1,024 matches
-
Devii dependent de stupefiante fiindcă nu ai motivații puternice În nici o altă direcție. Marfa cîștigă prin neprezentare. Am Încercat-o din curiozitate. M-am lăsat dus de val, luînd doze atunci cînd puteam să fac rost. Am sfîrșit căzut În laț. Cei mai mulți dependenți cu care am stat de vorbă relatează experiențe similare. Nu-și amintesc vreun motiv anume pentru care s-au apucat să ia droguri. S-au lăsat pur și simplu duși de val pînă cînd au căzut În laț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
laț. Cei mai mulți dependenți cu care am stat de vorbă relatează experiențe similare. Nu-și amintesc vreun motiv anume pentru care s-au apucat să ia droguri. S-au lăsat pur și simplu duși de val pînă cînd au căzut În laț. Dacă n-ai fost niciodată dependent, nu poți să ai o imagine limpede despre ce Înseamnă să ai nevoie de marfă cu patima specială a dependentului. Nu tu hotărăști să fii dependent. Te trezești Într-o dimineață cu o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am plecat în pas milităresc, una, două, trei, la curtea lui Manolucă. Manolucă era un tânăr moșier plin de sanatate și de viitor, pe care multe văduve și mame cu fete de măritat își puseseră ochiul, să-l prindă în laț, însă el nu se da prins. Filosof în feliul lui, cu teorii ale lui proprii în privința căsătoriilor care nu-s bune, zicea el, decât să ruineze pe oameni, dânsul se obicinuise să trăiască așa stingher la țară unde se îndeletnicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cumpănă a tinereței când trebuia, vrând nevrând, să trecem prin această încercare, cum trec copiii prin boala pojarului. Toți aveam vreme de pierdut și inimă de cheltuit; prin urmare, ne găseam în cele mai bune condițiuni de a cădea în laț. Așadar, eu, dimpreună cu frații Leon și Iacob Negruzzi, după multă luptă cu aceste belele ale inimei, dulci și nu prea, ne-am hotărât, într-o bună dimineață, să întreprindem o călătorie în străinătate. Cel mai bun mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
regele nu admitea să i se uite cineva în cărți. Punctul de vedere oficial e consemnat în certificatul de deces: sinucidere. Rămâne întrebarea: au vrut oare să-l spânzure chiar de la început? S-a apărat și i-au strâns apoi lațul în jurul gâtului? Ori a murit în timp ce-l interogau sau torturau și n-au mai știut ce să facă cu mortul, așa că l-au spânzurat? Cu alte cuvinte: au făcut-o intenționat sau abia după ce lucrurile au luat-o razna, scăpându
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aș introduce numai un deget între ea și grumazul bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru o clipă - așa, de parcă în creier ar pocni cineva din degete - în el e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc de țeapănă“1. După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru o clipă - așa, de parcă în creier ar pocni cineva din degete - în el e și o pereche de picioare, apoi picioarele dispar. De la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e și o pereche de picioare, apoi picioarele dispar. De la un chioșc dintr-o gară am cumpărat o carte poștală care ți-arăta cum se leagă nodul la cravată în diverse feluri. Diferitele noduri sunt în mod vădit tot atâtea lațuri petrecute pe sub gulerul cămășii în jurul gâtului. Fusese o nesocotință din partea mea: cumpărând cartea poștală, crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar plăcea și mie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un milițian mi-a spus pe treapta vagonului: „Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi“. Ajunsă în Germania, am mai trăit încă vreme de trei ani cu amenințări de moarte ce-mi parveneau prin telefoane și scrisori anonime. Așadar, lațul lor călătorise după mine - în această privință nu era nimic de făcut. Suspiciunea încă nu mi-am pierdut-o, ci numai frica față de ei. Nici nu mai speram să se întâmple asta, după ce descoperisem că lațul mă urmase pe calea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și scrisori anonime. Așadar, lațul lor călătorise după mine - în această privință nu era nimic de făcut. Suspiciunea încă nu mi-am pierdut-o, ci numai frica față de ei. Nici nu mai speram să se întâmple asta, după ce descoperisem că lațul mă urmase pe calea exilului. Pierderea fricii reprezintă pentru mine un câștig - cel mai mare de când mă știu. De când mă știu, în casa părintească, pe peretele unei camere de trecere spânzura o cheie monstruoasă. Făcută din lemn lăcuit cu negru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
avea de ce trăi dacă din când în când convingerile intime ale unor oameni cinstiți nu ne-ar face asemenea surprize, decizând ca omul nevinovat să nu fie ucis, nedreptățile să nu triumfe întotdeauna, inocenții să nu mai cadă sistematic în lațul călăului. Și am avea o viață tristă dacă asemenea excepții ne-ar tulbura peste măsură... Dar proba de căpetenie a acuzării era următoarea: soția lui K. mărturisește - spre indignarea multora, convinși că astfel ea și-a „înfundat” decisiv omul - că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos ce se descompun În căldura dulceagă sub muzica veselă a flautelor care fac caii să danseze. Statui nu se fac pentru că nimeni nu crede În timp. Nu există Munte. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lângă rogojină un pietroi mai mare decât capul meu este echilibrat într-un capăt foarte ascuțit, aproape în punct. Vizavi de rogojină este o banchetă mititică, de lemn, pe peretele opus intrării este o altă ușă ținută închisă de un laț prins întrun cui, iar în colțul de lângă intrare deslușesc o masă întunecată cu un scaun de lemn. Devin foarte silențioasă. Ne apropiem de masa care conține o grămadă de pietre negre de forme ciudate, niște sticluțe cu diverse poțiuni, câteva
