1,912 matches
-
la propriu și la figurat, de dimineața până în noapte, o grea povară. Cele două cofe, al căror conținut trăgea cel puțin treizeci de chilograme, atârnau, cumpănindu-se de un aparat sprijinit pe umerii și cerbicea purtătorului, căruia i se zicea jug. Unii purtau sarcina aceasta pe cobilițe; dar numărul acestora a fost întotdeauna mic. Oricât de greu de purtat era jugul acesta, când instituția aparilor a trebuit să lichideze, cei care-l purtau l-au regretat totuși și l-au plâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
puțin treizeci de chilograme, atârnau, cumpănindu-se de un aparat sprijinit pe umerii și cerbicea purtătorului, căruia i se zicea jug. Unii purtau sarcina aceasta pe cobilițe; dar numărul acestora a fost întotdeauna mic. Oricât de greu de purtat era jugul acesta, când instituția aparilor a trebuit să lichideze, cei care-l purtau l-au regretat totuși și l-au plâns. S-ar fi pus și în grevă, bieții apari săraci, dar mijlocul acesta de a-și afirma drepturile ținea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și în grevă, bieții apari săraci, dar mijlocul acesta de a-și afirma drepturile ținea de regimul nou, iar ei erau ultimii reprezentanți ai celui vechi. Cu siguranță că nici nu cunoșteau celebrele versuri ale lui Bolintineanu: "Cei ce poartă jugul, și-a trăi mai vor Merită să-l poarte, spre rușinea lor..." * Strada pe care ne găsim poartă, cum am spus, numele marelui logofăt Golia, piosul ziditor al unei biserici de demult dispărute, pe urmele căreia mai târziu Vasile Lupu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de împilare a mulțimii. "Religia? O frază de dânșii inventată, ca prin a ei putere să vă aplece-n jug..." Un socialist care se respecta nu numai că n-ar fi intrat în vreo biserică, dar ar fi crezut că lipsește de la principalele sale îndatoriri dacă n-ar fi proclamat în mod vizibil ateizmul său și nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un palat administrativ. Cu toate acestea, observați compturile și bugetele anilor trecuți și vedeți ce sume enorme s-au cheltuit în reparațiuni și pentru mobiliere de cancelarii. ....................................................................................................................................... La 1864, când s-a aplicat legea rurală, locuitorii posedau numai boi de jug 22 428. Acest număr de vite a scăzut foarte, locuitorii nu au în posesiunea lor nici jumătate din vitele ce au avut la 1864 și, cugetând, mai multe idei se prezintă spiritului pentru a descoperi de unde provine această însemnată scădere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conservarea naționalității, ci realizarea unei serii de idei liberale și egalitare cosmopolite. A fost o finețe extraordinară de-a debita esența cosmopolitismului sub forma naționalității și de-a face să treacă toate elementele sănătoase și istorice ale trecutului sub acest jug caudin. Odată egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale țării, orice patriot improvizat și de proveniență îndoioasă a voit să stea alături cu aceia pe cari trecutul lor [î]i lega cu sute de rădăcini de țară și de popor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
adevăr nu știe și atunci se vede că s-a rupt vechea legătură dintre d-lor, s-au despărțit! S-a auzit în adevăr în public de mai multe ori că d. Brătianu ar fi impacient de a scăpa de jugul greu pe care d. Rosetti i-l impune prin numeroșii partizani ce are în Cameră și care constituiesc partea stricată a partidului liberal. Și nu o dată d. Brătianu însuși s-a plâns cu amărăciune, în adunările particulare ale partidului, de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Stelei României, director la Eforia spitalelor, director la Ministerul de Interne, înfruntă opinia publică speriată, se bucură de bani adunați din sudoarea și sângele nenorociților pe care i-a trecut în Bulgaria în toiul iernei ca pe niște vite de jug, și acest exemplu strălucit de imoralitate nepedepsită și triumfătoare corupe mai mult junimea unei națiuni decât tot ce cineva și-ar putea închipui. Dar cei care tolerează asemenea lucruri? Ce nume merită? Ce cauză-i îndeamnă? Slăbiciune? Incapacitate? Indiferență? Egoism
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
guvernului turcesc. Atâta e sigur, că planurile pentru unirea celor două principate nu se vor ivi cât timp domnește Alexandru la nordul Balcanilor. Șeful comitetului de agitațiune din Filipopol, Iankoloff, a declarat pe față că mai bucuros rămân rumeliștii sub jugul otoman decât sub cel al unui despot rusesc. Este un profit ce a rezultat din lovitura de stat că dispare de pe cerul oriental cestiunea mult ventilată a împreunării celor două Bulgarii. [3 iulie 1881] ["LA 27 IUNIE A APĂRUT... "] La
