1,287 matches
-
sunt o femeie nu-știu-cât de bisericoasă. Atâta timp cât există priceasna mă simt mai aproape de Cer. Ca să interpretezi o asemenea cântare îți trebuie o anumită stare, o anumită sensibilitate sufletească. Dacă așa nu ar fi nu cred că aș reuși. Și, (îi lăcrimează ochii), cânt pentru mama care mă aude din ceruri. Cânt și pentru cei din cer, cânt și pentru cei de-aici, de pe pământ. Iubesc priceasna mai mult decât muzica populară. Versul inspirat din sacralitate te răscolește și te face să
INTERVIU REALIZAT DE CĂTRE VASILE BELE (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345933_a_347262]
-
le pot scrie un rând- două și eu, de ziua lor. Apoi, v-am dat hârtiile, și-ți vedea ce-a fi bun de-acolo. Poate că nu toate merg să fie publicate, că n-am și bâlbâit. Atunci am lăcrimat. Eu am plâns de bucurie, scriindu-le. Atâta am știut, atâta m-am priceput! Dar lacrimile mi-o curs pe obraz. Eu îs bolnavă de peste 60 de ani. Sunt așa cum mă vedeți, și vreau să spun ce mai am de
ARTICOL PUBLICAT DE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345934_a_347263]
-
a ei aniversare, 163 de ani mi se pare. Acolo m-am întâlnit, Cu cine nici n-am gândit, Oameni simpli, minunați, În uniformă-mbrăcați. Iar imnul când s-a cântat, Toți în picioare ne-am ridicat, Ochii mei au lăcrimat, La Dumnezeu m-am rugat. Să ni-i țină sănătoși, Pe jandarmii ăști-frumoși, N-am putut gândi nicicând, Că voi sta cu jandarmi-n primul rând. Dar câtă cinste-o pus pe noi, În ziua asta de joi, Nu m-
ARTICOL PUBLICAT DE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345934_a_347263]
-
În cameră se lăsă o tăcerea mormântală. Plutea o tristețe, căreia numai cei implicați puteau să-i măsoare intensitatea. Ana se întoarse cu spatele să nu fie văzută cum o podidise lacrimile. Plângea cu sughițuri. Până și Cristina începu să lăcrimeze, cu toate că știa cum se va sfârși relația sa cu George încă de la început. Bărbații și-au luat la revedere de la fete, părăsind camera, rugându-le să nu-i conducă. Să le rămână treze doar amintirile a câtorva zile frumoase de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
libertatea acestui popor de eroi! Executarea! Înălțimea sa se ridică de pe tron și ceilalți săriră ca împinși de arcuri. - Onoare și patrie! În ritmul acestei scandări mobilizatoare, Supremul ieși din Sala Sfaturilor de Taină. În spatele ușilor îl aștepta consilierul intim. Lăcrima de emoție și sărută, aparent involuntar, mâna protectorului. - Bă, noi ne retragem în buncăr! Ai grijă să fie totul pregătit. Vom fi minut de minut la butoane ca să coordonăm acțiunile! Familia mea, adică prima doamnă, primele fiice, primul frate, prima
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PRIVIREA DIN DUMINICA ÎNVIERII Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce
PRIVIREA DIN DUMINICA ÎNVIERII de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347799_a_349128]
-
ai furișat printre flori Cine e orb? Nu, întunericul este lumina în mișcare Mintea și-a pierdut vederea... Câți pui de cioară sunt în cuib? Nu, sunt petele de pe retină s-a împiedicat... lasă-l să se ridice singur... nu lăcrima strângând din pumni, iar te-ai furișat în inima unei mame... ce culoare ai? Cer de plumb sau inimă-ndoită... ești verdele crud din ramurile nucului... El totdeauna te folosește când pictează inorogi în suflet Sau când vorbește de tymp
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
dar întotdeauna îmbrățișarea. Cântecele Didei Drăgan întorc sufletul în priveliștile vieții iar priveliștile vieții în suflet. Sunt cântecele iubirii înfloritoare și ale scrumului neiubirii. Sunt fremătătoare dar și urcătoare în meditație, sunt iubiri ce susură în firul de iarbă ori lăcrimează în lucirea stelelor. Cântecele Didei Drăgan dezlănțuie și dansul frenetic dar și așează pe genunchi a rugăciune și contemplație! Dida Drăgan a interpretat, interpretează și va continua să interpreteze fermecător șlagărele cele mai scutite de treceri prin preschimbări sau încercări
