840 matches
-
au valoarea statuată cândva. Nimic nu mai conta! Fiecare gând întrupat în cuvânt se topea și trecea dincolo de zidurile încăperii în care o adusese boala. Bănuielile se transformaseră în certitudini și clipele treceau și treceau... Olga încropi zorită un text lapidar pentru o telegramă exasperată: „Ina, vino urgent, mă sfârșesc! Olga Ina bănuise tot timpul, în forul ei intim, după ce se căsătorise cu Alex, că Olga purta ascuns în cutele inimii un cui înnegrit de invidie. La unii oameni, acesta nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Olgăi, primită însă cu o săptămână în urmă, o ruga pe Ina insistent să vină la spitalul din Pitești, unde era internată de câteva luni. Deci necazurile au dus-o pe un pat de spital, gândi Ina. Era o scrisoare lapidară, udată din belșug de lacrimile deznădejdilor, ceea ce o surprinse și o descumpăni pe Ina. Nu și putea imagina dimensiunile tragediei din familia prietenei sale. Din cele relatate, se bănuia că are o viață de iad, că soțul ei era un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
reminiscență de lectură): „Un om ca mine nu poate să dispară ca o muscă“. Atunci m-am liniștit. Se vede că singură starea noastră interioară nu ajunge: mai puternice sunt experiențele cognitive decantate În expresie, pe care, găsindu-le formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită; el nu va fi zguduit de mlaștina profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ambelor domenii și poate fi citită atât ca proză SF, cât și ca proză de evocare istorică. Aplicând unei teme istorice laitmotivul culegerii Adevărul despre himere, al ieșirii din timp (ucronia), și prelucrându-l în registrul SF, scriitorul realizează un lapidar poem epic despre geneza națională, conotat însă cu un sens ironic, polemic în momentul apariției - 1976 - în raport cu naționalismul exagerat al ideologiei oficiale, care își va asocia protocronismul. Jocul intelectual al prozatorului sfidează tabuurile, clișeele plicticoase, obișnuințele de lectură și falsele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
sunt și alte indicii asupra existenței, la est de Carpați, a unor formațiuni politice prestatale anterioare invaziei mongole din 1241.29 Ce spun cronicile noastre despre momentul istoric al "descălecatului" din 1359? Letopisețul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) consemnează lapidar "descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după un bour, la vânătoare, și a domnit doi ani". La fel se exprimă și Letopisețul de la Putna și Cronica sârbo-moldovenească. Însă Cronica moldo-polonă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mobilurile și direcțiile raporturilor politice internaționale în această zonă și în acea epocă nu se aflau în considerente atârnând de altarul pravoslavnic sacrosant, excluzând, se înțelege de la sine, câteva (deci nu toate) sanctități ale Senatului petersburghez. Socotințile noastre, atât de lapidare, se cer continuate cu altele relative la Principatele Române în măsura să înlesnească o comprehensiune anticipativă. Mai întâi, prin anexarea la Imperiul Habsburgic, Transilvania pierde statutul de principat autonom și încetează să mai joace vreun rol, fie el și redus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Crimeii, s-a petrecut în Principatele Române, ceea ce completează șirul datelor virtual înzestrate să dea gir importanței anului 1859 și dincolo de fruntariile românești. Afirmația Barbarei Jelavich nu se revendică drept un primat al unei idei concluzive exclusiv personale, ci exprimă lapidar o convingere istoriografică astăzi generalizată, după ce oamenii politici ai epocii și publiciștii au emis doar previziuni și „opiniuni” nu întotdeauna, ce-i drept, conjuncturale. Dacă înșiși adversarii Unirii și-au dat seama de consecințele internaționale ale actului săvârșit de români
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
va declara lui V. Alecsandri că, „astăzi, poziția politică a Principatelor e asigurată prin diverse interese ale Puterilor, căci Rusia le va apăra în contra, Turciei, Englitera și Austria în contra Rusiei și Franța în contra tuturor”. În același, sens, John Russel afirma lapidar că echilibrul de forțe în Europa mijlocește, în consecință, independența diverselor ei state, ceea ce Dan Berindei a formulat concluziv: Unirea s-a înfăptuit într-un echilibru de forțe în Europa, care a sancționat ceea ce românii realizaseră. 5. Foarte important, după cum
