802 matches
-
Această companie are un repertoriu clasic, neoclasic, modern și contemporan și e formată din 30-32 de dansatori, majoritatea veniți din fosta Uniune Sovietică. În afara coregrafiilor semnate de directoarea baletului acestei companii, Bertha Jampolski, în repertoriu sunt coregrafii de José Limón, Lar Lubovici, Rudi van Danzig, Heinz Spoerli, Kristoph Pastor, Kristian Spok și alții. Dar din 15 iulie (2009), m-am retras la pensie. L. Ț. Dragă Cora, știu că ai rămas legată de România,unde revii în fiecare an. În adâncul
Cora Benador: Limba mea este româna... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6551_a_7876]
-
Zi aliturgică); 7 martie - Sf. Mc. Ep. din Cherson: Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Agatodor și Elpidie (Zi aliturgică); 9 martie - Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia; Sf. Mc. Urpasian. BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂ 5 martie - Duminica Lăsatului sec de brânză. Sf. Lar din Catania (Lăsatul secului); 6 martie - Cuv. Timotei și Sf. Evstatie; (Începutul postului); 9 martie - Prima și a doua aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul. BISERICA ROMANO-CATOLICĂ 5 martie - Duminica 1 din Postul Mare. Romeo și Teofil, Adrian; 8 martie
Agenda2006-09-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284813_a_286142]
-
Yamaç a tradus romanul Pădurea spânzuraților, într-un sat din Turcia unde este în momentul de față învățător, iar traducerea Pădurii spânzuraților este făcută în cea mai curată limbă turcă. Romanul a apărut sub titlul Asilmișlar ormani (asilmiș însemnează ,spânzurat", lar e articolul pentru plural, iar orman = pădure). Cartea a apărut în 3000 exemplare din care s-au vândut în primele șase zile de la apariție, 1000 exemplare. Romanul a fost prezentat printr-o vitrină specială a Librăriei Insel din Istanbul și
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
Cronicar "Un Lar al sufletului meu" În APOSTROF nr. 4, Ion Bălu continuă publicarea documentelor referitoare la Lucian Blaga provenite din Arhiva S.R.I.si despre care aflăm că fac obiectul unei cărți în curs de apariție la admirabila editură a revistei (toate titlurile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
cei cărora le evocă, fără să realizeze, întâlnirile sale neverosimile pentru vulg. Alte rescrieri îi au în vizor pe Vasile Voiculescu (Limanul), Ioan-Pavel Azap (Câteva ore din viața ta), Mircea Nedelciu (DEX 305). Leon- Iosif Grapini face un exercițiu care lar califica pentru a ține un curs de inițiere în naratologie empirică, demonstrând, încă o dată, că literatura tot cu „urme“ se reface, la infinit, etalând o „monotonie“ aptă de a departaja criticii ei.
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
-o pe lis-ta de lecturi fa-cul-ta-ti-ve, ni-meni n-a fost obligat s-o ci-teas-că. - Da, dar ce-au în-țe-les din ea cei care au ci-tit-o? - Oh, se aude vo-cea ei plata, în care se sim-te o os-ti-li-ta-te in-ci-pien-tă, prin lar-ma, fo-ia-la și imnul ce în-che-ie slujba, sunt foar-te re-la-xați. Deja le-au vă-zut pe toa-te aca-să. Toată aglo-me-ra-ția umană a acestui eve-ni-ment festiv - absolvenți, pro-fe-sori, pă-rinți, bu-nici, unchi și mă-tuși, ne-poa-te și ne-poți - se îm-bul-zeș-te afară
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
obiceiurile noastre de Crăciun. Inconsistența hermeneuticii face ca Dicționarul Academiei să se mulțumească cu o cuminte consemnare enumerativă, arătând sub voce la ler că lexemul este „Numele unui personaj mitic ce apare în colinde, basme, ghicitori, zicători, sub formele Ler, Lar, Lei, Ler-împărat (mai rar, în Transilvania), Lar-păcurar, ...Lerui-domn, Leroi, Lar-domnul sau Raliu-domn ș...ț Daleon”. Alte variante ar mai fi: lel- , lăr-, lir- , lin- , etc, toate întregite de: domn, doamne, domnul, domnului, cu care ler formează locuțiunea „Lerule, domnule”, care
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
