1,018 matches
-
trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din spate cenușiu, zgrunțuros și orb, și apoi am luat-o peste câmp. Seara de vară aducea un vânt slab și cald dinspre liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzut un alambic întins pe kilometri întregi, o pădure de țevi din care pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu fructe ovoide roșii în pârgă, toate dăruind gurii rafinate gusturi dulciacrișoare la maturitate, dezvoltare pe care nu o mai apucau, căci le devoram crude, chiar dacă ne făceau gura pungă. Norul de lăcuste devoratoare ce eram, îi cuprindea pe frații Cimpoieșu îMihai, Ghiță și Vasilică), Lala, Tuna, frații Costescu îVirgil și Mihai - când soseau de la Dorna) și cu mine, eu jucând rolul de gazdă ospitalieră. Când ne săturam de acrituri, schimbam azimutul înspre
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ieșit la suprafață să ne uităm, ne-am fi transformat în niște obiecte caracteristice pentru arta ploilor de foc: ceva ca niște bucăți de lemn carbonizat cam de un metru lungime - ființe umane ridicol de mici sau, dacă vreți, uriașe lăcuste prăjite. Fabrica de sirop de malț a dispărut. A dispărut tot în afară de beciurile unde Hansel și Gretel în 135 000 de exemplare fuseseră copți ca niște figurine din turtă dulce. Așadar am fost puși să lucrăm la aceste mine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adreseze subconștientului colectiv pentru a fi sigur de succes: zona erogenă fatală, punctul G absolut. De aceea, trebuie să fie sigur de reușită, să nu se clatine, să nu cadă sub masă, ca președintele Bush-tatăl în Japonia, după ce a mâncat lăcuste fripte. Așa a pierdut alegerile în fața lui Bill Clinton, cel pasionat de saxofon și trabuc. El este alesul, trimisul lui Dumnezeu! George W. Bush-fiul a fost dezarmant după alegeri: “Dumnezeu m-a trimis pentru poporul meu!”. Mai mult nici nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
procuror districtual Bill McPherson. Drogați berechet: mizerii despre Charlie Parker, Anita O’Day, Art Pepper, Tom Neal, Barbara Payton, Gail Russell. Articole intacte din Hush-Hush: „Legăturile Mafiei cu Vaticanul!!!“, „Liturghie cu levănțică: să fie «Rock» Hudson o «Rockette»?“, „Alertă la lăcuste: feriți-vă de bebelușii-plic de la Hollywood!“. Dosare complete, prea cuminți ca să fie comoara tainică a lui Hudgens: comuniști, poponari, lesbiene, drogați, satiri, nimfomane, misogini, politicieni vînduți Mafiei. Nimic despre sergentul Jack Vincennes. Nimic despre Badge of Honor - o idee fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu apă. La Salina, intrăm întru-un bufet cu aer condiționat. E plăcut, dar la ieșire diferența de temperatură e copleșitoare. Pe la 3 după masă oprim la Russell, într-o mică plantație de salcâmi. Constatăm însă că locul forfotește de lăcuste. Pe drum numărul lor sporește într-atât încât suntem nevoiți să mergem cu ferestrele închise. Pe șosea dăm peste un covor mișcător ce-și schimbă pășunatul dintr- o parte într-alta a șoselei. Pe drum ajungem două mașini ce staționau
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
din New York. Ne salutăm exuberant, cu bucuria conaționalilor ce se întâlnesc la atâtea mii de kilometri depărtare de orașul zgârie norilor. Pe înserat ajungem la Hays, unde pe vremuri a fost fortul cu același nume. Trotuarele orașului sunt pline de lăcuste. După ce ne instalăm la un mic dar curat hotel, mă reped în sudul orașului unde iau contact cu domnul inginer agronom din stațiune. Fixăm pentru a doua zi planul vizitei. E atât de binevoitor, încât îmi alcătuiește un plan pentru
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
frère... Lui Petru i se urcă la cap, se ia În serios, Ioan amenință că va spune adevărul, Petru și Pavel pun să fie prins, Îl cetluiesc pe insula Patmos și bietul de el Începe să calce-n străchini, vede lăcuste pe tăblia patului, faceți trâmbițele acelea să tacă, de unde vine tot sângele acesta... Iar ăilalți Îl vorbesc că bea, că are arterioscleroză... Și dacă o fi fost chiar așa?” „Așa a fost. Citește-l pe Feuerbach, În loc de hârțoagele tale”. „Amparo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează chemarea prepeliței, ,,frrr!” sugerează zborul puilor, iar ,,haț!”, trântirea căciulii și ,,piu, piu!” plânsul puiului rănit. Personajele acestei narațiuni sunt în unanimitate niște simboluri: prepelița reprezintă pe mama devotată care face tot ce-i stă în putință să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țara geme. Pleacă