1,012 matches
-
nu are voie să Încalce legea care-i Îndrăgește numai pe marii spoliatori ai averilor adunate cu trudă de "simplul cetățean". Și ce dragoste mare Între legislația noastră și cei câteva zeci de mii de "sus". Se pedepsesc chiar și justițiarii mai "de jos" care Încearcă să urmeze exemplul celor "de mai sus". În rest totul este perfect. Este cumva, cineva nemulțumit?! De ce? Nu se poate!!! Ia să vedem cum Îi putem aplica legea, ca să nu mai Îndrăznească să caște gura
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
raport de scris mai Întîi, așa că hai să-i dăm bătaie. Stens rîse: — Atacarea unei femei cu circumstanțe agravante, codul penal al statului California, articolul șase sute douăzeci și trei, aliniatul unu? Adică eu sînt mort de beat și tu ești justițiarul lu’ pește? — Da. Iar tu ești mai mare În grad. Ce facem acum? Stens Îi făcu cu ochiul. Bud se apropie de verandă dintr-o parte, cu pistolul În mînă. Toate ferestrele casei erau complet acoperite cu draperii. Bud prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întîmplă s-o mierlești - bagă de seamă, asasinule! -, șeful poliției, William H. Parker, nu va precupeți nici un efort ca să-l descopere pe ticălosul care te-a cocoțat În trenul de noapte, cu destinația Marele Adios. Dar dacă ești un jurnalist justițiar, care scrie pentru revista de față, și ești ciopîrțit În porții mici În propriul tău living - asasinule, bucură-te!!! -, atunci șeful Parker și mongoloizii lui moraliști, mizantropi și tembeli Își vor pune palmele În sîn (bine bătătorite de cîte peșcheșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spălător gemînd de furie și cu nasul roșu de sînge. Încercă să intre În pielea Supra Șoricelului și Într-adevăr tipul nu făcea altceva decît să se Întîlnească tot timpul cu ziduri, dar niciodată nu se făcea țăndări; micuțul animal justițiar Învățase bine lecția asta și nu greșea niciodată, dar ce să fac eu Închis aici În baie și năpădit de tristețe... Lui Julius Îi fu puțintel rușine, se sperie de acest fel de singurătate Într-o baie imensă și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a savura în liniște plăcerile legăturii cu Egistos (De bucurie că pot trăi în pace.../ Dușmanul zace-n urnă, cealaltă-n zdrențe zace.../ A, în sfârșit, dreptatea cerească s-a făcut... - V, p. 392). Electra acționează mai puțin din instinct justițiar, din iubire filială și din sentimentul datoriei față de tatăl ucis, cât din ură și ranchiună față de Klytemnestra și amantul acesteia. Își urăște mama ca pe o rivală la dragostea lui Egistos (mi-ai furat bărbatul pe care l-aș fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
orice verdict favorabil uneia dintre părți în seamnă inevitabil respingere sau penalități pentru cealaltă. Adică noi nemul țumiți și dușmani. N-are însă încotro. În mintea maselor, nimic nu se potrivește mai bine cu maiestatea unui conducător decât munca de justițiar. Consideră că de asta stă în fruntea lor pe timp de pace. Ca să le asculte plângerile și să le acorde favoruri. Căci și acordarea unor pedepse poate fi interpretată astfel. Încearcă să se eschiveze: — Eu nu-mi pierd vremea cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfârși în chip minunat. Cu adevărat, tainicele cărări ale iubirii îi vor conduce pe protagoniști la un final fericit. Era nevoie de un nou accident pentru acest lucru. O zguduire. O transformare. Un prag. Trecut cu brio. În plus, spirit justițiar, autorul dorește să îndrepte toate lucrurile care stau strâmb, la vederea cărora nu poate rămâne indiferent. Este, într-un fel, un luptător. Și cu acest roman captivant, Marian Malciu se înscrie în galeria prozatorilor contemporani. Și-a câștigat cititorii și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în cazul Patriciu. Tocmai că nu le-a pus. Într-un moment în care scandalul băltea și s-ar fi stins de la sine, practic Tăriceanu a repus chestiunea pe tapet. Și asta tocmai când Botoș făcuse pasul înapoi, de pe poziția justițiarului „deranjat“ de factorul politic pe linia de fund, acolo unde „n a fost o intervenție în actul de justiție“. De altfel, să nu uităm că Patriciu n-a fost eliberat de parchetul care îl reținuse, ci de un judecător pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
