KorAP: Find »[drukola/base=lambert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...35 >

858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

putea apropia de el târâș nimic, fără să-și dea seama, stând în mijlocul pasajului. Era un loc tocmai bun pentru câteva minute de odihnă. Se așeză pe lamele, examinând la întâmplare nivelul inferior care se vedea dedesubt. Apoi acționă microfonul. ― Lambert, ce citire ai? Mă aflu într-una din sălile centrale. În mijloc e o stație de reparații. Numai eu sunt pe aici. Ea-și privi detectorul și păru dezorientată. Se întoarse spre Parker și-i puse micul radar sub ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
sunt pe aici. Ea-și privi detectorul și păru dezorientată. Se întoarse spre Parker și-i puse micul radar sub ochi. ― Înțelegi ceva? Parker studie poziția acului. ― Eu nu. Nu e invenția mea, e a lui Ash. Dar pare ciudat. ― Lambert? Era Dallas. ― Da. Nu știu exact ce văd. Scutură aparatul, dar după câteva tresăriri acul își reluă poziția inițială, de neînțeles. ― Obțin un fel de semnal dublu! ― E o aiureală! Recepționezi două citiri separate și dinsticte de mine? ― Nu. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
masiva tentaculă cu gheare care ieșea încet de sub Cale. Enorma labă căutând într-o liniște incredibilă îi rată piciorul. Se vârî la locul ei, fără să fie observată de Dallas care după câțiva metri, se opri. ― Acum e mai bine, Lambert? M-am deplasat. Mă prinzi mai clar acuma? ― E clar, da, răspunse ea, foarte neliniștită. Dar obțin tot un semnal dublu. Cred că sunt distincte. Nu știu care este al tău. Dallas se răsuci, explorând întregul tunel, plafon și pereți, planșeu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
istovite știrea morții lui... În pragul isteriei, jenată de instrumentele pe care le ținea în mână și statul în fața gurii negre a conductei, își privi detectorul. Pe micul ecran, un singur punct roșu pierzându-și intensitatea. Precum strigătul. ― Dumnezeule! Parker, Lambert! urlă ea în interfon. ― Aici suntem, Ripley, răspunse Lambert. Dar ce se întîmplă? Am pierdut semnalul! Ripley era pe punctul de a începe, o frază, dar se abținu la timp, De-acum înainte, îi reveneau noi responsabilități. Inconștient, se crispă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
instrumentele pe care le ținea în mână și statul în fața gurii negre a conductei, își privi detectorul. Pe micul ecran, un singur punct roșu pierzându-și intensitatea. Precum strigătul. ― Dumnezeule! Parker, Lambert! urlă ea în interfon. ― Aici suntem, Ripley, răspunse Lambert. Dar ce se întîmplă? Am pierdut semnalul! Ripley era pe punctul de a începe, o frază, dar se abținu la timp, De-acum înainte, îi reveneau noi responsabilități. Inconștient, se crispă și-și înăspri glasul. ― L-am pierdut pe Dallas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
tandrețe față de Dallas tunând și fulgerând împotriva responsabilităților sale. Dar era prea târziu să se înece în melancolie. ― Deci asta e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului, vom proceda conform planului precedent. ― Și murim la fel! (Lambert scutură din cap.) Nu, mersi. ― Ai altă idee? ― Da! Să abandonăm nava. Să luăm naveta spațială și să ne cărăbănim. Să ne încercăm norocul călătorind până pe orbita terestră, de unde o să ne salveze. Ajunși pe rutele comerciale frecventate, cineva o să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Să luăm naveta spațială și să ne cărăbănim. Să ne încercăm norocul călătorind până pe orbita terestră, de unde o să ne salveze. Ajunși pe rutele comerciale frecventate, cineva o să ne audă SOS-ul. Ash vorbi calm, dar cu intensitate. Fiindcă propunerea lui Lambert nu putea fi luată în considerare. ― Uiți un amănut. Dallas și Brett s-ar putea să nu fie morți. Această ipoteză este puțin probabilă, de acord, dar nu se poate elimina. Nu putem să-l abandonăm pe Nostromo atâta timp cât nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Știu că ea folosește conductele de aerisire. O s-o vânăm nivel după nivel. De data asta, vom sonda