1,484 matches
-
spre cunoștințele care alcătuiesc cunoașterea, cît spre modul cum este posibilă și spre instrumentele cu care se realizează ea (sensibilitate, intelect, rațiune). Cu Immanuel K a n t acest tip de filozofare atinge apogeul și, după o perioadă de epigonism kantian, se produce o nouă orientare a filozofiei, de data aceasta spre mijlocul de comunicare a cunoașterii, limbajul (sau limba). Această orientare, începută cu Gottlob F r e g e la sfîrșitul secolului al XIX-lea, devine tot mai evidentă în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în ceea ce privește soluțiile avute în vedere de traducător. Se poate astfel realiza o instructivă comparație între aceste soluții și ceea ce s-a propus în traducerile de mai tîrziu. Printre altele, se poate observa, de exemplu, că termenul compus Urteilskraft din originalul kantian este redat de Eminescu prin sintagma numitoare putere de judecată, în tradiția instituită de A. T. Laurian, S. Bărnuțiu și T. Cipariu, care foloseau în paralel și denumirea putere de judecare. Această redare antrenează vechi cuvinte românești, așa cum în termenul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mai tîrziu, a lui Condillac și Malebranche, problema limbii a fost o temă favorită îndeosebi sub aspectul relației limbii cu gîndirea, de unde se întrezărea și o relație strînsă între gramatică și logică 397. În mod similar, la gînditorii de inspirație kantiană din secolul al XX-lea, limba primește un loc privilegiat printre valorile culturale, filozofia fiind chemată să desăvîr-șească perspectiva teoretică asupra limbii, dincolo de posibilitățile de investigare ale lingvisticii. Alteori însă, în acest secol, unii gînditori au crezut că pot reconstrui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lei • Pedagogie postmodernă, Emil Stan, 162 pag., 136.000 lei • Pedagogie constructivistă, Horst Siebert, 228 pag., 109.000 lei • Pedagogia comunicării, Laurențiu Șoitu, 280 pag., 142.000 lei • Politica și presa, Gheorghe Schwartz, 304 pag., 120.000 lei • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica, 186 pag., 162.000 lei • Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus, 236 pag., 163.500 lei • Româna de bazăvol. 1(manual de învățarea a limbii române pt. studenții străini), Mircea Fotea și Ana Dorobăț, 264 pag., 183
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
doar pentru că una se cantonează în idealitatea destinată să unifice, iar alta în metateoria care conține soluția demarcațiilor în complexitate, ci pentru că amândouă au pornit din conștiința lucrurilor destinate să schimbe ceva ce strică starea de confort a teoreticienilor. Viziunea kantiană asupra lumii este prima încercare de a schimba dependența ierarhică în ordonarea umană a lucrurilor, dar ridicând perspectiva la înălțimea formelor pure a ideilor care doar ele însele construiesc unitatea lumii (Kant, 1998). Văzute de la înălțimea instanței creatoare, care este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că putem influența mersul lucrurilor prin invocații, când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce există în afara lor, lipsiți de pasiuni, ei îi îndeamnă pe oameni să se ocupe de ei cu atât mai mult cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atât existența lui Dumnezeu, cât și capacitatea minții omenești de a sesiza adevărul. 3.2. ARGUMENTUL ONTOLOGIC AL EXISTENȚEI LUI DUMNEZEU O SCURTĂ ISTORIE A ARGUMENTULUI ONTOLOGIC Deși discuția propriu-zisă În jurul ideii de „argument ontologic” nu apare decât odată cu criticismul kantian, o privire În urmă, În istoria filosofiei, nu este zadarnică. De-a lungul Întregului Ev Mediu, problema demonstrării existenței lui Dumnezeu a fost prezentă la o seamă de Învățați. Ceea ce se Înțelege prin problema existenței lui Dumnezeu ține de interpretarea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a acceptat ca o moștenire problematizarea continuă, dar și necesitatea unui criteriu de certitudine de fundal. Pentru Descartes, fundamentul Întregului edificiu al științelor este metafizica, ea singură fiind capabilă să garanteze, prin principiile sale, adevărurile celorlalte științe. Chiar dacă În urma criticii kantiene edificiul baroc al argumentului ontologic cartezian al existenței lui Dumnezeu a fost demolat, metafizica nu a primit alte principii mai consistente. Să nu uităm că Întrebării carteziene „este posibilă cunoașterea adevărată?”, filosofia inaugurată de Kant nu face decât să-i
