4,107 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > SFÂRȘIT DE TOAMNĂ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fluieră un vânt nebun prin grădina casei mele, Legănându-se pe-un ram mă privesc trei frunze mici, Eu le-adun cu grijă-n palmă și pe-ascuns mă joc cu ele, Le voi duce în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
o dai s-o-ncălzesc Lângă sufletul meu ce-a rămas omenesc! De va fi rea și neagră ca o noapte de toamnă, Să mi-o dai să o beau căci eu știu ce înseamnă Să nu dormi și să legeni pruncul care scâncește, Pe când vântul de toamnă în frunze lovește, Cum lovește adesea în omul sărman, Cel ce uită să fie creștin... și uman... Te invit viață să bem o cafea! De nu vrei ...așază-te lângă inima mea... Vei
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
nemurirea scrisă a sfinților!... În curgerea cristalină a lacrimilor Ar îngheța toată atingerea patimilor... Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă, Împletind seninul cu picături de rouă... Speranțe ar înmuguri pure din pământ, Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt, Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita, Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta... Printre rime visurile toate s-ar plimba, Găsindu-și liniștea,-n timp ce inimi ar schimba! Oh, poeților, cerul le este destinat, În nemărginirea
POEŢILOR... ( DE ZIUA LOR) de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383528_a_384857]
-
nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
farmecul irezistibil peste sufletul fetei și viața începu să-i pară minunată, incitantă și plină de surprize nebănuite la fiecare cotitură a timpului. Giorgina s-a întors de la concert destul de târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
da s-o stingă . Mă iartă , dar , viața ! Nu fug din calea sorții , Dar vreau puțină pace , Un cer cu stele lucii , În nopțile de vară . Vreau , somnul să-mi cuprindă În palme diafane , Trupul că firul ierbii , Să-l legene în vânt . Referință Bibliografica: Mă iartă / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MA IARTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383637_a_384966]
-
înălța spre ceruri, ochii mei, de dor cuprinși. Ochii te-ar căta acolo și îmbrățișați te-ar scoate Dintre nori, și dintre astre, ca să mi te-aduc-aproape... Te-ar uda cu lacrimi fine cum ne plouă-n primăvară, Și te-ar legăna pe gene ca pe-n prunc in nopți de vară... Dacă tu, purtat de vise, într-o zi m-ai părăsi, Dragostea și cu Credința pentru mine te-ar găsi. Căci ne leagă ca pe-o floare, rădăcina de pământ
DACĂ TU... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382869_a_384198]
-
Până soarele apune Cât de mare ești Tu, toate Le-ai făcut cu-nțelepciune. Cât de sfânt îți este planul Și ce-ntins’ a Ta lucrare Căci pământu-ntreg se umple De lumina feței Tale. Iată marea necuprinsă Mișunând de vietăți Leagănă pe val corăbii Către reci singurătați. Toate-așteaptă de la Tine Hrană să le dai la vreme Fiindcă mâna Ta deschisă Nu se-oprește să le cheme. Dacă Tu îți ascunzi fața Ele tremură și mor Dacă tu le iei suflarea Se
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
duioșia, de-atunci, din zilele-aurii. Prin odăile vechi amintirea iar trece Cu lacrima prelinsă pe podeaua rece, Împodobită fiind cu dorul violet... Pune clipa durere și în ea și în suflet! Din mari depărtări se aud rugile-n șoapte Se leagănă-n minte și ne chinuie-n noapte. Duce lumea tristă,-n alte vremuri, prin țară Cu vorbe-n duioșia de odinioară. Cerul de iarnă se despletește gri-curat, Noi, de ziua ta, ne bucurăm îndurerat... Vuiet de avion, prin tăcerile mele
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
o zână la el și așa rămăsese. Îl îngrijise în ultima lună de zile cu credință și devotament, iar acum , datorită ei era un alt om. Se vor căsători curând și împreună vor crește copilul ei. Fulgi ușori de zăpadă, legănați de vântul care abia adia, pluteau în ritm de vals prin fața lor, apoi sfioși și nesiguri se așezau pământ . Era o vreme plăcută, femeile nu simțeau frigul, doar el care era slăbit și neobișnuit cu timpul de afară se zgribulise
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
în noaptea de Revelion. A doua zi, toate bunătățile de pe masă le ducea la biserică și le-mpărțea. Pentru cei dragi care plecaseră... Mai oftă o dată și se prăbuși pe taburet, privind tot peste vârfurile crengilor de tei, ce se legănau ușor în bătaia vântului. Dincolo de ele, cerul cenușiu, dar luminos, ca un ciob de oglindă ce reflecta sau ascundea...Chiar...ce se ascundea acolo, în cenușiul luminos? Poate, viața ei. Viața ei? Ochii i se cufundară în luciul lacrimilor. Ce-
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa.Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna.Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... XIII. MY LORD (VIII), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2151 din
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
Și totuși, românii de aici au strâns din pumni și n-au încetat să spere că, la un moment dat, Țara-mamă își va întoarce fața și către ei. Generații întregi și-au păstrat identitatea națională datorită femeilor care și-au legănat copiii gândindu-se la Dunărea ce-i desparte de frați, le-au cântat copiilor dorul în limba strămoșească românească și au păstrat aproape intacte tradițiile românești. Cu aceste „arme“ s-a reușit, bineînțeles cu măsuri diferite, de la un loc la
