3,756 matches
-
îți usca rapid lacul de unghii (scufundă-ți unghiile într-un bol cu apă rece ca gheața), cea mai bună cale de a păstra lăptucile proaspete (pune-le într-un bol cu apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în bufet (cumpărând niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită. Cred că suntem cu toții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
într-un sertar și a ignorat cu eficiență toate sfaturile acelea bune - iar în ultima lună, asta a fost rutina ei zilnică: Jemima Jones se trezește la 7 dimineața și bea un pahar de apă caldă cu o felie de lămâie. Își pune treningul, își îndeasă într-o geantă sport hainele pentru serviciu și ajunge la sală la 8. Și-a dublat programul pe care i l-a făcut Paul și a adăugat niște mișcări proprii. Lucrează cincisprezece minute pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
multe ori. Ce gătește? A început cu brânza de capră, așezată perfect pe o felie rotundă de pâine de nuci, care a fost ușor prăjită, încălzită în cuptor, și stropită cu ulei de nucă și o urmă de suc de lămâie, și a fost așezată pe o varietate de salată. La felul principal face piept de pui marinat în rozmarin și usturoi, servit cu dovleac, plus o selecție de legume proaspete. La budincă a făcut o salată de fructe exotice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
eu merg pe la fiecare raion clătinând din cap de uimire. N-am mai văzut niciodată o asemenea ofertă de produse alimentare degresate, fără grăsime, fără colesterol. Există biscuiți sănătoși și fără grăsimi, prăjituri din orez cu floricele caramel, gustări cu lămâie fără colesterol, gustări din ghimber cu puține grăsimi, negrese din ciocolată fără grăsimi și fără colesterol - și lista poate continua la nesfârșit. Deși le-am spus de mult adio poftelor mele, acum trebuie să rezist cu adevărat tentației de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar nu în felul clasic. Gura este ușor strâmbă și nasul are o mică umflătură, dar aura din jurul ei e atât de luminoasă, încât nici un bărbat nu-și mai poate lua ochii de la ea. Poartă niște pantaloni mulați, de culoarea lămâilor verzi, o bluză albă neîngrijită. Are extrem de mult machiaj, care o face însă să pară că n-are deloc. Iar părul e perfect. Ea toată e perfectă, se gândește Ben, care, pentru câteva clipe rămâne atât de uimit de întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un bucătar? Îmi spuse cel care chicotise. — Nu. — Păi, poți să ai de-a face cu ăsta, spuse, uitându-se spre bucătar. Îi plac treburile astea. Bucătarul se uită În altă parte strângând din buze. — Își dă cu suc de lămâie pe mâini, spuse tipul. Nu și le-ar băga În apa de la vase pentru nimic În lume. Uită-te și tu ce albe sunt. Una dintre curve râse tare. Era cea mai mare târfă pe care am văzut-o-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un ușor gust de unt, spuse Bennie. A treia surpriză era un fel de brânză de soia picantă. Mănânc tofu de o viață Întreagă, zise Marlena, dar asta are un gust ciudat. Nu sunt sigură că-mi place. Seamănă cu lămâia, dar e mai iute, spuse Harry. —Mie nu-mi place, hotărî Vera și Își dădu deoparte porția. —Nu-i rea, spuse Dwight. Te obișnuiești cu gustul. Mai ceru o porție. Ceea ce degustaseră ei Însă nu era substitutul din chili care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
localnicii. Se pare că au un sistem de karaoke foarte bun. Walter Îi lăsă și se duse să-l caute pe domnul Joe la autocar, unde Îi spusese să-l aștepte. Șoferul Își pusese o cârpă Înmuiată În suc de lămâie pe partea de jos a feței. Își petrecuse ultimele douăzeci de minute curățând cu furie autocarul de vomă și alte duhori și deschisese toate geamurile. Walter Îl anunță că trebuiau să se Întoarcă unde făcuseră pauza pentru mers la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai Încântat dintre toți. Bungalow-ul lui era la capătul cel mai Îndepărtat al pontonului cinci, locația izolată care făcea din el un cuibușor de nebunii perfect. O, ia te uită, li se puseseră la dispoziție și lumânări cu parfum de lămâie, câtă atenție din partea hotelului să