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului mă uitasem treceam pe lângă mine străin închipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiau de setea unei linii a vieții ce tot flămânzea în deșert izbeam cuvintele de oameni până mă lăcrimau vânătăile pereților deschideam ochi ei albaștri de neuitare mă picurau a spinare de cal băteam a o inimă ea sângera se zbătea ca și cum ar zbura dintr-o piatră de piept în uitare de zbor înverzit iubeam și iubirea-mi colinda
TE IUBEAM de VASILE PIN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347982_a_349311]
-
de sacrificarea porcului în ogradă. Onoarea de a gusta nu doar odată ci chiar de două ori din urechea porcului Grigore, cu care apucase de fapt să se împrietenească înainte, îi e fatală bietului William. Nu reușește să înghită șoriciul, lăcrimând ca un copil care refuză convertirea la canibalism, sub privirile amuzate ale maramureșenilor contrariați. Sunt multe pasajele de acest gen, care fac deliciul cititorului, răspândite generos pe tot parcursul volumului de 300 de pagini, dar ar fi păcat să le
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
cearceaf, Lajos. Dormea. Erika, bunica sa, se chinuia și ea întinsă lângă el, pe niște scaune. Katy s-a apropiat, l-a luat în brațe și l-a sărutat pe frunte. El, a deschis ochii, a privit-o lung, a lăcrimat și, aproape sugrumat, a șoptit: ,,mami!” - Lajos, sunt Sara! Am venit să te pup și eu. Sunt sigură, întâi m-a adunat din gânduri, iar după aceea mi-a zâmbit. L-am sărutat pe ochi. Erika s-a trezit și
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
Realiză într-un târziu că a fost pierdută din sanie și acum era cufundată în noianul de zăpadă. Noaptea își despletise deja fuiorul, iar în acel întuneric înfricoșător albul ce sclipea deasupra pământului o orbea parcă, o făcea să-i lăcrimeze ochii. Zgomotul fulgilor de nea răsuna în inima sa împletind un fir de teamă peste alaiul visului de mai înainte. Ea care era așa fericită, atunci când era alături de alesul ei în sanie, fu cuprinsă acum de o frică care-i
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
se leagănă timid În amintirea de odinioară În visul tău de floare se deschid Cu lacrimi revărsate din vioară Înfipte-n noi cuvintele sunt cuie Peste culoarea florilor călcând Aud în tine dorul meu cum suie Noaptea cu lună stele lăcrimând Din trupul tău am rupt acum azima Răspunsurilor care nu le-ai dat Și am închis în carnea noastră vina De îngeri prăbușiți întru păcat. (20) Georgeta RESTEMAN: CANDELE ARD, ÎN NUFERI RISIPITE Candele ard, în nuferi risipite Plutind sfioase
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
echinocțiul slobod. Îți mai citesc iar cartea- Zilelor poeme...E-un Mărțișor din soare, Iubirea ta - vioară! E ziua sărbătoare! Domnul Constantin Stroe a citit un poem despre „Întâiul vestitor”. „E martie, întâiul vestitor Cu muguri de slove-n poezie Lăcrimând în adâncul dor Atâta și-atâta bucurie...” A urmat poeta-epigramist Elis Râpeanu care ne-a recitat o poezie despre dragoste și câteva epigrame, dânsa le-a recitat pe de rost, nu am reținut versurile, dar am admirat-o pentru fiecare
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SUNAMITA Autor: Cătălin Varga Publicat în: Ediția nr. 507 din 21 mai 2012 Toate Articolele Autorului Sunamita I E noapte-acum, și toate înnoptează Sub cer albit de-atâta-nfiorare O tânără-n odaie lăcrimează În jurul ei, prea multă-nsingurare, Și toate dorm - dar inima-i veghează. [1] E-n părul său atâta primăvară Când ochii plânși i-acoperă privirea Veșmântul ei, curat ca de fecioară Îl cheamă iar, îl cere, îl așteaptă, Dar mirele-și
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
sar... dar nimeni nu știură Că printre sclavi se rătăci iubirea! Îi luă povara, cu prețul vieții chiar, Și luă în piept o umbră ca de moarte. Căzu fecioara-n colbul de cleștar, Iubitul ei se-apropia de-altar Și lăcrima privindu-l de departe... III Pe-un alt decor, cu mii de ani în urmă Trecea Iisus cu-o Cruce grea în spate Lovit era, batjocorit cu glume, Pășea domol un sfânt printr-o cetate Păcatu-ntreg sub jertfă să-l
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
treilea înger Și se retrase tainic sub crengi de terebint. O mamă-ndurerată aleargă prin cetate Purtând în brațe trupul copilului flămând Nu-i nimeni s-o asculte - și ca-ntr-un trist mormânt Se stinge și copilul, și mama lăcrimând. Și nimeni nu-nțelege, de-atâta răutate, - Că-n ochii lor e drama întregului pământ! IV Alt heruvim străbate văzduhul săgetând Și-n trâmbița de aur ascunde noi peceți Fiori și întuneric din cupă fremătând, Întunecă de groază și soarele
