1,578 matches
-
său. Cele mai multe au fost importante și în latină și au continuat să fie importante până astăzi. Pe lângă acestea, există unele cuvinte care nu sunt importante (unele nu au fost nici în trecut), și care totuși viețuiesc în continuare. Numeroase cuvinte latinești importante sunt atestate nu numai în română, ci în ansamblul idiomurilor romanice; ele sunt, așadar, panromanice. Este vorba, în primul rând, de termeni referitor la care suntem îndreptățiți să presupunem că erau folosiți în mod curent, în Antichitate, de majoritatea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
asupra acestei caracteristici: „Tot ceea ce deosebește limba română, pe de o parte, de latină și, pe de altă parte, de celelalte limbi romanice e comun celor patru dialecte.“ În domeniul lexicului, sunt comune celor patru dialecte istorice următoarele aspecte: cuvinte latinești nemoștenite de celelalte limbi romanice, păstrate exclusiv în română (a(d)sterno, lingula), sensurile specifice dezvoltate la lat. anima și lat. tener, cuvinte latinești panromanice absente numai din română, care au fost înlocuite de obicei cu același cuvânt, latinesc sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
comun celor patru dialecte.“ În domeniul lexicului, sunt comune celor patru dialecte istorice următoarele aspecte: cuvinte latinești nemoștenite de celelalte limbi romanice, păstrate exclusiv în română (a(d)sterno, lingula), sensurile specifice dezvoltate la lat. anima și lat. tener, cuvinte latinești panromanice absente numai din română, care au fost înlocuite de obicei cu același cuvânt, latinesc sau nelatinesc, în toate dialectele (lat. grandis înlocuit cu lat. mare, lat. ploro cu lat. plango, lat. centum cu sl. suto), substratul traco-dac, cu elemente
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvinte latinești nemoștenite de celelalte limbi romanice, păstrate exclusiv în română (a(d)sterno, lingula), sensurile specifice dezvoltate la lat. anima și lat. tener, cuvinte latinești panromanice absente numai din română, care au fost înlocuite de obicei cu același cuvânt, latinesc sau nelatinesc, în toate dialectele (lat. grandis înlocuit cu lat. mare, lat. ploro cu lat. plango, lat. centum cu sl. suto), substratul traco-dac, cu elemente comune (baci, cătun, copac, moș, sâmbure, țap), absența unei influențe germanice, superstratul slav cu un
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termenii din epoca cea mai veche a limbii române, anterioară separării celor patru dialecte românești. Cuvintele din epocile ulterioare vor fi analizate în volume ca 101 cuvinte uitate sau 101 cuvinte dispărute. O atenție specială se va acorda categoriei cuvintelor latinești transmise tuturor limbilor romanice, dar absente din română; I. Fischer a identificat această clasă de termeni, denumită cu un termen franțuzesc „panroman sauf roumain“ (= panromanic, cu excepția românei). O selecție de 101 cuvinte dintre cei aproximativ două sute de termeni latinești „dispăruți
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvintelor latinești transmise tuturor limbilor romanice, dar absente din română; I. Fischer a identificat această clasă de termeni, denumită cu un termen franțuzesc „panroman sauf roumain“ (= panromanic, cu excepția românei). O selecție de 101 cuvinte dintre cei aproximativ două sute de termeni latinești „dispăruți“, din punctul de vedere al limbii române, va încerca să pună în lumină motivele care au dus la această stare de lucruri. Se va evidenția faptul că unii dintre acești termeni aparțineau unui strat mai vechi și, de aceea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care au devenit rom. vezică și rom. (a) ausculta. Latina trăiește deci în vocabularul limbii noastre și prin împrumuturile făcute mai târziu din această limbă. Am făcut această introducere pentru a atrage atenția, de la început, asupra faptului că, pe lângă cuvintele latinești moștenite (verbe ca (a) săruta < lat. salutare, (a) închina < lat. inclinare), a căror formă s-a schimat prin acțiunea legilor fonetice care au guvernat evoluția de la latină la română, aceleași cuvinte latinești au putut fi împrumutate ulterior cu formele (a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
atenția, de la început, asupra faptului că, pe lângă cuvintele latinești moștenite (verbe ca (a) săruta < lat. salutare, (a) închina < lat. inclinare), a căror formă s-a schimat prin acțiunea legilor fonetice care au guvernat evoluția de la latină la română, aceleași cuvinte latinești au putut fi împrumutate ulterior cu formele (a) saluta, (a) înclina, în care l, respectiv cl, s-au păstrat ca atare, fiindcă legile fonetice care au funcționat în primul mileniu al erei noastre au încetat să mai acționeze. Pentru istoria