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
neam în neam împreună, i s-a substituit noul proprietar parvenit sau arendașul grec ori ovrei, care nu vede în țăran nici pe compatriotul lui, nici pe creștin, nici pe om, ci o simplă unealtă de muncă, o vită de jug, un paria. De aceea se vor vedea pe moșiile a d-alde Zevzecopol și Pehlivanidis oamenii duși în lanțuri și nemâncați ca să lucreze pentru datorii adesea false, fictive, bazate pe contracte false, legalizate de primari venali, executate de subprefecți mituiți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în Pesta nu s-ar da ascultare știrilor neroade iscate din când în când despre introducerea pe ascuns de arme din Țara Românească în Transilvania și despre pretinse încercări a unor agenți români de-a isca o insurecțiune pentru scuturarea jugului maghiar. Guvernul maghiar însă dă o serioasă atenție zgomotului van al unor intriganți obscuri, cari în țara lor proprie nu au nici o însemnătate, precum și intrigilor unei partide din România compuse din patrioți sanguinici și din democrați vicleni în serviciul Rusiei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
săi și desigur stâlp al partidului roșu din localitate. D. Prodanescu va deveni gelos de această producție literară. {EminescuOpXII 314} INDEPENDENȚA I III Am o țară, mult iubită, Să trăiască Căpitanul România, independentă, Carol, Rege și oșteanul Ea era sub jug turcesc, Căci cu a lui debacie, O! pământ ce eu îl slăvesc Și a noastră vitejie, II IV Dar, armata românească Am scăpat din jug turcesc Cu virtutea strămoșească Pământul cel strămoșesc, Au luptat ca niște lei Și mai repet
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
țară, mult iubită, Să trăiască Căpitanul România, independentă, Carol, Rege și oșteanul Ea era sub jug turcesc, Căci cu a lui debacie, O! pământ ce eu îl slăvesc Și a noastră vitejie, II IV Dar, armata românească Am scăpat din jug turcesc Cu virtutea strămoșească Pământul cel strămoșesc, Au luptat ca niște lei Și mai repet încă o dată, Ș-au scăpat țara de ei C-am o țară neatârnată. A!!! A??? [27 august 1881] ["ASUPRA SCOPULUI... "] Asupra scopului, până azi nelimpezit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
condus la demonstrații zgomotoase, un popor care îngăduie ca un Senat să spele, printr-un vot de trecere la ordinea zilei, afaceri numite scabroase de către chiar acel ce era implicat în ele, un asemenea popor va purta încă mult timp jugul frazei și al exploatării, impus de un proletariat fără nici o importanță civilizatorie. [ 27 iunie 1880] ["DUPĂ CE SOLICITUDINEA GUVERNANȚILOR... După ce solicitudinea guvernanților noștri au dat rezultatele cele mai frumoase pe toate terenurile; după ce de ex. bugetul cheltuielilor statului s-a suit
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cari pe atunci erau toți fără escepție catolici și cari prin interregnul venețian intraseră în relațiuni diferite cu străinătatea, se distinge din capul locului prin următoarea {EminescuOpXI 478} particularitate: turcii ar fi preferat de-a-i supune pe albaneji sub același jug aspru la care-i supusese pe slavi; dar gințele muntene respinseră cu atâta energie orice tentativă de cucerire a noilor lor adversari încît, de voie, de nevoie, turcii au căutat să renunțe la supunerea lor. Astfel, în chiar timpul invaziunii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zile de lucru decât aceeași suprafață de pământ fertil și drept. Numărul de morgen diferea de asemenea de la un loc la altul, În funcție de capacitatea mâinii de lucru locale și de plantele cultivate, și de la o epocă la alta, tehnologia (pluguri, juguri, hamuri) influențând volumul de muncă pe care o putea depune un om Într-o zi. Pământul putea fi evaluat și În funcție de cantitatea de sămânță necesară cultivării lui. Dacă solul era foarte bogat, se punea multă sămânță, În timp ce pe terenurile sărace
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
tătarii nu sunt pregătiți pentru o campanie în timpul iernii; hanul nu are nici o veste de la aliatul său polon, care trebuie să atace odată cu el și nici de la Mengli Ghirai, aliatul lui Ivan, așa că se retrage și, în felul acesta, încetează jugul tătar. Fiind aliat cu hanul din Crimeea, care era vasalul sultanului, Ivan al III-lea nu avea de ce să fie interesat într-un conflict cu Mahomed al II-lea. Împrejurările fac ca Moldova să se afle singură în fața celei mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