se gândească la acest amănunt romantic. Ieși pe micuța verandă - acolo se găseau câteva scaune de tec cu spătare care se lăsau În jos - excelent, ideal pentru a sta Împreună și a privi luna, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și-n jos pe doc, scrutând peisajul din ce În ce mai estompat, lacul din ce În ce mai Întunecat. Băieții care cărau bagajele, acum Îmbrăcați În chelneri, stăteau gata să servească la bar, cu mâinile la spate. Când Heinrich apăru pentru cel de-al cincilea whisky cu lămâie, Harry Îl Încolți. Trebuie să discutăm. —O, Doamne, tot Îngrijorat suntem, Înțeleg. Heinrich Își scutură țigara Într-un vas emailat, apoi se lăsă cu toată greutatea pe un scaun de ratan, trase adânc aer În piept și privi În noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Heidi Își adunară hainele și Încă niște plante despre care știau sigur că sunt comestibile sau folositoare: multe ferigi, muguri proaspeți de bambus, mai multe frunze de pelin dulce ca medicament și frunzele unui tufiș, care aveau miros de lămâie, iar făcute pudră țineau la distanță insectele târâtoare dornice să le intre În colibe. Își puseră prada În coșurile de trestie pe care le aduseseră și se Întoarseră În tabără simțindu-se de două ori Împliniți. Copiii le ieșiră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a întrebat pe neașteptate doamna de onoare când am trecut pe lângă canapea. Și-a coborât picioarele. — Daă da, sigur. (Apoi, uitându-mă spre doamna Silsburn și spre locotenent:) Cred că am să prepar niște cocteiluri Tom Collins, dacă găsesc ceva lămâi sau chitre. În ordine? Răspunsul locotenentului m-a uimit prin subita sa bună dispoziție: — Adu-le, a spus, frecându-și mâinile ca un băutor strașnic. Doamna Silsburn s-a întrerupt din studierea fotografiilor de pe birou ca să-mi indice: — Dacă prepari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Charlotte a fugit de lângă mine și am apucat-o de rochie, ca s-o opresc. Purta o rochie de pânză galbenă, care-mi plăcea pentru că îi era prea lungă. Încă mai am pe palma mâinii drepte o pată galbenă ca lămâia. Dumnezeule, dacă mă încadrez în vreo boală clinică, atunci sunt inversul unui paranoic. Eu îi suspectez pe oameni că ar complota să mă facă fericit.“ Îmi amintesc că am închis jurnalul - chiar cu o pocnitură - după cuvântul „fericit“. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
amesteca băuturile. Pe urmă, brusc, ca și cum aș fi fost spionat invizibil prin mici deschizături in perete, am început să deschid ușile dulapului și ale frigiderului, în căutarea ingredientelor pentru cocteilul Tom Collins. Le-am găsit pe toate, doar că aveam lămâi în loc de chitre, și în câteva minute am preparat o cană mare de Collins puțin cam dulce. Am scos cinci pahare și pe urmă am început să caut o tavă. Am găsit-o cu greu și mi-a luat destul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
află pe un alt continent. O șocă la Început mulțimea de mirosuri ce se Învălmășeau În aerul Împurpurat. Amestecul de arome Îi bulversă simțurile Încă de la aeroport. Nicăieri nu mai Încercase astfel de senzații. Mirosea a cafea, a vanilie, a lămâi și a portocali, dar mirosea și a petrol și, mai ales, a bani. Mirosurile erau Însă altfel decât cele pe care le simțise la Rădăuți sau În vreun alt oraș pe care-l vizitase. Mirosea a păcură, a tămâie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deranjez, fi-i sigură. Ești mulțumită...? Și acum te rog, trage perdeaua la o parte și privește dacă s’a așezat vremea. Am foarte mult de lucru...” Carla păstră pentru altă ocazie epitetele special pregătite, Îi aduse un ceai cu lămâie și deschise larg fereastra. Inspiră de câteva ori aerul proaspăt În piept, adresându-i-se cu o voce mai puțin arțăgoasă. „Cerul este senin, promițând o zi frumoasă...Hai, grăbește-te...Bea ceaiul și Îmbracăte, e destul de târziu. După cum prea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cale de ales, Gică Popescu sorbi, vântură conținutul prin cavitatea bucală, exclamând. „E apă... Apă chioară...!!” „Sigur ... Ce altceva poate fi...? Acum puțină atenție, vă rog...!” În