penibila ieșire la rampă a nobelizatului autor. Nu lipsesc nici cei care îi neagă lui Grass chiar talentul literar sau care îl văd abandonat de gingașa muză a poeziei, Erato, despre care alții cred acum că și așa ea nu lar fi „atins” vreodată. Venerabilul critic Marcel Reich Ranicki nu se îndoiește cîtuși de puțin de un alt talent pe care Grass l-ar avea: acela de a-și înscena perfect „scandalurile”, de a se catapulta prin intervenții deliberat „neortodoxe” în
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
tronul.De atunci el este cel mai bun alergător. Petele de pe blană nu i s-au mai sters nici până azi.Și tot până azi regele junglei a rămas tot leul, care nu mai are Încredere În nici un animal ce lar putea trăda. SÂNT-ILIE Sânt-Ilei trăia Într-un sat Îndepărtat, atât de Îndepărtat, că nici eu nu mai știu unde se află.Părinții l-au crescut cu truda palmelor lor, l-au ferit de rele și l-au Învățat să-i
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă medicală cu simp tome psihotice. Subliniind „triumful modernității“ eminesciene, în dauna romantismului, legătura cu „iregu larul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator [...] în care Hocke vedea expresia cea mai puternică a acelui Homo Europaeus aflat sub zodie manieristă“, Cărtărescu reliefează la Iureș tocmai „rara performanță de a scoate din textul eminescian efecte strălucitoare și profunde fără să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
străzile 3 August 1919 și Colonia. Apar străzile din zona Stuparilor-Albinelor. Mehala ajunge la Aleea Viilor. Încep să dobândească personalitate noile cartiere: Ronaț, Blașcovici, Ciarda Roșie, Plopi și Ghiroda Nouă. Planul de sistematizare al arhitectului Ybl (1895) consfințește sistemul radial-ine- lar al străzilor. În pragul secolului al XX-lea, numărul străzilor Timișoarei era de 164, lungimea celor cu carosabil amenajat fiind de 19,874 km“. Zeul automobil „Deși în lume, și cu deosebire în America, stăpânea scena vieții urbane, schimbând înfățișarea
Agenda2003-19-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281003_a_282332]
-
vulgară, eliminând vechiul termen latinesc nobil, netransmis niciunei limbi romanice. Important este faptul că s-a păstrat vechea opoziție, de data aceasta între focus „foc“ și alt termen pentru „vatră“; limbile romanice au apelat la alți termeni latinești (larus > port. lar), la un descendent dintr-un derivat din latina târzie (focarium sau foculare: sp. hogar) sau chiar a fost împrumutat un cuvânt din substrat (rom. vatră provine din traco-dacă). Cazurile de discontinuitate dintre structura latină și cea romanică sunt mult mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
aminti câțiva, în continuare, menționându-l doar pe urmașul lor în limba română. Încep cu lat. cena și lat. cenare care au dat în română substantivul cină și verbul (a) cina. Sunt cuvinte panromanice și lat. farina > rom. făină, lat. lar (i)dum > rom. lard „slănină“ (azi păstrat doar în Ardeal), lat. mustum > rom. must, lat. vinum > rom. vin, două verbe care denumesc acțiunea de preparare a mâncărurilor, lat. coquere și lat. frigere, devenite în română (a) coace și (a) frige
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și la istroromâni, se mai păstrează un sinonim al lui slănină, și anume lard < lat. lar(i)dum, cuvânt panromanic (fr. lard, sp., it. lardo). În Muntenia, circulă și șuncă, deși cuvântul acesta înseamnă, în mod curent, „jambon“. De altfel, șuncă provine din cuvântul german Schinken, care are o formă dialectală Schunke, identică cu rom. șuncă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
generală și ședea în pat sub observație. - Nefericitul! exclamă Ioanide ridicîndu-se repede de pefotoliu și făcând câțiva pași prin birou. - Cine? se miră Dan Bogdan, găsind că, aplicată în cazullui Conțescu, expresia era inoportună, măcar în acea zi. - Gonzalv Ionescu. Lar a ratat catedra. Când o afla, se-m-bolnăvește. - A aflat, confirmă Bogdan, râzând încet de neprevăzutapoantă a arhitectului. A fost și la Conțescu acasă. Probabil că va veni să te vadă și pe dumneata. - De ce? se sperie Ioanide. - Vrea ca în timpul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar? Nici una nu, nici alta. Cum v-arogați dar dreptul de-a supune? Cum vreți ca oameni să se plece vouă? [LONGIN] Dreptatea noastră e puterea noastră Cu ea deodată vom cădea și noi. ............................................ Voi sînteți tineri chiar la bătrânețe, lar noi în lume ne năștem bătrâni, Voi vă [î]nchipuiți că lumea este A voastră, însă noi - noi o luăm. Cea ce doriți, visați, voiți - avem. Ah, neputința cea copilărească Din voi vorbește, tinere popoare... Puindu-vă un scop, urmați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu vrea funcții : lar descalifica dorința asta prozaică... La Rochefoucauld face o observație de surprinzătoare finețe, asupra spectatorului - zic surprinzătoare deoarece nu știam că a avut răgazul să se aplece și asupra lumii scenei : “Poate să ne placă teatrul fără să avem gustul destul de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
se clarifică în alte privințe. Faptul este vizibil, de exemplu, în paginile din „Introducere“ la Critica rațiunii pure. La un moment dat, simte nevoia să preîntâmpine o formă de utopie metafizică, pe de o parte, și scepticismul pe care singur lar putea inspira, pe de altă parte. Readuce în atenție două situații absurde în care gândirea se poate vedea atrasă. Mai întâi, ideea că ar fi posibilă cunoașterea lucrului în sine, a ceea ce depășește limitele oricărei experiențe. Multă vreme sa crezut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceva mai subtilă. Acel quia poate fi înțeles întrun sens cauzal tare: „tocmai deoarece“. În acest caz, textul lui Tertulian ne spune că „tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea“. Criteriul adevărului lar oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru vremea lui Tertulian. Numai că, adaugă Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altfel decât unii sceptici sau sofiști ai tim pului. O consideră justificată de însăși diferența radicală dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce lar fi tulburat peste măsură. „Dacă nu ai fi înlăturat unele Scripturi care ți se împotrivesc, iar pe altele nu leai fi răstăl măcit, în acest loc tear fi tulburat Evanghelia după Ioan, care propovăduiește că Duhul [Sfânt], pogorât în chip
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
La fel și atunci când spui că „existența, care a fost, devine acum“<ref id="182">Ibidem, p. 45.</ref>. Ceea ce deja a fost ia naștere în această clipă: dacă în aceste propoziții își face loc vreun sens, logica noncontradicției nu lar putea recunoaște în nici un fel. Atunci când survine cu adevărat, repetarea modifică întregul flux al temporalității. Reface trecutul în lumina celor vii toare și nicidecum ca simplu trecut. Omul descoperă astfel valoarea imensă a clipei. Amintirea - ca și repetarea - nu mai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu lar fi adunat nici de pe drum, este bunul meu din nou“). Ar fi putut spune, atunci, că a ales ceea ce într adevăr ia fost dat să fie. Însă nu spune acest lucru, nu se mai lasă atras de jocul frumos al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se adună cele enumerate acolo?“ nu ar fi deloc satisfăcut. O astfel de întrebare lar scoate afară din târgul divin descris mai sus. Nu ar mai putea săi contemple frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ori la îndoială. Uimit că o făptură nevăzută îl cheamă pe nume pe el, un sclav netrebnic, anunțându-i libertatea viitoare, Vindicius se întreabă dacă nu cumva are de a face cu o divinitate : Cine mă strigă ? E glasul unui lar sau penat ? (II, p. 45). Tot astfel, plebeii își comunică unul altuia zvonurile privitoare la străinul în togă roșie despre care se zice că ar fi un zeu (III, p. 64). Când acesta îi oprește pentru o clipă pe lictori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
domniei lui Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar o servitoare a reginei Tanaquil, care ședea alături, s-a ridicat grea? Așa s-a născut Servius Tullius, urmașul la tron. Era fiul larului casei... Superstiții, suspină Germanicus amintindu-și la rândul său istorioara. Îi cheamă pe Neron, Livilla și Drusus să i se alăture. Slujnicele încing imediat creștetele copiilor cu coronițe de flori. Un sclav se apropie de ei, ținând într-o mână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]