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
pentru noi, rostite de un gospodar de excepție, primarul Constantin Gherghe, care după avatarurile muncii de edil șef al orașului, știe să-și premieze valorile, oamenii care fac și au făcut ceva pentru comunitate. Iată că, orașul, unde frumosul își leagănă dorurile în apele Dunării ostoindu-le în poveștile munților, orașul unde mi-am început ABC-ul de făuritor de lumină, a învățat să simtă iubirea revărsându-și prea plinul în sărbători sfinte de sfârșit de an. Mai iubesc Severinul și
Drobeta Turnu Severin – miracolul de la porţile de fier ale Dunării [Corola-blog/BlogPost/92487_a_93779]
-
AR FI DORUL CU DOR Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec prin valuri dor cu dor Tot privind către izvor, Că izvorul de-ar seca, Dor cu dor s-or legăna, Deal cu deal s-or aduna Și dureri or alina. Or toci cărările Unind depărtările, Iar sub toate zările Răsări-vor florile. N-ar mai fi pustiu în crâng Și nici oameni care plâng! De n-ar fi dorul nătâng
DE N-AR FI DORUL CU DOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383169_a_384498]
-
că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată așa ceva. Apoi știuse. Acesta era indubitabil semnul că putea să se întoarcă. Îi ceruse fetei îngăduința să se așeze pe banca de alături. Dacă
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Omagiu > SONET 18 Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului (trad. adapt.) Nicio zi de vară nu-ți va fi complice când a ta iubire-i suava și dulce mugurești în primăvara legănată-n vânturi ce-ți fură căldură doar cu aspre canturi dar în ceru’-albastru ochii ți se-afundă orbindu-i culoarea, soarele-l inundă frumosul renaște din a lui trăire sau noroc având cu-a naturii fire o vară eternă
SONET 18 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383181_a_384510]
-
-i ziua ta, Iar asta-i ce-ți putem noi da: Un buchețel și un sărut! ... Am spus în cor, cu glas scăzut. Ne-a strâns în brațe pe toți trei, Iar noi ne-am prins de gâtul ei; Se legăna și ne strângea, Noi nu vedeam, dar ea ... plângea ... Referință Bibliografică: DE ZIUA MAMEI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2255, Anul VII, 04 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DE ZIUA MAMEI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383192_a_384521]
-
nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă ori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașe și ca niște ursitoare, ... Citește mai mult Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecațizăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții,cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînăla sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo,pe fruntea
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ele,dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnelevoastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oalăveche în clocot, mama mi-a proptit leagănul,și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbăori de sînge, voi m-ați legănat ca niște moașeși ca niște ursitoare, ... XV. PRĂBUȘIREA ÎN VIS, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Pe umbra rămasă din gînduri M-aplec azi să jur și să strig, Mi-e inima toată din
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
amplasată chiar pe plajă ,o șpeluncă cu terasă umbrită de acoperișul boltit din paie, deasupra celor câtorva mese de afară,contrasta puternic cu luxul și strălucirea construcției de vis-a-vis. „ Zorba the greek ” scria pe o pancardă de lemn, ce se legăna agale în briza caldă a dimineții. „Din păcate nu-mi pot hrăni doar spiritul ,trupul își cere și el drepturile. Hai să îmi încerc norocul ! Un bărbat cărunt, așezat în spatele barului se arcuiește instantaneu din sprâncenele stufoase ,bucuros în sinea
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și scuturând tăblițele rotunde din metal pe care le ținea legate la Încheieturile mâinilor. Îi fixa cu niște ochi cum nu se poate mai negri, ca două pietre de onix. Își plecase capul, Îndoindu-și voluptuos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
legătură Între cele două obiecte? Cel iluminat de lumina artei și cel otrăvit de durere? Și de ce fusese ucis mozaicarul În felul acela, transformat În Însăși piatra operei sale? Continuă să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce aluneca În somn, legănat de un zornăit de plăcuțe din bronz ce Încă Îi mai răsunau În cap. 5 17 iunie, pe la prima oră Dante Încercă să se ridice din pat, făcându-și streașină cu mâna Împotriva razelor de soare care pătrundeau pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prietenul dumitale, Doamna mă roagă. Tot Cecco fusese cel care vorbise. În urechea lui Dante, glasul său răsunase parcă undeva În depărtare, ca și când toți s-ar fi dat dintr-o dată deoparte pentru a-i face loc Antiliei, care se apropia legănându-și șoldurile. Era sigur că ochii ei negri Îi căutau pe ai lui și că, dintre toți, femeia Îl alesese pe dânsul ca destinatar al dansului. Încercă o ură arzătoare față de ceilalți bărbați care, În acea clipă, o căutau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]