178,429 matches
-
de ramuri Și ne ciocnesc, chemîndu-ne, în geamuri, Să-l vizităm pe Domnul Bijutier! El ne va da inele de argint Ce-or să ne strîngă visele pe viață, Lungi coliere petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot legat de piciorul mortului proaspăt, mortului parfumat. și așa, până și așa, oricât de departe în ceruri, până și acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
tzone nu e vinea tzone este țara lui tzara și a lui vinea mai degrabă din cer decît de pe pămînt tzone este poezia supremă din țara lui tzara și a lui vinea mai degrabă din cer decît de pe pămînt * iisuse leagă-mă la ochi cu rănile tale și cu insomniile tale și cu decepțiile tale cu privire la fiara din om și la omul devenit fiară iisuse apără-mă de pămîntul care cîteodată adoarme în carnea mea și în sîngele meu și doarme
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
în realitate. Pe ceilalți daci din serviciu, paharnici, băieși, maseuri, îi chema aleator cînd Decebal, cînd Scorillo, nume cert dacice, la care băieții se deprinseseră să răspundă. În ziua aceea, fiind radios, făcu gluma obișnuită, punîndu-l pe Hunarus, care-i lega sandalele, să-i spună numele zilei în care se găseau după calendarul dac. Ca de fiecare dată, se strică de rîs auzind bolboroseala ininteligibilă lui. Politicos, omul de credință, care vorbea latina curgător, dar cam vulgar, hohoti și el împreună cu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus. De asemeni hotărî amendarea individului și rămînerea la soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze în nelegiuiri, amenință Tiberius, avea să fie legat de o lance (curia) și ținut astfel pînă se va tămădui (cura) de nărav. Hunarus, cam iritat, traduse dacilor sentința și condamnatul fugi, huiduit de toți. Iar tînăra daciță se apropie de cel ce-i făcuse dreptate și-i sărută
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Lupul, Lepădându-ne și schimbându-ne între noi graiul, trupul Măsură a Celor Nouă Cavaleri ai Legii: Trei Frați Pătați și Nepătați, De Leda alăptați, pe pulpele-i calde în leagăn dați - Nici fii, nici bărbați. Unde caii ne-am legat, la Gemănarii Smochini Unde ne-am priponit mânjii Cu ochii plini de lumini, Din Luceafărul de Seară pân-la luceafărul din Zori, Din tufele de afin și dafin de câte nouă ori, Pe la Răscrucile Hekatei spulberându-ne noianul de flori. Din
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul lui și strigând fără să-și miște buzele după cineva sau după ceva care poate nici nu exista decât în mintea sau în inima
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
cele mai naive inocente și lipsite de orice scop ca trandafirii târzii de la abatia Sacre-Coeur 7 februarie Iarăși dimineața pe lângă lacuri o emoție continuă intensă fragilă de care mi-era teamă ca o cunoaștere perfectă ca o moarte perfectă eram legat de ea printr-un fel de recunoștință mă gândeam la Albert dar și la tine Anselmus este atât de firesc să mori uneori pentru a fi cu adevărat viu Anamnesis În Kronstadt grija față de cei apropiați dar și față de cei
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
în care se găsea, când așezate și dulci ca mierea, când nestatornice și amare ca pelinul, pline de trudă și de amăgiri. Dar, unde erau, atâția și atâția, cei pe care-i cunoscuse în anii aceia și de care își legase strâns soarta? Unii o duceau mai departe alături de el în sat, alții mânați de cine știe ce visuri se pierduseră prin lume, și nimeni nu avea cunoștință dacă mai trăiau ori ba, iar mulți se grăbiseră să plece, pe nepusă masă, în
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă cu bună seara și nici să termine cu noapte bună...de unde ai avut matale tăria să aștepți și cum de nu ai înnebunit, cum de nu ți-ai legat bărbatul în casă, să nu mai plece niciodată și să nu mai moară cum a fost să se întâmple în noaptea aia fără de noroc?! Cristina o observase demult și parcă îi citea gândurile, hai, scumpa mea, dacă știi și tu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
a dat acordul cu privire la cuprinsul cărții și a propus-o spre publicare pentru anul următor. Toate bune și frumoase, numai că nici el nu avea știre că la nivelul Comitetului Central se dezbătea o nouă procedură: în urma mai multor scandaluri legate de bani dați și primiți (nimic nou sub soare) pentru ceea ce Laurențiu Ulici numea inspirat prima verba, s-a decis instituirea concursului obligatoriu la toate debuturile editoriale. De la o zi la alta mă vedeam aruncat de la o certitudine rezonabilă la
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
ar mai fi avut la ce să plîngă nici după cei o sută cincizeci de șilingi, cînd constată stoarsă de amărăciune că i se furase și restul de o mie opt sute de șilingi, pe care-i ținea într-o pungă legată trainic cu un căpătîi de sfoară, ascunși sub saltea. Îi legase ca și cum îi încuiase, își spuse, ce tîmpită! Să și-i fi băgat dracului în chiloți, în cur, dar niciunde n-ar mai fi avut loc, pe cînd criminalii de
