2,434 matches
-
undeva,în adâncuri brațe descărnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbraca în întuneric sau se
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se-scunde lumina prin desișuri de ceață zăpada scrâșnește sub un zâmbet livid, se strâng primăveri pe sub iriși de gheață și
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
vinil, pereții scobesc pe sub pielea-ți de nucă strângându-ți la piept alinări de copil. Ce joc prins în oase e amarnica viață! dispari și apari,azi bătrân,mâine prunc, nu-i cale să-ntorci veșnicia din ceață scrisoare pe lespezi de uitări care plâng. Autor Doina Bezea Acest poem este dedicat tuturor celor care au ca și mine un părinte bolnav,și pe care viața l-a prins sub pânzele ireversibile ale fantasmelor! Zi minunată oameni dragi cu lin și
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
Acest poem este dedicat tuturor celor care au ca și mine un părinte bolnav,și pe care viața l-a prins sub pânzele ireversibile ale fantasmelor! Zi minunată oameni dragi cu lin și putere în suflet! Referință Bibliografică: SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
Și maci râzând spre soare! Am presărat Din gândul meu, Un zâmbet cald, Prin picâturile de ploaie! Străine, Lacrima-i a mea! Și dorul și durerea Și revolta! Și nu le-mpart cu nimenea! Am să le-ngrop adânc, Sub lespede-n grădină. Citește mai mult Străine,Visul e al meu! Și cântecul și zborulși lumina!Le-am adunat în nopțiTârzii, cu ger,În zile înnorate,Cu furtună!Am împletit cununiDin grâuCu spicul coptși maci râzând spre soare!Am presăratDin gândul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
grâuCu spicul coptși maci râzând spre soare!Am presăratDin gândul meu,Un zâmbet cald,Prin picâturile de ploaie!Străine,Lacrima-i a mea!Și dorul și durereași revolta! Și nu le-mpart cu nimenea! Am să le-ngrop adânc,Sub lespede-n grădină.... XXXII. DACĂ VÂNTUL, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016. Dacă vântul, Lacrima-și așterne Peste frunze, Peste ramul crud; Peste iarba verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața pală, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și îmi număra ... Citește mai mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
catapetesme de cuvinte, de turle și de sarcofagii de cuvinte. Cuvântul construit poate să aibă gust și mireasmă; poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară prin frunze”. Elena Buică-Buni
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
în anul 1720, a adus în țară osemintele soțului ei, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, și înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou, între mormântul lui Ion Mavrocordat și cel al lui Grigorie Brâncoveanu. Nu s-a scris numele voievodului pe lespedea de pe mormânt de teama turcilor, dar pe aceasta se poate distinge, săpată în piatră stema Țării Românești, ca semn că acolo odihnește domnitorul acesteia. La inițiativa fostului Patriarh al României Miron Cristea, în anul 1934, cu prilejul praznicului Sfinților Împărați
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
eforturi, doamna Marica Brâncoveanu a reușit să aducă în țară osemintele voievodului, înmormântându-le în una din ctitoriile soțului ei, biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București. De teamă să nu fie profanat de turci, mormântul a fost acoperit cu o lespede de marmură albă, fără însemnele domnești. Doar inscripția discretă cu stema Țării Românești și candela de argint de deasupra mormântului au fost singurele indicii, pe care 200 de ani mai târziu le-a descifrat Nicolae Iorga, că acolo odihnea Sfântul
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
pământului, poate pentru a Împiedica explorarea să Înainteze. Sau pentru a Întemnița niște forțe care, altminteri, s-ar fi revărsat peste suprafața Pământului. Fundul criptei era constituit dintr-un cerc de cel puțin zece brațe În diametru. Era pavat cu lespezi neregulate din bazalt, roase de vreme, iar pe mijloc se aduna Într-o baltă apa care picura de sus. Pe ultimele trepte cineva lăsase mai multe mucuri de lumânări. Luă unul: fusese fabricat nu demult: ceara era Încă moale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sportivă stupidă mai presus de viețile a patru oameni. Acela este un sălbatic! Eu sunt doar un tuareg pașnic care n-a avut probleme cu nimeni până când ați apărut dumneavoastră pe-aici. Se așternu o lungă tăcere. Părea că o lespede grea căzuse deodată pe umerii nou-veniților, care, probabil, nu se așteptau la o asemenea cerere. În cele din urmă, după ce se scărpină în părul blond