astfel că întreaga acea țară s-a încredințat că turcul nu-i va mai da de grijă”. Erau constatări făcute în momentele de entuziasm, generat de înțelegerea și înfrățirea românilor. Pericolul comun, dorința poporului de rând de a scăpa de jugul otoman, au făcut ca, la începutul ultimului pătrar din veacul al XV-lea, Bucureștii să cunoască prima înfrățire politică dintre Moldova și Muntenia. Nici oastea transilvăneană, nici Ștefan cel Mare, nu puteau să rămână vreme îndelungată în Muntenia. Se apropia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trecut Carpații alături de turci. Astfel, voievozii au reușit prin abilitatea lor politică, să asigure existența noastră neîntreruptă, ca stat, de-a lungul atâtor veacuri, în timp ce în jurul nostru, mari puteri, ca regatul feudal ungar de exemplu, se prăbușeau și dispăreau sub jugul turcesc. Dacă ținem seama de aceste considerente de ordin politic, înțelegem care au fost motivele ce l-au împins pe Țepeluș să se închine turcilor. Fără asentimentul Porții, un voievod nu se putea menține multă vreme în scaunul Munteniei, chiar dacă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prudent să turbure domnia Moldovei, țară atât de importantă, câtă vreme exista amenințarea turcească. Alexandru Lăpușneanu, în Moldova, și Mircea Ciobanul, în Țara Românească, au căsăpit fără milă pe cei care cârtiseră împotriva autorității lor, după care a venit înăsprirea jugului otoman, domnul devenind intermediarul dintre sultan și țară; cine se ridica împotriva lui, se ridica împotriva sultanului. S-a spus despre Ștefan cel Mare că, în ultima parte a domniei, a făcut danii în sate bisericii și unor boieri foarte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
construcții la mânăstirile din Sfântul Munte. Mai înainte ca să zidească propria-i ctitorie, domnul a înțeles că prin bisericile de la Athos trebie menținută flacăra credinței creștin-ortodoxe, aceasta însemnând păstrarea identității naționale prin credință a popoarelor din sud-estul european, căzute sub jugul otoman. În 1463, se copia un Apostol pentru mânăstirea Zografu, iar la 10 mai 1466, domnul dăruia mânăstirii Zografu un obroc anual de 100 de ducați ungurești. La 13 septembrie 1471 dăruia “bolniței noastre din sfânta noastră mânăstire Zografu” un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dumnezeul nostru.” Expresii identice se găsesc și în Letopiseț, dovadă că autorul lor a fost aceași persoană. După care vine apelul patetic al domnului la unitatea de acțiune a creștinilor, pentru ca Moldova, această “poartă a creștinătății”, să nu cadă sub jugul păgânilor. Orgoliu, vană infatuare ? Atunci când domnul definește rostul strategic al Moldovei ? Venețienii, apoi Papa și regii Ungariei și Poloniei, se vor convinge treptat de acest adevăr. Până atunci, Moldova se va lupta singură cu puhoiul otoman în 1476. În 1477
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de coală împăturită în două, a dezlipit-o și a citit-o. Că el, săracul, știa oleacă de carte. Eu n-avusesem parte. A citit și s-a negrit la față. Apoi a oftat iarăși și-a dejugat boii, trântind jugul de pământ cu ciudă, încât am crezut că se desface și se preface într-un braț de lopățele și surcele. Ce-i, măi omule? Ce te-a apucat? De ce te înfurii, de ce te răzbuni pe un lucru care nu ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe un lucru care nu ți-a făcut nimic și care îți mai și trebuie?... Ducă-se toate la dracu-n praznic! Că mie, unuia, nu-mi mai sunt de nici un folos, nici car, nici boi, nici vechitura asta de jug... Că la război, omul știe când pleacă, dar nu și când vine-napoi... Da, ce vorbă-i asta, Vasile?... Te duci cu teamă? E și un Dumnezeu care îi are în grijă pe oameni, pe fiecare... Ei... o vorbă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
model" de ordine și drept. Când țăranii din fostul ocol domnesc al Cîmpulungului Moldovenesc se plângeau la Viena că "funcționarii camerali se poartă ca niște zbiri, sfidează orice principii de drept și dreptate" și că ei ar prefera "revenirea la jugul otoman" decât să îndure în continuare "batjocura dreptului și a umanității din sărmana Bucovină, care nu-și găsește pereche de-atâta nedreptate, în vastele provincii ale Austriei, ba chiar în toată lumea civilizată" împăratul Franz Iosif se vede silit el însuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]