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
clasele apăsate și dezmoștenite de bunurile acestei lumi”, iar „mișcarea socialistă din vremile noastre [...] nu e mai puțin adevărat că reprezintă o nouă fază a vecinicei lupte încinsă între exploatatori și exploatați”. Mai mult, A. D. Xenopol surprinde într-o formulă lapidară, fie și împrumutată, unul din elementele esențiale ale evoluției istorice: „[...] istoria omenirii s-ar putea caracteriza prin împilarea celui slab de către cel tare”. Firește, nu se poate vorbi la A. D. Xenopol de însușirea și cultivarea consecventă a unor astfel de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
asupra manifestărilor pacifiste din Occident, asupra sumbrelor realități ale lumii capitaliste în care șomajul progresează. Și totuși, Ceaușescu nu mai este crezut. Opinia publică îl urăște acum, așa cum odinioară îl iubea. Soția lui este detestată. Cuplul este atacat prin formule lapidare, de genul: El este nebun, iar ea este rea". Fiul lor, Nicu, făcut de rușine public cu trăsnăile lui, este înlocuit în octombrie 1987 din fruntea UTC, pe care o conducea din 1976. Descurajarea a cuprins toate păturile populației, cărora
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
moment și sînt oricînd influențabile de primul venit. Societatea noastră trăiește declinul individului, asistă la apogeul maselor. Este dominată de forțe iraționale și inconștiente, care ies acum din vizuină și ni se arată spontan, așa cum sînt ele. Le Bon afirma lapidar: "Acțiunea inconștientă a mulțimilor substituită acțiunii conștiente a individului reprezintă una dintre caracteristicile vremurilor actuale"26. Cine-ar mai putea subscrie astăzi la o declarație atît de sumară și abruptă? Experiența ne-a învățat să fim mai circumspecți. Dar această
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ea nu este o boală a logicii, ci o logică dusă la extremă, care ne expune în cele mai mici detalii o lume purificată, așa cum ar trebui ea să fie, dotată cu o perfecțiune lăuntrică ce fascinează. În limbajul lui lapidar, Le Bon tinde și el înspre extreme: în zămislirea acestei imagini animate de speranță vede o necesitate profundă, de neocolit. Starea virtuală a maselor vii este mesianică. Ele se consideră investite cu o misiune, cred că se pot mîntui și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o zi, însă, după zece ani de luptă, histrionul păcălește vigilența ofițerilor de la pașapoarte (dîndu-le, mi-a zis abia în 2002, un Volkswagen!) și pleacă la Viena. Peste o săptămînă, secretarul de partid al orașului de pe Bega primește o telegramă lapidară: "Am ales libertatea!". Se creează, evident, panică și isterie în instituție. Directorul de atunci cheamă securistul teatrului, e consultat și secretarul cu propaganda și verdictul vine rapid și nemilos: spurcatul trădător trebuie exclus imediat din partidul comunist român. Se programează
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
descurajează fanatismul utopic. În contrast cu ramura radicală munteană, junimismul ilustrează pedagogia spiritului critic. „Revoluționarului“ îi este preferată efigia omului politic ceși asumă modestia obiectivelor, în numele prudenței și al experienței. Scriind, în 1936, la aniversarea Junimii, Ioan C. Filitti rezuma, în formule lapidare, esența acestei „școli junimiste“, de la care se revendica el însuși. Rândurile sale sunt un epitaf pe piatra tombală a unei asocieri de spirite ce întruchipează o viziune a libertății. Dar atunci de unde a derivat judecata greșită asupra concepțiilor politice ale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ai umanității de-a lungul vremii pe cărările Întortocheate ale istoriei sale. Sunt lacrimile de bucurie, de durere, de nădejde și deznădejde. Lacrimile Împlinirilor și ale căderilor ei.” (Ion Dodu Bălan) Argumenttc "Argument" Proverbele condensează, se știe, Într-o formulare lapidară și plastică, adevăruri stabile, general-umane, adică adânci cugetări și Îndelungate experiențe de viață ale popoarelor, care au proprietatea de a oglindi „eternul omenesc”. Prin această