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a) săruta și (a) închina sunt vechi, dar (a) saluta și (a) înclina sunt recente. Seria cuvintelor moștenite și a celor împrumutate ulterior din latină (sau din alte limbi romanice surori) este foarte mare; ele se numesc dublete etimologice. Moștenirea latinească Moștenirea latinească se referă la toate cuvintele păstrate din latină în limbile romanice, inclusiv cele împrumutate de latină din limbile populațiilor care trăiau în spațiile pe care s-a întins Imperiul Roman, împrumuturi transmise tot din latină limbilor romanice. Împrumuturi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și (a) închina sunt vechi, dar (a) saluta și (a) înclina sunt recente. Seria cuvintelor moștenite și a celor împrumutate ulterior din latină (sau din alte limbi romanice surori) este foarte mare; ele se numesc dublete etimologice. Moștenirea latinească Moștenirea latinească se referă la toate cuvintele păstrate din latină în limbile romanice, inclusiv cele împrumutate de latină din limbile populațiilor care trăiau în spațiile pe care s-a întins Imperiul Roman, împrumuturi transmise tot din latină limbilor romanice. Împrumuturi făcute de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
franceză boiser „a sparge“, charrue „plug“, boue „noroi“ sunt, la originea îndepărtată, celtice. Împrumuturi vechi grecești: bracchium Într-o situație asemănătoare sunt împrumuturile vechi grecești, care au pătruns în latină și s-au moștenit în limbile romanice ca orice cuvânt latinesc. Influența veche greacă asupra limbii latine se încheie la sfârșitul secolului 6, când ia sfârșit și perioada unității latine. Se apreciază că peste patru sute de cuvinte vechi grecești au pătruns în latină, în diverse perioade și în diverse stiluri ale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vine din lat. pop. mamma, iar rom. ud și rom. mut provin din lat. udus, respectiv lat. mutus. În alte cazuri însă, putem stabili originea latină a unui cuvânt românesc numai dacă știm că există o serie de corespondențe între sunetele latinești și cele românești din perspectiva istoriei limbii. Dacă știm că l intervocalic din latină devine r, putem cu ușurință să vedem că rom. soare și rom. sare provin din lat. solem și lat. salem, care au același sens. Putem să
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din latină sau nu. De exemplu, nu poate fi moștenit din latină un cuvânt românesc care are cl sau gl (a înclina, clar, glandă), după cum nici bilă „fiere“ nu poate veni din lat. bilis „fiere“, fiindcă l intervocalic din cuvântul latinesc nu a devenit r în corespondentul său românesc. Nu o dată, în viață unui cuvânt moștenit au intervenit mai multe legi fonetice, ceea ce face dificilă descoperirea etimonului latin. Îmi place să citez ca exemplu cuvântul măruntaie, care continuă lat. minutalia „mărunțișuri
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au intervenit mai multe legi fonetice, ceea ce face dificilă descoperirea etimonului latin. Îmi place să citez ca exemplu cuvântul măruntaie, care continuă lat. minutalia „mărunțișuri“, din aceeași familie cu lat. minutus > rom. mărunt (rom. minut are la bază același cuvânt latinesc, care a fost însă împrumutat după ce legile fonetice au încetat să mai acționeze). Viața cuvintelor moștenite poate fi uneori mai agitată. În lucrările de fonetică istorică, alături de schimbările fonetice regulate, de tipul celor prezentate mai sus, sunt menționate și schimbări
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu caracter de lege (sau măcar de tendință) ale anumitor graiuri. Cât privește sensul, înțelesul cuvintelor moștenite, constatăm o situație similară. Unele, ca rom. mamă, tată, ureche, a fugi, soare, sare nu prezintă nicio modificare de sens față de etimoanele lor latinești; despre acestea se va vorbi foarte puțin. Altele, ca ghindă, tare, pământ prezintă deosebiri de sens, sunt cazuri de cuvinte care au trecut prin diverse aventuri în viața lor. Remarcile făcute cu privire la cuvintele moștenite din latină, fie că este vorba
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
regulate, fie de evoluții fonetice neregulate sau de schimbări semantice, sunt valabile și pentru cuvintele împrumutate de latina dunăreană (din traco-dacă, veche greacă sau limbi germanice) sau de română (din limbile slave, maghiară, turcă, greacă, limbi romanice, germană etc.). Moștenirea latinească din lexicul românesc poate fi prezentată din diverse perspective. Una dintre acestea, pe care am „cultivat-o“ în ultima vreme, este perspectiva istorică romanică, în general puțin studiată până acum. Prima abordare de acest fel o găsim în discursul de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alții, mai puțin frecvenți, cu câte un singur sens (adesea specializat într-un anumit domeniu) și fără familie de cuvinte, termeni periferici, care fac parte din ceea ce se numește masa vocabularului românesc. Cuvintele panromanice Există aproximativ cinci sute de cuvinte latinești moștenite de