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
o sută cincizeci de șilingi, cînd constată stoarsă de amărăciune că i se furase și restul de o mie opt sute de șilingi, pe care-i ținea într-o pungă legată trainic cu un căpătîi de sfoară, ascunși sub saltea. Îi legase ca și cum îi încuiase, își spuse, ce tîmpită! Să și-i fi băgat dracului în chiloți, în cur, dar niciunde n-ar mai fi avut loc, pe cînd criminalii de kosovari o sondau cu mătăringile lor prin toate găurile posibile. Mare
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
și ele și-au upgradat-o. Și, după cum scriu, cred că-s numai minore sau trecute de 80 de ani... da' sigur sărite de pe fix. Cine știe peste ce urâtanie sau dilimană dai. Peste cine știe ce hoașcă. Și-apoi, mă țin ăștia legat de gât cu contractu': dacă plec înainte de 5 ani, trebuie să le dau o sută de mii de parai... Tot neamul meu n-are atâția bani". Și mai comandă o tequilla. Că tot e el latin lover. Mai nou, s-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
trupesc, grăbit și speriat, ori carne de Crăciun, ori un film străin, dar văzut tot la Cinema I. C. Frimu ori la altă păducherniță de pe 6 Martie, ori o primă la salariu. Și viața românilor va rămâne teribilă, și trăibilă. Românul, legat la carul soartei, continuă să tragă carul. Și plictiseala, lipsa, degradarea, munca istovitoare, viața pe treapta cea mai de jos a importanței, erau împrospătate când și când de un pic, un strop, un nițeluș de uman, de plin, de normal
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
trebuie - nu le privi, sunt deja țărână! - și-n golul rămas, dacă mă iubești, așează-mi bucăți din sufletul tău. Bucăți de lumină fur noaptea din visul și de sub capul lui Dumnezeu. - Una câte una, așează-le, ca un zidar, leagă-le doar cu sângele meu, până când mă voi goli și tu mă vei umple la loc. Atunci, poate se va trezi și Dumnezeu și, ca pe cei mai păcătoși hoți, ne va chema la ordine. Sau va pune ordine în
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
de zare, copile, cu bandaje și cârpe, să nu sângereze, să nu lăcrimeze floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era aproape de mine m-atingea cu o aripă de miere și se sfărâma la picioarele mele ca o depărtare hieroglifică
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
floarea salcâmilor în ciuturi, surato. S-au ascuns copiii-n armuri. S-au stricat cucuruzii sub voaluri de mireasă. Limbile ceasului nu mai clipesc. Și mama ne leagă de curcubee cu funii de cânepi, să nu ne prăpădească potopul. Ne leagă de nori cu visele ei. metamorfoza Ea era aproape de mine m-atingea cu o aripă de miere și se sfărâma la picioarele mele ca o depărtare hieroglifică. Lucruri ciudate se întâmplau. Nu mai înțelegeam nimic din lucruri, din ferestre, din
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
atâția măslini curățați, culeși, sprijiniți. Tu, curajoasă și umilă, mereu îndreptând tot ce se mai poate îndrepta. Azi, în rugăciunea mea te-am zărit serafică, aproape transparentă în ochi cu luminițele din ochii maicii tale, în mână cu valiza aceea legată cu cureaua tatălui cum veneai spre noi. Învierea bucuriei Doamne, Tu care Te îmbraci în frumos, în liliacul din fereastră, în albul rochiei de mireasă, în cântecul albăstrui al mierlei spre seară, în blândul ochi al mielului, în zâmbetul pruncului
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
când bate în roșu și o luăm pe datorie, nu mi-e simplu să-ți spun că ne-am rătăcit, că dragostea țâșnește din trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele legat de o ață dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și dălțile ne țin lipiți de pământ cum șterge umbra un punct luminos un oraș autentic durerea e o vietate leneșă care ne așteaptă la colțul parcului știu numai că ești legată la ochi de o apă în care se termină aleile neobișnuite cu moartea oamenii te uită când le vorbești de aproape, agață de tine imagini ca de un perete proaspăt văruit și prind într-o plasă de fluturi trecutul muribund
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
suflul rotunjit de Duhul Lui și gura încălzită de Cuvântul Lui în vreme ce arunci din sertare toate impresiile uzate despre oameni îi surprinzi venind dinspre uși cu inima care își lipsea de când ai ales să faci pe plac nisipului și ai legat în lanț libertatea în numele dublurii ei fotoni când vorbim se întâmplă să amuțesc inundat de o prezență densă învăț să respir e senzația pe care o au siamezii când își împrumută inima unul altuia și norii îmbătați de fotoni intri
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]