Însușire/caracteristică de a concretiza În formule verbale expresive puterea de observație, istețimea și Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Alternarea (dubla perspectivă de abordare) dans-joc este aproape insesizabilă, dansul adulților poate deveni, în orice moment, un joc al copiilor și invers. Cert este că, atât dansul, cât și jocul, reprezentate, la nivel verbal, prin fragmentarism, sau prin versuri scurte, lapidare, uneori, cu o punctuație neglijentă, constituie acele elemente variabile ale existenței, care dovedesc vulnerabilitatea timpului, fie el și unul ireversibil. Realizând o posibilă deconstrucție a ludicului, Ana Blandiana îi conferă jocului înțelesuri noi, numai de ea știute, așa cum aparentul joc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adâncul rădăcinilor fără sfârșit,/ Popoarele lumii delirează la fel". (Mandala) Din nou jocul antitezelor, între aparență și esență stabilindu-se de fiecare dată o punte stabilă, în poeziile Anei Blandiana, care trimite, însă, spre nicăieri. Subliniem însă prezența acelorași versuri lapidare, scurte, așa cum ne-a obișnuit în ultima parte a creației sale, reconstrucția fiind atât interioară cât și exterioară. Interioară la nivelul mesajului care nu mai are claritatea primelor volume, ci devine vag, confuz, abstract, poeta însăși împiedicându-se de numeroasele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj coercitiv", pentru că "puterea se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Eu cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări, pe care le-am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acestor personaje. Or, nici înstrăinarea, nici evadarea nu pot fi concepute în afara unui contact cu realul. DINA COCEA: Nu sînt de părere că acea replică finală este o găselniță. Mi se pare că este însăși cheia piesei. Această ultimă replică, lapidară, adună tot sensul piesei, esența ei. GEORGE BĂNICĂ: Mă bucură faptul că piesa oferă atîtea interpretări. Cineva vede evaziune, altul vede înstrăinare, cineva vede violență, altcineva nu vede violență. Asta dovedește că este un text foarte bun, fiindcă un text
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Întreruptă, povestea ultimului Împărat roman, Syagrius, ucis de Clovis În 486 d.Hr. Cele 55 de capitole - de dimensiuni voit variabile, de la zece rînduri la zece pagini - brodează În jurul relatărilor, fidel istoriografice sau ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față cu Americanul. Cartea aceasta, scrisă frumos, scrisă muzical, autarhic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este o dureroasă naștere, ... și cântecul este îngerul coborât în strană, este o rugăciune de taină și cuvinte magice: "Lavola-dolada, lavoladolid./ Sufiexodimero uburumabora/ Alimer, palimer. Abolirovagara./ Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră. "". Finalul expunerii este sentențios și lapidar: "Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a dat posibilitatea să-și exprime viziunea pesimistă asupra condiției umane. Fiecare din cele două realizări pare amăgitor de simplă. Stilul în proză al lui Yourcenar (toate operele ei au fost scrise în franceză) este cizelat, simplu, bine lucrat, deseori lapidar. A revizuit formele literare indiferent dacă vorbim de romanul istoric de largi dimensiuni, de nuvelă, schiță sau de eseu, într-o asemenea măsură încât le-a ridicat la înălțimea unei științe a stilului. Dar nu s-a putut desprinde de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes, arealul interior, tulburat (nu însă și devastat) de invazia repetată a celorlalți monștri care amenință dintotdeauna eul poetic, solitudinea și moartea. Ele reprezintă cele două forme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se duce lupta de-a supraviețuirea. De fapt, de-a agonia. În orașul "sterp, nedăruit" al Liviei Iacob (un fel de monstru apocaliptic, adesea căzut într-o periculoasă letargie), plin de odată-oameni, creaturi cu excrescențe fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea și dragostea par singurele realități cu adevărat palpabile, fin interconectate: "În acest oraș al aproapelui,/ moartea latră la oameni/ cu tânguirile dragostei". Relația dintre destrudo și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]