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
el și trată cu colivă și prescuri. Foarte surprins, Costel, constată că aceste alimente, hai să fim sinceri, mult mai gustoase decât cojile de pâine uscate, nu-i dau meteorisme, ba chiar sunt bine receptate de noul său organism. Deci lăcrimă de fericire și ascultă vorbele pline de duh ale bunului preot. Duminică, la slujbă, înfășurat într-un cearșaf împrumutat de la preoteasă, Costel le vorbea oamenilor despre abținerea de la lăcomie, de la păcatul bețivănelii dar și de la încălcarea decalogului. Asta cu decalogul
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în scoarța pământului de băgai ciomagul de cinci palme, și tot ar fi mai mers în jos, dacă ar
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
prezent luni de dimineață la prima oră, când se făcea apelul. Era în toiul nopții, iar vremea câinoasă, cum nu mai văzuse decât pe la Cotu Donului, cu un vânt năprasnic și spic de ploaie rece, îi frigea obrajii de-i lăcrimau ochii; îi scosese sufletul din el, dar era bucuros că mai avea câțiva metri și intra în curtea casei. „Știu că Sfânta Vineri m-a ajutat tot timpul...” și, aducându-și aminte ce-i spusese maică-sa: - „Andrei, te-am
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fotografiat-o și pe doamna Ileana Vulpescu, dar din lateral, discret, chiar dacă nu m-ar fi observat, absorbită fiind de programul prezentat. Asculta cu atenție versuri și melodii, aplauda cu mâinile sale micuțe și fragile, privea cu ochi obosiți, aproape lăcrimând, lăsând să i se citească pe față o gamă întreagă de trăiri și impresii: mulțumire, apreciere, încântare, bucurie... Am simțit-o cum trăiește sensul cuvintelor, al unor versuri ce-i mergeau la inimă, al unor melodii. I-am citit pe
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
încheiere, nu pot să vă spun decât,Doamne, ocrotește-i pe români!“ A revenit pe scaunul său, demnă, aparent liniștită. Îi simțeam cu durere efortul de a-și ascunde emoția ce o cotropise, de a nu-și lăsa ochii să lăcrimeze. O înțelegeam perfect și mă minunam câtă forță există în această femeie deosebită la vârsta înaintată pe care o precizase atât de senină. Am așteptat să se îndepărteze cei ce mânuiau neobosiți aparatele de fotografiat și să fie eliberată de
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
Curând o să îi tragă iar pe roată Trupul obosit de-atâta drum, Oprește, Doamne, chinul lui odată, De Horia avem nevoie-acum, De baciul nostru, ca o pâine frânt Celor aduși cu sila să îi vadă Tăcerile trecute în cuvânt Și lăcrimează liniștea pe-obadă... Referință Bibliografică: Se face frig la Alba în cetate / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 421, Anul II, 25 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SE FACE FRIG LA ALBA ÎN CETATE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346327_a_347656]
-
Plecând de la premise serioase, am ajuns să înghit (și să emit !) cu nemiluita platitudini. Cineva, poate, va răscoli și va da de gulgoaie. Dacă nu, nu-i bai ! Altitudinea este apanajul celor carora le înflorește în zori urdorile și le lăcrimează liniștea mascată a nopților frenetice și bântuite de fantasme. Capul și șteapul sunt motoarele benzii rulante tocite pe care alunecă, încă silențios, destinele personajelor care suntem cei mai mulți dintre noi.. Pe o altă cale rulantă, autostrada, se întâlnesc și se ciocnesc
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
pârguită, sângerând de maci, pentru cei săraci, pentru buni și răi, credincioși și atei. Pentru bobul sfânt, veșnic legământ, crescut în pământ. Te-or culege mâine, tu miros de pâine, vatra luminând, chipul mamei blând, șoptind un descânt, din ochi lăcrimând. Veșnicia verii Vară cu miros de glie, răspândită-n veșnicie, cu alaiul tău de flori și cu mii de cântători. Cu suflarea ta fierbinte, cu izvoare și cuvinte, pentru aducerile aminte. De toamnă S-a ivit în zori o fată
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]