instabil, erodarea puterii pentru a culege roadele, sondajele arată că procentele risipite de coaliție se scurg direct la PRM. Acesta a revenit la unitatea de monolit, cu Vadim Tudor reales la al patrulea congres și fâlfâit de steaguri. Iar discursul justițiar al acestuia, fără nici o legătură cu democrația și statul de drept, prinde la masele obosite să tot aștepte rezultatele luptei anticorupție. Până una-alta, dezamăgiții văd cum intră și ies de la parchet ba Marian Oprișan, ba Corneliu Iacobov, ba Ovidiu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
fapt în sufletul ei, sau în imaginația ei pe măsură ce se derula acțiunea filmului : ea mă vedea întotdeauna de fapt pe mine în rolul principal. Da, acest lucru deveni treptat evident, nu mă înșelam. John Wayne în absolut toate rolurile de justițiar al Vestului sălbatic eram de fapt eu. Harisson Ford în rolul lui Indiana Jones eram tot eu. antonio Banderas jucîndu-l pe Zorro eram sută la sută tot eu, Victor, fiul mamei mele. Pînă și Humphrey Bogart suferind din dragoste în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
natală, Basarabia, este teritoriu cotropit prin expansionismul țarist, iar Sovietele continuă politica de acaparare sub pretextul eliberii de sub jugul capitalist. Absolvent al Seminarului Teologic se hotărăște să dezvăluie pe calea reportajului gazetăresc acțiunile nefaste antinaționale și să mențină sentimental patriotic justițiar față de pericolul de peste Nistru. Tânărul gazetar era contrariat și de faptul că până În anul 1930 Basarabia românească nu avea nici un cotidian românesc ci corespondenți diletanți pentru presa centrală din București, presă În cea mai mare parte aservită intereselor străine. Existau
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
nu ar trebui să fie scandalizarea (deși există toate premisele pentru asta), tonalitățile inchizitoriale (e totuși secolul XXI) sau critica îmbălsămată în jigniri la adresa autorului și a regizorului. Efectul imediat, spuneam, ar trebui să fie tristețea, una calmă, fără accese justițiare, una rezumată admirabil în acea sintagmă nemuritoare: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!"131. Un ton critic, încadrat ferm în genul de discurs abordat în acest subcapitol, este cel al lui Răzvan Codrescu: "Sub paravanul parșiv al "autonomiei esteticului", autoarea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
când de fapt totul era o industrie profitabilă, încă o moștenire a erei Thatcher, îngrijirea geriatrică privată. Pe când se îndrepta furios spre ușa impunătoare, Jack încercă să-și dea seama de ce era atât de vehement. Oare i se stârnise spiritul justițiar pentru că acesta era genul de scandal pe care îl dădea în vileag cu mare bucurie sau să fi fost ceva mult mai personal? Mama lui murise în urma unui atac subit, așa cum spusese întotdeauna că ar vrea să moară. Tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu toții sarmale și beam vin alb, alsacian, când s-a dat știrea că Ceaușescu a fost judecat, condamnat și executat. Eu tocmai le explicam francezilor că toată lumea în România e împotriva lui. Pe ecran, Gelu Voican își lua aere de justițiar. Deși încă nu știam prea bine cum se desfășurase procesul, iar scenele care ni se arătau erau disparate și montate în așa fel încât să nu vedem mare lucru, și oricum, nu completul de judecată, ci doar avocatul care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
fundamental al acestei susțineri, invocația către Agamemnon se transformă treptat și din ce în ce mai limpede într-o încercare de aducere a acestuia printre pământeni. Oreste și Electra își cheamă tatăl „la lumină”, pentru ca el să acționeze deopotrivă ca războinic sângeros și ca justițiar - Ares și Dikê; la rândul său, corul vorbește despre venirea celui mort, dezvoltând întregul vocabular al apariției, al ieșirii la lumina zilei. În finalul invocației rituale, Oreste îi va cere chiar și pământului să se deschidă, pentru ca tatăl să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
afirmă că părintele lor trebuie să „se trezească” la amintirea jignirilor și a umilințelor îndurate, pentru a face dreptate. Fantoma regelui nu va apărea, nu se va arăta niciodată. Dar ea sălășluiește în Oreste cel susținut de erinii, în Oreste justițiarul, devenit el însuși un ucigaș. Fără îndoială că am putea vorbi, în acest caz, despre o identificare a fiului cu fantoma răzbunătoare a tatălui. Oare nu-i roagă Oreste pe tatăl său și pământul în care acesta zace să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
