2,011 matches
-
de acum pare să nu aibă nicio legătură cu străzile goale pe care a mers cu o seară în urmă. Fierbe de viață. Star îi cere șoferului să oprească într-un colț și-l conduce spre o intrare cu o lanternă roșie de hârtie. Trec de o perdea de mărgele, intrând într-o încăpere cu tavanul jos, întunecoasă. În spatele unei tejghele, bărbați cu coadă și jachete albe cu gulerul înalt, taie legume și le învârt în tigăi de fier. Este mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere și clăbuci apăruți În colțurile gurii. Nu se născuse așa, dar nimeni nu-și amintea cum vorbea el Înainte să-și prăjească limba pe o baterie de tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri de preț. Iluminatul public n-a existat, cu excepția unei perioade scurte, și nu există nici astăzi. Un primar idealist (ori cu fonduri ce se cereau rapid cheltuite) Încercase să pună câte un bec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndrăznise să-și Închipuie că era mai breaz decât noi? Învins, primarul a dărâmat ce construise și a plecat la el acasă. Dar nu asta voiam să-ți spun. Vecinul Mișu căpătase gângăveala din pricina lipsei de energie electrică din sat. Lanternele, cum am avut cinstea să-ți mai spun, erau obiecte de mare preț. Funcționau cu niște baterii pătrate, cu două lame de tinichea În prelungirea electrozilor. Erau foarte proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum am avut cinstea să-ți mai spun, erau obiecte de mare preț. Funcționau cu niște baterii pătrate, cu două lame de tinichea În prelungirea electrozilor. Erau foarte proaste, țineau puțin și curgea din ele o zeamă care coclea mecanismele lanternei. Când le cumpăram de la Cooperativă, adesea pe ouă furate din cuibare, aveam grijă să le Încercăm. Lipeam limba de cele două lame de tinichea. Dacă ne ustura nițel, Însemna că aveau curent În ele; dacă nu, ceream altele, deși știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mamă-sa le primise laolaltă cu vasele și mâncarea de pomană. Le lipiseră cu grijă de marginea scăunelului și le aprinseseră. Cu un oftat care arăta un mare sacrificiu, Baronu adusese și unul dintre lucrurile sale cele mai de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplase de câteva ori să mănânce și prietenii iscusitului vânător, sub un aplecător murdar, plin de muște, În care se găseau o plită hodorogită, o măsuță scundă și găleata cu lături pentru porc. Vieru se hlizea: „Ai, mă, asta e lanterna aia de care ai zis tu atunci?”. În urmă cu vreo trei ani, copil fiind și prea puțin la minte, Baronu voise să se dea mare față de ceilalți și să le vadă gurile căscate de uimire. Le povestise, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pat lângă mine. Întâi m-am speriat, pe urmă am Început să bănui câte ceva; m-am luat de gânduri. Eu dormeam la picioarele lor. M-am băgat ușurel sub plapumă. Patul scârțâia și nu m-a simțit nici unul. Am aprins lanterna și am văzut.” Se oprise așa, de-al dracului, ca să-i facă pe ăilalți să-și țină răsuflarea și să belească ochii la el. Tăcea și se uita pe cer, să vadă dâre de avioane. „Zi, bă, ce dracu’ ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
belească ochii la el. Tăcea și se uita pe cer, să vadă dâre de avioane. „Zi, bă, ce dracu’ ai văzut?” săriseră ceilalți cu gurile pe el. „Nu vreau să vă spun, e bine? Ce, voi n-aveți părinți și lanterne? Ce-am văzut e treaba mea.” Apoi Își urmase vorba ca pentru el: „Nu știam, nene, că la bărbați se face așa mare...”. „Nu”, răspunsese Baronu la hlizeala lui Vieru, „asta e altă lanternă; pe aia i-am dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce, voi n-aveți părinți și lanterne? Ce-am văzut e treaba mea.” Apoi Își urmase vorba ca pentru el: „Nu știam, nene, că la bărbați se face așa mare...”. „Nu”, răspunsese Baronu la hlizeala lui Vieru, „asta e altă lanternă; pe aia i-am dat-o cui i-am dat și termometrul de pe pian, ca să și-o lumineze și să și-o vadă În oglindă.” Arbitrați de Ectoraș, Își trăseseră câte un șut, apoi se Întorseseră la microscop și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
constructorul dintr-un film chinezesc cu multă bătaie și cu picioare-n gură. Vieru Închiria leagănul cu jumătatea de oră pentru un pol sau - după cum Îi era cheful - pentru două beri la sticlă. Cel care dădea berile căpăta și o lanternă chinezească, cu baterii noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gură. Vieru Închiria leagănul cu jumătatea de oră pentru un pol sau - după cum Îi era cheful - pentru două beri la sticlă. Cel care dădea berile căpăta și o lanternă chinezească, cu baterii noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și-l gonești: „Pleacă, mă, dracului de-aicea!”. Deși beat, dobitocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-aicea!”