fiecare panou etanș și fiecare canal, până când o vom încolți. ― Sunt de acord cu acest plan, zise Parker, aruncând o privire lui Lambert. Ea nu spuse nimic și părea abătută. ― În ce stare se află armele? întrebă Ripley. Inginerul verifică nivelul de benzină al aruncătoarelor de flăcări. ― Țeava și gura sunt corecte. După câte îmi dau seama, funcționează foarte bine. (Arată spre arma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Mama nu poate ascunde informațiile. ― Programează întrebări diferite. Dacă-ți amintești, această tehnică a fost rodnică atunci când am operat prin ECIU. Faimosul apel de naufragiu care nu prea era așa ceva. ― Îmi mintesc, zise el, respectuos. Poate că ai dreptate. Plecă. Lambert făcea o mutră de îngropăciune. Ripley veni și se așeză lângă ea. ― Mai rezistă. Știi că Dallas ar fi hotărât la fel. Cu siguranță că n-ar fi abandonat nava fără să fie sigur că am murit cu toții. Lambert nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Plecă. Lambert făcea o mutră de îngropăciune. Ripley veni și se așeză lângă ea. ― Mai rezistă. Știi că Dallas ar fi hotărât la fel. Cu siguranță că n-ar fi abandonat nava fără să fie sigur că am murit cu toții. Lambert nu dădu semne de înseninare dintr-atît. ― Ce știu eu e că ne ceri să rămânem aici, să fim căsăpiți. ― Îți promit că dacă tactica asta nu reușește, voi fi de acord cu o plecare urgentă. Voi fi prima care voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
putea să se bizuie pe ea. Acest răspuns evident nu avea o prea mare însemnătate. Dar Ripley știa că mica bulă perversă care creștea în mintea ei în curând îi va stăpâni întreaga gândire dacă nu va revolva această problemă. ― Lambert, te-ai culcat cu Ash? ― Nu. (Replica veni imediat. Fără ezitare și nici o amânare) Tu? ― Nici eu. Tăcură câtva timp, până când Lambert vru să mai spună ceva în această chestiune. ― N-am avut niciodată impresia... cum să-ți explic... că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
care creștea în mintea ei în curând îi va stăpâni întreaga gândire dacă nu va revolva această problemă. ― Lambert, te-ai culcat cu Ash? ― Nu. (Replica veni imediat. Fără ezitare și nici o amânare) Tu? ― Nici eu. Tăcură câtva timp, până când Lambert vru să mai spună ceva în această chestiune. ― N-am avut niciodată impresia... cum să-ți explic... că era interesant. După aceea se închise într-o tăcere obstinată. La fel și Ripley, dar mintea-i mergea cu hărnicie. Nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față. Dar când vorbi din nou, șușoti așa cum îi ceruse:) Repetă... De ce vorbești încet? ― Creatura, răspunse Parker, ferindu-se să nu ridice tonul. Se află în fața sasului tribord. Da, în acest moment! Deschise tambuchiul ușor. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
ușor. Când îți dau semnalul, închide-l repede și ejectează tambuchiul exterior. ― Ești nebun?... Parker o întrerupse cu brutalitate. ― Fă ce-ți spun! O avem acuma. Hai, deschide încet. Ripley ezită, se gândi să spună ceva, dar o văzu pe Lambert dând energic din cap. Chiar dacă Parker se înșela, ce aveau de pierdut? Doar puțin aer. Pe de altă parte, dacă știa ce făcea... ea coborî o manetă. Pe puntea inferioară, un vaiet, ca un geamăt, ajunse la urechile lui Parker

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate. Din rană izbucni un lichid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
mâncat de acidul împroșcat când tambuchiul exterior se deschise brusc. Atmosfera înmagazinată în interior năvăli în spațiu. ― Parker, chemă Ripley, îngrijorată. (Mări volumul microfonului.) Parker! Ce se întâmplă acolo? Pe pupitru apărea și dispărea o lumină verde. ― Ce e? întrebă Lambert ridicându-se de pe locul ei. A mers? ― Nu sunt sigură. Tambuchiul interior este închis și cel exterior a sărit. ― Deci a reușit treaba. Și Parker? ― Nu știu. Nu obțin nici un răspuns de la el. Dacă a mers, acum ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