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
lucru se va cunoaște și el. În fapt, toxicitatea imoralității iradiante a cinismului și indiferenței vine din "falsa conștiință luminată" pe care aceasta o conține. Amicul hobbesian agreează fără nicio rezervă o asemenea concluzie cu iz pedagogic, în timp ce, prietenul meu kantian adaugă: "numai așa se păstrează o șansă și pentru respectul de sine". Cum eu însumi aplic și-n acest caz testul R.C., constat că pot să fiu de acord, în sfârșit, cu amândoi. Iar Alexa Visarion,banuiesc ,este foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
clasicism / 17 B) Istorism relativist romantism / 19 C) Pozitivism realism / 22 3. Poziția lui Dilthey în epocă / 26 A) Considerații despre evoluția individuală și despre evoluția epocii / 26 B) Criza epocii și/sau criza filozofiei / 30 C) Relația cu filozofia kantiană / 32 D) Relația cu Hegel (între clasic și romantic) / 34 E) Relația cu romanticii / 38 F) Relația cu pozitiviștii / 42 Note și comentarii / 51 II. Progres și discontinuitate în viziunea istoristă asupra evoluției filozofiei / 81 1. Viziunea istoristă în genere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
88 e) Concluzii pe marginea istoricului istorismului / 90 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei / 93 A) Istorism și supraistorism / 94 a) Continuitate și discontinuitate / 94 b) De la unitatea istoriei la "unitățile" ei / 95 B) Istorismul lui Dilthey / 98 a) Relativizarea apriorismului kantian / 98 b) Rolul conștiinței istorice în depășirea istorismului / 102 c) Sensul istoriei / 105 d) "Critica rațiunii istorice" / 108 e) Metafilozofia ca modalitate de a depăși istorismul în plan filozofic / 110 f) De la "conceptele particulare" la conceptul generic de filozofie / 119
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul perfecțiunii îl conduce spre cultivarea mimetică a unor "forme închise"30. Am sugerat la începutul acestui subcapitol că, pentru a-și asigura obiectivitatea imperativ cardinal pentru clasici -, transcendentalismul kantian păstrează încă tiparele universaliste și imuabile ale raționalismului. Urmărind distincția dintre conceptual și empiric, Kant rămâne atașat de modelul clasic al metafizicii, de tradiția filozofiei analitice, într-o epocă în care încep să se prefigureze marile sisteme speculative "ce își
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Ținând seama de criza filozofiei din epocă și nu mai puțin de complexa situare a lui Dilthey în raport cu principalele tendințe enunțate (vezi supra și nota 96), credem că este util să ne referim în continuare la relația lui cu filozofia kantiană și cu Hegel, apoi cu romanticii și, în fine, cu pozitiviștii. Nu vom întreprinde o analiză detaliată, ci vom fixa doar câteva repere, pe care le vom urmări ulterior pe parcursul lucrării. C) Relația cu filozofia kantiană În spirit iluminist, Kant
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relația lui cu filozofia kantiană și cu Hegel, apoi cu romanticii și, în fine, cu pozitiviștii. Nu vom întreprinde o analiză detaliată, ci vom fixa doar câteva repere, pe care le vom urmări ulterior pe parcursul lucrării. C) Relația cu filozofia kantiană În spirit iluminist, Kant își plasase modelul de cunoaștere într-un cadru atemporal, static, prestabilit. Plasând între subiect și obiect formele sensibilității (spațiul și timpul) și ale intelectului (categoriile) prin urmare, niște forme ideale, ce creează "experiența de viață" pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Pe deasupra, mai trebuie subliniat faptul că o cunoaștere a faptelor istorice de tipul celei practicate de către Dilthey iese oricum din cadrele filozofiei transcendentale, care se rezumă exclusiv la investigarea posibilităților de cunoaștere. Refuzând imobilitatea apriorismului, Dilthey mută modelul de cunoaștere kantian plasat de autorul Criticii rațiunii pure într-un cadru atemporal într-un alt cadru, veșnic fluctuant: cel al istoriei. "A priori-ul lui Kant este rigid și mort", declară el în Breslauer Ausarbeitung unde afirmațiile sale sunt mai categorice decât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
așadar că după părerea lui Blaga, experiența poate infirma o viziune metafizică. Nu însă și o teorie a cunoașterii am adăuga noi acum -, pentru că, pe urmele lui Dilthey, se cuvine să facem totuși o distincție între "teoria cunoașterii" de tip kantian care vizează valabilitatea universală și stabilește identitatea metafizicii și o "viziune metafizică", satisfăcută cu condiția de a fi o simplă perspectivă, fără a-și "aroga statutul acelor teorii ce-și propun să formuleze condiții și criterii universal valabile ale întemeierii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