toate limbile romanice. Faptul că s-au transmis din latină și s-au păstrat până astăzi în toată zona unde se vorbesc limbile romanice, teritoriu cunoscut sub numele de Romania, este o dovadă că erau importante și că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este și primul sens al fr. soupe. Cuvintele panromanice, care pun în evidență unitatea limbilor romanice, au și ele o viață destul de interesantă. În marea lor majoritate, acești termeni existau în latina clasică; alții, în schimb, apar numai în texte latinești târzii: angelus „înger“, camisia „cămașă“, carrus „car“, masticare „a mesteca“, mensurare „a măsura“, minare „a mâna“, taliare „a tăia“, titio „tăciune“ etc. Anumiți termeni nu apar nici măcar în textele târzii, ei au fost reconstruiți comparându-se reflexele lor din limbile
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în alte cazuri în română se păstrează sensul latin vechi, dispărut din celelalte limbi romanice. Cel mai tulburător exemplu este lat. casa > rom. casă. Cuvântul s-a transmis tuturor limbilor romanice, dar în franceză s-a moștenit numai prin locuțiunea latinească in casa „în casă“ (deci într-o construcție prepozițională, ceea ce explică și tratamentul anormal al finalei); de aceea, substantivul lat. casa a deve nit fr. chez „la (cineva)“, adică o prepoziție cu un regim special: se întrebuințează numai cu privire la persoane
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lingviștii să ajungă însă la consens; tot ce putem face, așadar, este să o înregistrăm. tânăr Lat. tener, transmis tuturor limbilor romanice, avea diverse sensuri: sens fizic „fraged, moale“, sens moral „delicat“ și sens relativ la vârstă „tânăr“. Sensurile acestui cuvânt latinesc s-au transmis în mod diferit în limbile romanice. În română, lat. tener a devenit tânăr și a pierdut sensul latin de bază, care a fost preluat de un alt cuvânt moștenit din latină: fraged < lat. fragidus. Româna se deosebește
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
atât față de latină, cât și de alte limbi romanice: semnificația lui tânăr se limitează la a desemna prima vârstă adultă, luând locul cuvântului lat. iuvenis; urmașul acestuia, june, nu mai este folosit în limba română actuală standard. a vindeca Verbul latinesc vindicare, cuvânt care s-a transmis, de asemenea, tuturor limbilor romanice, avea sensul „a (se) răzbuna“. Acest sens s-a păstrat în toate limbile romanice (fr. venger, it. vindicare, sp. vengar), cu excepția românei, unde a vindeca înseamnă „a face (pe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a transmis tuturor limbilor romanice (it. lebra, fr. lièvre, sp. liebre), deci îl putem considera panromanic. O astfel de afirmație este incompletă, dacă nu ținem seama de faptul că, în multe limbi romanice, există și continuatori ai unui alt cuvânt latinesc cu sensul de „iepure“, și anume lat. cuniculus > sp. conejo, port. coelho, cat. conill, v. fr. conil. Termenul cuniculus este de origine iberică în latină, cu sensul primitiv de „galerie subterană, vizuină“. În limbile în care există ambii termeni, urmașii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aveau culcușul adesea sub pietre. Româna are un singur termen, continuator al lat. lepus, care a devenit rom. iepure. Cuvinte păstrate în română și în unele limbi romanice Am discutat până acum despre câteva dintre cele cinci sute de cuvinte latinești moștenite de toate limbile romanice, numite pe scurt panromanice. Dintre cele două mii de cuvinte-bază pe care le-au moștenit din latină limbile romanice, cele mai multe s-au păstrat însă numai în câteva idiomuri. Ele pot fi grupate în diverse categorii, în funcție de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cronologice. De cele mai multe ori, formele vechi rămân în regiunile periferice ale Romaniei (limbile iberoromanice, româna, sarda), deși acestea nu sunt întotdeauna singurele care se dovedesc a fi conservatoare. Din punctul de vedere al românei, care ne interesează aici, unele fapte latinești păstrate în română există și în franceză (a mânca, unchi, orb), și în italiană (a plânge), și în sardă (vitreg), dar există altele, transmise numai în română (a merge, femeie, a vindeca). Nu se pot preciza, în toate situațiile, motivele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
larg, mai exact influența greacă (dies domenica „duminică“, ecclesia), după cum au putut interveni cauze lingvistice, de natură fonetică, adică scurtimea corpului fonetic (fleo „a plânge“, ire „a merge“) sau de natură semantică (salire, femina, mulier, familia). O serie de cuvinte latinești nu s-au păstrat, fiindcă au fost înlocuite de cuvinte împrumutate din limbi preromane (quercus „stejar“, cuna „leagăn“). a fierbe și frumos Lat. fervere și lat. formosus au urmași numai în română (verbul (a) fierbe, respectiv adjectivul frumos) și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]