat ca lâna; jilțul său: flăcări de foc; roatele lui: foc arzător. Un pârău de foc se vărsa și ieșea de sub el"? Nu-ți amintește decolarea unei rachete cosmice? Fără îndoială că acel Daniil habar n-avea ce ascunde legenda auzită. A folosit-o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe picioare, nici viața, nici arta". Alteori, modul imperativ recalibrează distanțele dintre actanți, în așa fel încât prezența celui de-al doilea destinatar este puternic activată în text: "Scoateți pene noi.... Înmuiați-le de-a dreptul în otravă, nemoleșiți de jilțul în care veți avea timpul să dormiți"176. Pe aceeași axă imperativă, dar la o temperatură mai scăzută, se situează sfatul sapiențial, tot ca marcă proprie a programului poetic arghezian. Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lucrat cele omenești toate în calitate de om (...)”,și Care „după învierea Sa S-a arătat și S-a înălțat la ceruri, și S-aașezat la dreapta Tatălui, făcând ca materia trupului nostru să aibă aceeași cinstire (s.n.) și să stea într-același jilț, în virtutea asemănăriicu Dumnezeu, și în același trup va veni El cu slavă, să judece viii șimorții, întorși la viață prin puterea arătării Sale, și să răsplăteascăfiecăruia după faptele sale”<footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., pp. 109-110. footnote>. Revenind la mărturiile
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Jiiu, apoi Jiu (precum filius > fil’u > fiu, pustiu > pustiîu > pustiu), iar din acesta magh. Zsil și germ. Schill. Sprijină această presupunere numele unui pîrîu atestat documentar în județul Alba, Silly, derivatul Jiețul (cu sufixul slav -îcî > eț) și numele Jilț al unor pîrîiașe care se varsă, ca nervurile unei frunze, în Jiu și care sunt diminutive cu sufixul -îcî > eț ale lui Șil’ (ca în bg. kolec > rom. colț; sl. kinec > rom. clinț; srb. klanec > rom. cleanț; srb. Mehedinec > Mehedinț
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]