. Deși beat, dobitocul pricepe ce se Întâmplă și răspunde Împăciuitor: „Gata, vericule, stai liniștit! N-am știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier moțul copacului. Până să apuce milițianul să-l convingă să coboare - era o mare enigmă cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un coleg de praștie de-al lui, poreclit Cățelu. Îl urmăriseră, probabil, de multă vreme și el nu-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări pe Întuneric cu pușca În mână aveau să se termine cu o bătaie crâncenă. Într-o noapte, pe când Ectoraș se afla pe marginea drumului și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și aștepta ca văru-său să aprindă lanterna și să țintuiască În sfoara ei de lumină un cuib tupilat Într-un dud, de pe altă uliță cotise spre ei o căruță trasă de un singur cal. Omul care ținea hățurile aprinsese o lanternă ca să se lămurească ce era cu mogâldeața de lângă drum - Ectoraș Își luase o poziție de tragere cât mai comodă, cu genunchiul stâng proptit În pământ. Când mogâldeața se Înălțase și se Întorsese către șuvoiul de lumină, omul se speriase amarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băut - când dăduse cu ochii de arătarea cu ochelari de motociclist peste un chip de iepuroi zâmbăreț și care ținea În labele fără degete o pușcă În toată regula. Strânsese, fără să-și dea seama, hățurile În palme și scăpase lanterna aprinsă printre picioarele calului care, Înspăimântat, bătuse de câteva ori pe loc din copite și o luase la o goană turbată, mușcându-și zăbala și Însângerându-și botul. Băieții se despărțiseră fără vorbe multe, mersese fiecare la casa lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iscodise În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de-l speriaseră erau fiul și nepotul Directorului de școală. Pe seară se Înființase În josul potecii betonate din curtea Îngrozitorului mânuitor de grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o lanternă stâlcită ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de sânge, de țărână și de paie. Deși mirosea a băutură, bărbatul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iasă din el un cal cum nu se mai văzuse În Satul cu Sfinți, puternic cât două tractoare la un loc. Omul se arăta gata să nu facă tămbălău și să cadă, omenește, la Înțelegere. Voia despăgubire În bani pentru lanternă, pentru roata ruptă și pentru avortul iepei, iar suma pe care o cerea se ridica - Își făcuse Directorul socoteala - la jumătate din prețul singurei mărci de autoturism care se comercializa atunci În țară. Omul pronunțase cifra aproape cu modestie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsește un edificiu mai mic despre care se crede că este o baie domnească. Cuhnea domnească, clădire specifică secolelor al XVI-lea și al XVII-lea este ultima pe care o mai avem în țara noastră. Are forma unui turn lanternă, care apare în toată lumea mediteraneană de est. Această clădire are un coș central care formează în exterior un turn și care se ridică în centrul calotei acoperișului, permițând fumului să iasă din încăpere. În vremurile de restriște domnii căutau îngândurați
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii care au rămas pe sticlele lanternei nu s-au născut de la parfumul saunei turcești, ci de la aburii plăcintelor moldovenești plămădite pentru masa domnească. Pentru a mulțumi ambele variante ale destinației acestei clădiri putem spune, că în vremea lui Duca ea a fost o baie, iar mai
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
acestei clădiri putem spune, că în vremea lui Duca ea a fost o baie, iar mai târziu a fost transformată în bucătărie. Clădirea are un plan pătrat cu latura de 7 metri, este zidită din piatră și își păstrează turnul lanternă de formă cilindrică cu opt ferestre, cu calotă, așezat pe un tambur în formă de sferă trunchiată; forma circulară este decorată cu un brâu din două rânduri de cărămizi dispuse în zimți. Trecerea de la zidirea pătrată a corpului se face
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sunt pline de viață, de dramatism și de naturalețe. Impresionează în aceeași măsură și sala gotică, prin volumul, bolțile și nervurile ei decorate cu rozete. Dar și cuhnea, impresionează prin forma ei pătrată, apoi prin sistemul de boltire și turnul lanternă cu opt ferestre și cu aerisirea cilindrică de deasupra. Fosta locuință personală a lui Gheorghe Duca seamănă cu o casă fortificată, fiind construită din blocuri de piatră. Decorațiile exterioare ale acestui palat sunt reduse la minimum, spre deosebire de casa cu sală
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sunase, fiindcă mă obligase să trec prin asta. De ce viața mea era o înșiruire de evenimente neplăcute? Eram oare blestemată? 17tc "17" Am fost trezită, în mijlocul unui vis minunat, de o femeie ciudată care-mi băga în ochi lumina unei lanterne. —Rachel, a zis ea, e timpul să te scoli. în cameră era întuneric beznă și un frig de înțepeneai, iar eu n-aveam nici cea mai vagă idee cine era femeia aia. Am hotărât că probabil aveam vedenii, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]