turcii, vin tătarii. Trec tătarii, apar moscalii. Merg moscalii, ies haiducii și cu ăștia nu glumești. Dacă ieșim și din iarna asta fără răscoală, e mare minune! - grăi papagalul. — Răscoalele ca răscoalele, da’ să ferească Dumnezeu de lăcuste, că pe astea n-ai cum să le oprești - zise Ximachi. Mai ții minte văleatul 7125, primăvara, ce grozăvie a fost? Stăteam la fereastră cu nevastă-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la ușă n-a mai ajuns decât o labă, c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au făcut. Vistiernicul Ximachi își șterse o lacrimă. Dar uite că ne-am luat cu vorba și-am uitat de ospăț. Cuvioșiile voastre, deși știu că postiți, rogu-vă totuși a pofti la masa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numele unor ființe supranaturale ce cunoșteau diverse titulaturi în funcție de aria geografică pe care se manifestau respectivele credințe, oamenii făceau aceasta deoarece nu aveau nivelul științific necesar pentru a explica și a combate fenomene ca trăznetul, fulgerul, valuri și valuri de lăcuste, tăierea bruscă a unor capete, fumăritul, alunecările de teren, mazilirea, fuga în codru. Un ienicer căzând în noroi, cu abdomenul despicat în fața Vienei, murmura numele lui Allah întrucât n-avea cum să știe că senzațiile stranii care-i dădeau târcoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu cu blândețe. Nimic mai simplu! - zise doamna Potoțki. Poftiți aici lângă mine. Zbignew și Malgorzata se așezară pe divan. Se lăsă câteva clipe liniștea. — Am auzit - spuse Zbignew, întorcându-se respectuos spre Metodiu - că anul acesta ați avut multe lăcuste. — Două valuri, unul după altul - răspunse Metodiu - unul dinspre răsărit, altul dinspre apus. Când s-au întâlnit a fost jale. — Mda - încuviință Zbignew. într-adevăr. Și timpul cum a fost? — Timpul, hm, destul de bun - spuse Metodiu. — Ceva ploi? — Vag. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care treceau pe lângă pătuț aruncând o privire, clătinau din cap și ziceau în barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri lihniți trecând Nistrul printr-un vad, spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se ivise o stea cu coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Poporu-i la țară, habar n-are. — Turcii? — Turcii știu, da’ ce să facă? Asta au vrut, asta au. — Fumăritul? — Slab de tot - răspunse Samoilă. Din trei case numai una fumegă. — Văcăritul? — Vai de mama lui! Te sperii când îl vezi. — Lăcustele? — Da, mai avem, da’ și ele mai mult pleacă decât vin. Vodă căzu pe gânduri. După o vreme ridică mândru-i cap și spuse. — Bine, primesc. Boierii răsuflară întru mulți ani Măria-Ta ușurați. Episodul 198 INTRAREA îN IEȘI Alaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De-acum pot face orice năzdrăvănie, orice drăcărie (așa vorbește Moș Iacob), oamenii nu se supără, zic: - E orfănel, săracu... AH, FETELE! Stau În calidor. Stau - și gata. Gata, pentru că, după Înmormântarea tatei, amintirile nu mai curg. Ci sar ca lăcustele. De ici, cine știe unde. Ba nu: de nuștiunde, de undenumăaștept - dar tot În calidor căzând. Stau În calidor - și: Uite, de-o pildă, cu-fetele; de-o pildă, uite, cu-Tuza: Ca un făcut: nu știu când a venit la noi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pentru Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași“, aflat la cea de-a V-a ediție, s-a dovedit a fi extrem de strânsă. Din cele zece romane selectate inițial, au fost nomimalizate cinci, ca potențiale câștigătoare ale marelui premiu: Ioan Lăcustă - Luminare, Editura Polirom; Bogdan Popescu - Cine adoarme ultimul, Editura Polirom; Dan Perșa - Cu ou și cu oțet (hărțuire textuală), Editura Cartea Românească; Horia Ursu - Asediul Vienei, Editura Cartea Românească și Nicolae Breban - Jiquidi, Editura Art. Juriul, din care fac parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
apune, da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde mâna s-o prindă dar, la secundă, lăcusta sare la jumătate de metru depărtare de noi, își încordează picioarele lungi, dindărăt, mai execută un salt acrobatic, încă unul și este înghițită de iarbă, a dispărut fără urmă, încearcă s-o mai găsești dacă poți! Ela pare dezamăgită, socrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la femeia suferindă, căreia i se ridicase rochia lăsând să se vadă dantela furoului nou, se gândi la înstrăinarea Fanei, resimțită odată cu lăsarea întunericului, la un "acasă" în sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]