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a cuvintelor lui amenințătoare.” În ambele situații, scriitorul a decupat gestul brutal, care se înscrie ca o figură reprezentativă în memoria lui Zibal. Imaginea acestui gest produce ulterior un alt decupaj, de data aceasta real, prinderea mâinii lui Gheorghe în laț, o mână detașată de chip, o mână care are semnificația fantasmală a gestului care codifică violența ancestrală, o violență rituală. Regimul nevrozei are o contribuție esen- țială la înscrierea într-o dimensiune fantasmală a gesti- culației și mai puțin a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aprindem câte o lumânare. Plecăm fericiți de tot ce am văzut. Biserică Sfanțului Mormânt al Maicii Domnului Ea este patronată de greci. În biserică se coboară pe trepte. Cred că sunt peste 30 de trepte până la Sfanțul Mormânt. Pe lațurile scărilor sunt două altare: unul pe dreapta, cu mormintele Sfinților Părinți ai Sfintei Fecioare - Ioachim și Ana, si unul pe stânga, cu mormântul dreptului Iosif care a ocrotit-o pe Sf. Fecioara Maria. Sunt icoane mari și frumoase cu chipul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
faianța. Pe acele plăcute e scris, literele de tipar sunt turnate parcă în faianța. Rugăciunea Tatăl Nostru în românește este scrisă așadar în biserică, pe acele plăcute, și are ca fundal tricolorul nostru. Biserică are și un culoar lung, pe lațurile căruia este scrisă rugăciunea în alte limbi. Dar n-a încăput să fie scrisă aceasta rugăciune pe culoar și este scrisă și în interiorul bisericii, după cum v-am spus. Piciorușul Domnului Nu departe de această biserică (Pater Noster) este o
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
suflet pentru Mama mea Am compus această poezie închinata ei... Iustina Bulgaru, Dumnezeu s-o ierte!) Copile 11.07.2003 Tu crești frumos, Și te înalți că bradul Ce primăvară înflorești. Lumea tu cutreieri, De-a lungul și de-a lațul, Si multe taine tu înveți. Dar să nu uiți de-ai tăi părinți Și sfaturi și îndemnuri mama ta ți-a dat, Cum să te porți te-a educat, Acolo sus e Dumnezeu, Dar e și jos, copilul meu, De
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi, legând o funie de cârligul lustrei din tavan, făcu un laț și-l fixă în jurul grumazului și se aruncă în gol cu o voluptate disperată. "De afară se auzi scârțâind portița". Repet, nu știu de ce am reținut atât de precis toate aceste amănunte. Probabil că mi s-a părut că această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mînă un sultan pe jumătate nebun și laș, pe care îl putea manipula prin înfricoșare, după nevoile unei politici care țintea departe, dar mai trebuia prevăzută și posibilitatea detronării lui Abdul Hamid istoria predecesorilor săi era jalonată de strangulări cu lațul și alte morți sîngeroase și, în consecință, să se manevreze cu grijă astfel încît prestigiul și influența Germaniei să nu fie atinse în mod fățiș. Începînd din 1905, zilele domniei Sultanului roșu erau numărate; acest om care tremura de frică
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e un canar hrăpitor de inimi. Nota Văcărescului e o anume concizie sentențioasă care subjugă memoria: La o-ntristare Nu-i mângâiere, Amară floare, Nici e putință Ncît cel ce-o are Acel ce pere Să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și mai bine dacă am compara Fata babei și fata moșneagului cu Cendrillon de Ch. Perrault. În locul mediului luxos din basmul francez, aci mecanica vieții unui sat de munte. Fata babei e "slută", "țîfnoasă" și s-alintă "ca cioara-n laț". Ea e "sora cea de scoarță". Fata moșului muncește de "nu-și mai strânge picioarele". E "piatra de moară în casă", iar soră-sa "busuioc de pus la icoane". Fata babei iese gătită dumineca "de parc-a lins-o vițeii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tuturor în chip alimentar, sub forma unui butoiaș de vin, a unei bucăți de pastramă sau a unui cârnaț. Păcatul lui constă într-o supraalimentație excesivă și în căutarea unui confort destul de rudimentar ca acela al atârnării picioarelor într-un laț de frânghie, Dumnezeu însă își manifestă supărarea în chip de piatră la ficat și părintele se întoarce la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
doamna Orăscu, spunându-i că domnișoara și-a rupt piciorul. D-na Orăscu alergă, dar când ajunse în gura pimniței, își văzu fiica întinsă jos moartă. Se întoarse repede înapoi, țipând și chemând ajutor, dar servitoarea îi aruncă și ei lațul după gât și cu ajutorul celor doi unguri o târâră în pimniță. 394 bucureștii de altădată 169. Victor-Emmanuel (Vittorio Emmanuele) al II-lea (n. 1820), primul rege al statului italian unificat, începând din 1861 și până la moartea sa, întâmplată în 1878
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fundătura” cu indicatoare de traseu atât de puțin ispititoare precum antisemitism, Holocaust, elitism xenofob? Cum Înfrunți cinicul joc politic care manipulează adevărul, cum să spulberi clișeele, reînviate de mereu altă conjunctură? Nuanțare, distanțare, controversă civilizată și obiectivă?... Ți se pune lațul de gât. Și măcar de am confrunta antimonopoliști sau anticapitaliști sau antisemiți adevărați... Ar fi suficient de studiat opiniile elitei românești după 1989 despre Antonescu, evrei, unguri, Holocaust, Gulag, America, pentru a constata variațiile năucitoare ale retoricii publice. Cazul Vadim
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]