marile certitudini, dincolo de momentul lor de autenticitate pe scena istoriei, sunt relative. Așa cum anticipam, aici este unul dintre punctele în care Dilthey se apropie de pozitiviști. F) Relația cu pozitiviștii Arătam că refuzul (cel puțin parțial) al apriorismului de tip kantian și al metafizicii transcendente îl apropie pe Dilthey de pozitivism. Într-un subcapitol precendent (2Bc) am subliniat deja câteva asemenea puncte de convergență: apelul aproape exclusiv 154 la empiric, la experiență ca punct de plecare și teren de validare a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nota 135) și urmarea altor căi decât cele ale "monismului metodologic" specific pozitiviștilor. Dar să spunem că această clasificare făcută de Lehmann este una dintre atâtea altele posibile; ba poate naște chiar controverse în legătură cu plasarea lui Dilthey într-o descendență kantiană, mai ales dacă avem în vedere alt punct de divergență al lui cu pozitiviștii, sugerat de Metzger. În limbajul său obscur, el anticipează (în 1933) disocierea dintre tradiția hermeneutică și cea pozitivistă, distincție pe care von Wright o va clarifica
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și în faptul că dimensiunea etică a istoriei ca Geschichte este ilustrată în principal de Droysen, ceea ce ne oferă prilejul de a face o comparație între istorismul lui și cel al lui Dilthey, evidențiind totodată relația celor doi cu filozofia kantiană. Mai întâi observăm că Schnädelbach echivalează primul stadiu al istorismului cu ceea ce Droysen numea Historik (vezi II, nota 1). Istoria este chemată să se substituie rațiunii, devenite insuficiente. Acest imperativ e subliniat de Droysen, care afirmă răspicat: "Etica și istoria
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
categorie și definire a naturii subiectului cunoașterii, ceea ce are ca rezultat "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei"37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care noi îl atribuim istoriei ca Historik? Răspunsul la această întrebare l-am anticipat deja când am arătat că Droysen pornește de la "cunoașterea obiectului", iar nu de la "obiectul cunoașterii", ceea ce îl plasează pe acest reprezentant al istorismului în apropierea transcendentalismului kantian. (De altfel, către finalul capitolului după ce vom fi luat în dezbatere și alte aspecte, spre a surprinde nuanțele unei asemenea problematici -, vom căuta să răspundem pe larg la întrebarea anterioară.) Pentru Droysen, ideea de continuitate înseamnă "generalul și necesarul care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofia istoriei, "defăimată anterior". Desigur, în condițiile date, aceasta "nu mai poate fi de tipul speculației hegeliene asupra istoriei". Acum intră în scenă Dilthey, o dată cu care "filozofia istoriei devine critica rațiunii istorice"70. B) Istorismul lui Dilthey a) Relativizarea apriorismului kantian În subcapitolul precedent am văzut că Riedel vorbește despre faptul că Droysen "s-a văzut obligat să renunțe la unitatea rațiunii". Este timpul să adăugăm că mai nimerit ar fi fost ca Riedel să fi spus: "unitatea rațiunii transcendente", chiar dacă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
componentă transcendentală. La o eventuală întrebare despre cum se împacă totuși acest apriorism cu o viziune care pornește în mod declarat de la experiență și de la imanența vieții, răspunsul nostru este că lucrurile sunt cu putință printr-o relativizare a apriorismului kantian. Am optat pentru termenul de "relativizare" din două motive: 1) deoarece tocmai "rațiunea istorică" reprezintă un context, un șir de corelații de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor condiții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor condiții de posibilitate, ce-i drept, variabile în timp și spațiu, ceea ce 2) îl determină pe Dilthey să se abată de la caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
timp și spațiu, ceea ce 2) îl determină pe Dilthey să se abată de la caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui Dilthey, am avut deja ocazia să ne referim. Pe de o parte, apriorismul lui Dilthey nu este nicidecum static, rigid și atemporal, ci se (re)constituie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]