colaborare cu lucrătorii introduse În butoiul cu apă câteva kilograme de „Sare de lămâie”, câțiva bulgări de „Sodă caustică”, aproximativ cinci-șase litri de soluție albastru-maroniu ca În final să completeze compoziția chimică cu zece kilograme de „Pudră de oase” ce emana un miros plăcut având totuși o incertă culoare!! Puse În funcție pompa centrifugă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ajutorul căreia apa și produsele chimice fură bine amestecate timp de cicsprezece minute, după care un lucrător cu un special termometru Îi probă gradul de tărie uitându-se Întrebător la șefa lui... „Nu corespunde...Mai adăugați două kilograme „Sare de lămâie” și un bulgăre de „Sodă Caustică”...!!” Procesul de producție al vinului alb fiind terminat, Directoarea Tatiana oferi un pahar plin lui Gică Popescu, făcând mențiunea. „Gustați...Sunt curioasă dacă pot căpăta o notă bună...?” Evident pesimist În ce privește compoziția din paharul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea lugubrului cu ajutorul mereu al simbolurilor mediteraneene. Medii Întunecate răzbite de simboluri religioase importate și de facilitățile domestice locale. Fără puterea de la Miazănoapte, fără minele, industriile sale, lumea n-ar fi atins niciodată uimitoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea apela la cele mai bune Însușiri ale lui. Domnul Sammler trăise mult și Înțelegea aceste cazuri de cavalerism. Dacă era timp, ocazional se făceau lucruri bune. Dacă aveai un anume fel de noroc. — Unchiule, Încearcă jeleurile astea de fructe. Lămâia verde și portocalele sunt cele mai bune. Din Beersheba. Nu ești atent ce mănânci, Elya? Nu, nu sunt. Fac niște chestii grozave În Israel În ultima vreme. Doctorul cumpăra de la o vreme obligațiuni și imobiliare În Israel. În Westchester, servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
admonestare. Sheba a venit la mine și mi-a dat un plasture și un șomoiog de hârtie igienică să-mi curăț rana. Polly s-a aruncat pe sofa cu un oftat țâfnos. — Îmi dai și mie, tata, o votcă cu lămâie? a întrebat ea. — O, sigur, a zis tatăl ei, cu o urmă ușoară de indulgență în voce. A zâmbit spre mine și a dat din cap: — Fiica mea e o alcoolică. — Polly, am zis eu, în timp ce îmi îngrijeam glezna. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
arc în spatele faptelor transparente umbre lipsite de zid se apropie rostind încet tot mai încet numele pe care inima îl tipă nimeni nu aude nu răspunde nimeni lumea e un spital în care fiecare își bea liniștit ceaiul amar cu lămâie... Nadia PĂDURE <biography> S-a născut la 10 octombrie 1964 în satul Sculeni, Ungheni, Republica Moldova. Studii: școala medie din satul Sculeni; Universitatea de Stat din Chișinău, facultatea de biblioteconomie. Lucrează director la Biblioteca Publică Raională „M.Sadoveanu” din orașul Strășeni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se Îndreptă, degajată, spre fereastră. CÎnd aprinse lumina, afară se lăsase deja Întunericul. Picasso-ul se reflecta În fereastră. Ca și cînd ar fi speriat-o ceva, trase brusc perdelele ce acopereau jumătate din perete și culoarea lor gălbuie, ca de lămîie, aduse parcă o schimbare În cameră. Păcat că era galbenul acela cam veștejit, de parcă lămîia stătuse În magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
reflecta În fereastră. Ca și cînd ar fi speriat-o ceva, trase brusc perdelele ce acopereau jumătate din perete și culoarea lor gălbuie, ca de lămîie, aduse parcă o schimbare În cameră. Păcat că era galbenul acela cam veștejit, de parcă lămîia stătuse În magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acela cam veștejit, de parcă lămîia stătuse În magazin o veșnicie... Oricum culoarea a Înviorat brusc Încăperea aceea fără stăpîn, care arătase pînă atunci ca un greier năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am zărit o pisică Împăiată. Sub schița motorului Formula 1, se afla un răftuleț ornamental pe care se găsea o pereche de mănuși din dantelă. Ce bine i se potrivea camerei culoarea aceea lămîiatică! Și femeii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]