mișcările. Scăderea presiunii făcea, ca rănile lui Parker să sângereze abundent. Ea izbi o ultimă dată cilindrul care bloca trecerea. Ca, printr-o minune, acesta se deplasă și eliberă ușa care se închise cu zgomot. Vârtejurile se potoliră. Pe pasarelă, Lambert, neîncrezătoare, citea datele imprimate de lectori. COCĂ AVARIATĂ ― PANOURILE ETANȘE DE ALERTA ÎNCHISE! Activă intercomul: ― Ash, adu oxigen și vino la sasul principal prin ultima ușă ferecată. ― Bine. Vin imediat. Ripley înainta clătinându-se, căutând să respire aerul rarefiat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
făcu o încercare, cu plămânii aproape goliți de aer. În hubloul ușii apăru o figură. Era distorsionată, umflată și totuși, vag familiară. Ripley parcă o cunoscuse cu mult timp în urmă. Cineva, care, dacă-și aduce bine aminte, se chema Lambert. După care, epuizată, alunecă ușor. Un gând scurt și vag de amărăciune și de furie... Să eșueze atât de aproape de capăt... Ușa glisă și capul îi căzu pe puntea metalică. Un curent de aer răcoros pe față, dulce și curat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
îi căzu pe puntea metalică. Un curent de aer răcoros pe față, dulce și curat. O mângâiere binecuvântată. Ceața i se risipea din fața ochilor, cu toate că mintea nu-i era încă limpede. O goarnă sună restabilirea presurizării exact când Ash și Lambert trecură pragul. Ofițerul științific se grăbi să-i acorde lui Parker primul ajutor. Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pragul. Ofițerul științific se grăbi să-i acorde lui Parker primul ajutor. Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase, nespus de plăcute, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
trecu unul din brațele inginerului după umeri și-l ajută să parcurgă drumul la laborator. Când Ash trecu prin fața lui Ripley, nu-i acordă nici o atenție. După ce dispărură amândoi după prima turnantă a cursivei, Ripley se ridică, clătinându-se nițel. Lambert vru s-o susțină, dar Ripley zâmbi și-i refuză ajutorul. ― Merge. Își scutură hainele.) Cam cât oxigen ne-a costat acest mic episod? Îmi trebuie o cifră exactă. Lambert continua s-o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
prima turnantă a cursivei, Ripley se ridică, clătinându-se nițel. Lambert vru s-o susțină, dar Ripley zâmbi și-i refuză ajutorul. ― Merge. Își scutură hainele.) Cam cât oxigen ne-a costat acest mic episod? Îmi trebuie o cifră exactă. Lambert continua s-o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu merge ceva? reluă Ripley. De ce te uiți așa la mine? Consumul de oxigen nu mai face parte din domeniul public? ― Mai slăbește-mă! replică Lambert fără să fie cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Îmi trebuie o cifră exactă. Lambert continua s-o fixeze cu mirare, fără să răspundă. ― Nu merge ceva? reluă Ripley. De ce te uiți așa la mine? Consumul de oxigen nu mai face parte din domeniul public? ― Mai slăbește-mă! replică Lambert fără să fie cu adevărat mânioasă. (Părea stupefiată.) L-ai acuzat. L-ai acuzat realmente că a dat alarma pentru a salva creatura! (Clătină lent din cap.) De ce? ― Pentru că eu cred că minte. Iar dacă voi găsi înregistrările, o voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
să dovedești? Vei ajunge poate să dovedești că a fost răspunzător de punerea în funționare a sirenei de alarmă, dar nu și că n-a fost un accident. ― Un moment potrivit pentru un asemenea accident! Nu? (o privi țintă pe Lambert.) Tot mai crezi că mă înșel, așa e? ― Nu știu, răspunse Lambert, istovită și depășită de evenimente. Nu mai înțeleg de fapt nimic. Dar cred că trebuie să-ți spun că te-nșeli. Sau că ai înnebunit. Din ce motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
punerea în funționare a sirenei de alarmă, dar nu și că n-a fost un accident. ― Un moment potrivit pentru un asemenea accident! Nu? (o privi țintă pe Lambert.) Tot mai crezi că mă înșel, așa e? ― Nu știu, răspunse Lambert, istovită și depășită de evenimente. Nu mai înțeleg de fapt nimic. Dar cred că trebuie să-ți spun că te-nșeli. Sau că ai înnebunit. Din ce motiv Ash, sau oricine altcineva, ar vrea să-l protejeze pe Străin? Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]