care-i cădea în ochi, cel numit Yves Clos zise: — Trebuie să înțelegeți că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate. Ceva mai jos aceeași ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar Înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre funerare cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de patruzeci de ani, tristețea poetului — Niciodată nu mi-am Închipuit că tu poți să fii atît de... — N-ai vrea să ne ridicăm, altfel devin patetic. CÎnd merg gîndesc mai coerent. O cotiră pe o alee desfundată. Cruci și lespezi Îngrămădite de-a valma În mormane informe. Morminte surpate cu ochiuri de apă galbenă, miloasă. — Privește cum arată realitatea; stenică și plină de optimism. Tablourile mele sînt prea terifiante. Nu sînt reprezentative. Noroc cu morții ăștia că ei au reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai mult ca sigur fusese nevoie de brațele unui bărbat destul de puternic pentru a o ciopli și șlefui atât de minunat. „Uniunea Scriitorilor din Jackson City”... cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acoperit de dărâmături. Imediat, prin praful care plutea în aer, Ileana și Calistrat se repeziseră la el, înfricoșați că își pierduse viața. Trupul lui nu se vedea și începuseră să îndepărteze cu mâinile goale pietrele căzute peste el. De sub o lespede uriașă se auzeau gemetele inspectorului. Disperată, Ileana trăgea din răsputeri de aceasta, fără însă a o putea mișca. Calistrat o cuprinsese cu brațele, oprind-o. Încetează! se răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la unul din capete și, în curând, reușiseră să ajungă la Cristian. Era aproape inconștient, plin de vânătăi și zgârieturi, dar în viață. Norocul îi surâsese, suflul exploziei îl aruncase la pământ între două bucăți masive de piatră, ca două lespezi. Deasupra se prăbușise o alta, ce se oprise pe marginea superioară a primelor două, protejându-l ca într-o cutie. Îl trăseseră afară și îl întinseseră pe iarbă la umbră. Ileana îi așezase capul în poală și, cu o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercase să se frece cu prosopul aspru dar constată că nu era deloc ușor. Pe zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau pline de escoriații urâte iar ochiul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oaselor bătrânului în pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat. Nu gra vase pe ea decât numele Calistrat, nimic altceva. Cine știa când se născuse moșneagul? Iar să treacă acolo numai anul morții, nu-i plăcuse. Mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătaia vîntului, fîlfîind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici cînd să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținînd o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și-n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Însă dumneavoastră aveți o cheie paspartu, bănuiesc. Chiar dacă Îi spuneți individului ăluia că nu... Să nu-mi spuneți că nu muriți de curiozitate să aflați ce-i Înăuntru. Doña Aurora mă privi pieziș. — SÎnteți un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că a asasinat pe cineva, Domnule președinte, nimeni nu știe sigur câți oameni au fost omorâți în acele zile, s-a hotărât că toate cadavrele găsite erau rezultatul unor accidente sau al unor cauze naturale și s-a așezat o lespede peste chestiunea respectivă, Până și lespezile cele mai grele pot fi date la o parte, Așa este, domnule președinte, dar părerea mea este că trebuie să lăsăm această lespede acolo unde se află, îmi imaginez că nu există martori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
președinte, nimeni nu știe sigur câți oameni au fost omorâți în acele zile, s-a hotărât că toate cadavrele găsite erau rezultatul unor accidente sau al unor cauze naturale și s-a așezat o lespede peste chestiunea respectivă, Până și lespezile cele mai grele pot fi date la o parte, Așa este, domnule președinte, dar părerea mea este că trebuie să lăsăm această lespede acolo unde se află, îmi imaginez că nu există martori care să fi asistat la crimă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
accidente sau al unor cauze naturale și s-a așezat o lespede peste chestiunea respectivă, Până și lespezile cele mai grele pot fi date la o parte, Așa este, domnule președinte, dar părerea mea este că trebuie să lăsăm această lespede acolo unde se află, îmi imaginez că nu există martori care să fi asistat la crimă, iar dacă în acel moment au existat, nu erau decât niște orbi printre alți orbi, ar fi absurd, o prostie, să fie dusă femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]