visul este adevărat. El anunță că se va face dreptate și că vor sosi eriniile. Fantoma apărută în vis dobândește valoare de oracol. Vedeniile nopții se vor adeveri în realitatea faptelor, se vor împlini prin moarte, prin violența criminală și justițiară a lui Oreste, mesagerul morților din adâncuri. Cadavrul tragic naște fantometc "Cadavrul tragic naște fantome" Dar și cei morți de curând refuză să moară cu totul. Desigur, în finalul Electrei lui Sofocle, cadavrul Clitemnestrei, prezent pe scenă, nu este decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vedere, din strada Palmotičeva pe care zăcea un cal sfîrtecat. Zgomotul asurzitor al șenilelor de tanc acoperea pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN-ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sînge de pe zid, pe care tata o va zări prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpînirea lumii va fi curînd adus la cunoștința omenirii oarbe și surde. Conform declarației lui P. Petrovici Stepanov, fost procuror al sinodului moscovit, fost consilier de palat etc., declarație dată sub jurămînt În 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea! Putea toarce o conversație fascinantă, aproape sclipitoare, din cel mai subțire aer care a plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să i se spună că adresa ei, Ark Street, numărul 921 - era pe o uliță mizerabilă de cocioabe. A fost chiar dezamăgit când s-a dovedit că lucrurile nu stăteau nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sacru este atestat de documente istorice, etnografice sau folclorice atât în spațiul românesc (3, pp. 67 și 112 ; 91, pp. 192-196), cât și aiurea (119). În balada comentată, se pare că rolul de „arbore de judecată” îl joacă paltinul. Caracterul justițiar atribuit acestuia a fost intuit deja de Simeon Florea Marian : „Paltinul [...], fiind un arbore binecuvântat de Dumnezeu, un arbore sfânt, nu suferă nicicând o nelegiuire în fața și sub umbra sa” (4). Ca argument pentru afirmația sa, Marian consem- nează o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în această privință. El ar distruge numai recoltele acelor oameni care nu-l miluiesc cum se cuvine sau care încalcă alte norme ale colectivității. „Cei care nu respectă normele etice ale satului sunt apoi pedepsiți, prin declanșarea furtunii de către șolomonarul justițiar” (4, p. 135). Din aceleași motive a luat naștere un fenomen similar în ceea ce-l privește pe Sf. Ilie. Acesta îl fulgeră de regulă numai pe diavol (o adversitate analoagă celei dintre solomonar și balaur), dar când fulgerul mai cade
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
recente, "Pentru Marin Preda" și "Timpul asasinilor", păreți a intra în război cu toată lumea, readucând în atenție evenimente considerate clasate, momente de istorie literară care îi pot face pe mulți să roșească. Sau măcar să roșească... Este Cezar Ivănescu un spirit justițiar? Cât de mare e neputința unui spirit justițiar în aceste vremuri imorale? Cât de mare ? E absolută, ca să mă exprim astfel... Într-un poem mai vechi ziceți: "Zilnic iau și beau otravă,/ zilnic beau otrava lor,/ mă omoară, știu, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a intra în război cu toată lumea, readucând în atenție evenimente considerate clasate, momente de istorie literară care îi pot face pe mulți să roșească. Sau măcar să roșească... Este Cezar Ivănescu un spirit justițiar? Cât de mare e neputința unui spirit justițiar în aceste vremuri imorale? Cât de mare ? E absolută, ca să mă exprim astfel... Într-un poem mai vechi ziceți: "Zilnic iau și beau otravă,/ zilnic beau otrava lor,/ mă omoară, știu, dar cu zăbavă,/ doamnelor și domnilor!". Cine vă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
omnipotentă, i se acordă onoruri din partea consiliului profesoral întrunit pentru a judeca fapta reprobabilă a sfărîmării bustului său făcut din ipsos. Încăpățînarea elevei, Evei, de a nu se ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament ideologic, ci reprezintă un refuz firesc, aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]