971 matches
-
durere, provocate de împrejurări istorice dramatice. Partea a doua, de o altă factură, are în centrul interesului pe domnitorul Mihai Racoviță, urmărit în cele trei domnii alternative ale sale. Domn plin de calități și popular cu supușii, cum îl prezintă letopisețul, el nu este scutit de intrigile la Poartă ale lui Constantin Brâncoveanu, ale cărui manevre aduc în scaunul Moldovei când pe Antioh Cantemir, când pe Nicolae Mavrocordat, figuri contrastante, ce pun în evidență și mai mult meritele celui admirat. Fire
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
Mare cu suedezii, tratatul încheiat de țar cu Dimitrie Cantemir, considerat de cronicar un act „nesocotit”. Sfârșitul cronicii este consacrat domniei lui Grigore II Ghica, domn ce aducea îmbunătățiri sociale (reducerea birurilor) și culturale (deschiderea unor școli). Valoarea literară a letopisețului se susține prin portretistica bogată și prin caracterul memorialistic al multor pasaje. Ediții: Letopisițul Țării Moldovii de la domnia lui Istrati Dabija Vv. până la a triea domnie a lui Mihai Racoviță Vv. (publ. N. Bălcescu și A.T. Laurian), „Magazin istoric
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
Dabija Vv. până la a triea domnie a lui Mihai Racoviță Vv. (publ. N. Bălcescu și A.T. Laurian), „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846; ed. în Letopisițile Țării Moldovii, III, publ. M. Kogălniceanu, Iași, 1852, 7-80, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 3-95. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 179-191; Constantin Giurescu, Introducere la Letopisețul Țării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir. 1661-1705, București, 1913; Lăudat
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
1846; ed. în Letopisițile Țării Moldovii, III, publ. M. Kogălniceanu, Iași, 1852, 7-80, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 3-95. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 179-191; Constantin Giurescu, Introducere la Letopisețul Țării Moldovei de la Istratie Dabija până la domnia a doua a lui Antioh Cantemir. 1661-1705, București, 1913; Lăudat, Ist. lit., I, 301-311; Piru, Ist. lit., I, 366-370; Ursu, Memorialistica, 194-195, 203-204; Dicț. lit. 1900, 246. A.Sm.
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
atribuit lui Ștefan Pădure. Partea originală a cronicii se inspiră din cea a lui Radu Popescu pentru genealogia encomiastică a Ghiculeștilor și pentru unele domnii muntene. În mod inedit, textul încorporează documente oficiale orientale traduse de Amiras. La rândul său, letopisețul este unul dintre izvoarele unei compilații anonime păstrate în limba greacă, numită Cronica Ghiculeștilor, referitoare la istoria Moldovei dintre 1695 și 1754. Cronica urmărește, într-o succesiune evenimențială și portretistică, domnitorii pământeni și fanarioți, relațiile lor cu boierimea autohtonă și
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
de Amiras, a fost transpusă în franceză de Nicolas Génier, în 1741. Ediții: Cronica anonimă a Țării Moldovei care se începe de la domnia lui Istrati Dabija Vv. și se sfârșește cu domnia lui Grigore Ghica Vodă cel bătrân (1662-1735), în Letopisețele Țării Moldovei, III, publ. M. Kogălniceanu, Iași, 1852, 85-174, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 99-180; Cronica anonimă a Moldovei. 1661-1729, îngr. și introd. Dan Simonescu, București, 1975. Repere bibliografice: Iorga, Ist.
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
anonimă a Țării Moldovei care se începe de la domnia lui Istrati Dabija Vv. și se sfârșește cu domnia lui Grigore Ghica Vodă cel bătrân (1662-1735), în Letopisețele Țării Moldovei, III, publ. M. Kogălniceanu, Iași, 1852, 85-174, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 99-180; Cronica anonimă a Moldovei. 1661-1729, îngr. și introd. Dan Simonescu, București, 1975. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 381-391; Piru, Ist. lit., I, 386-390; Ist. lit., I, 592-596; Dicț
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
fost primul lor domn sau voievod, de la anul întâi de la facerea lumii 6860, iar de la nașterea Domnului 1352), versiune, transmisă în limba polonă, a cronicii scrise la Curtea lui Ștefan cel Mare, precum și a analelor ulterioare. Oferă informații prelucrate după letopisețul oficial (o variantă înrudită grupei de manuscrise de la Putna) pentru un interval cuprins între 1352 și 1552, de-aici încolo până la final (1564), un narator mai liber și mai implicat în relatare luând ca sursă mărturiile contemporanilor. Cu un suport
CRONICA MOLDO-POLONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]
-
Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, București, 1895, 103-137; ed. în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, îngr. P. P. Panaitescu, București, 1959, 164-187. Repere bibliografice: Bogdan, Scrieri, 302-315, 346-372, 398-406; Iorga, Ist. lit., I, 158-160; Minea, Letopisețele, passim; Cartojan, Ist. lit., I, 30-38; Ciobanu, Ist. lit. (1989), 63-64; G. Mihăilă, Epoca lui Ștefan cel Mare, LRV, I, 26-41; Ist. lit., I, 258-264, 279; Piru, Ist. lit., I, 19-24; Panaitescu, Contribuții, 71-73, 125-153; Chițimia, Probleme, 24-25; Mihăilă, Contribuții
CRONICA MOLDO-POLONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286526_a_287855]
-
, (Istoria lui Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă, carele au făcut multe războaie cu turcii pentru creștinătate), cronică scrisă între 1602 și 1608, inclusă în Letopisețul cantacuzinesc. În cancelaria domnească a lui Mihai Viteazul, marele logofăt Teodosie Rudeanu (fratele Simei, cea care a dictat cuvintele ca de cronică de pe piatra de mormânt a soțului ei, Stroe Buzescu) scria - în slavonă sau poate în română -, sub supravegherea
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
au ajuns până la noi decât forme parțiale și prelucrate: la Baltazar Walther, la Szamosközy (prin Petru Grigorovici Armeanul), în memoriile adresate de domnitor unor participanți la Liga Sfântă. Deși nu toți istoricii literari sunt de aceeași părere, varianta preluată de Letopisețul cantacuzinesc în secolul al XVII-lea reprezintă, probabil, o prelucrare venită din familia Buzeștilor. O crâncenă rezistență antiotomană animă Cronica domniei lui Mihai Viteazul (în forma transmisă de Letopisețul cantacuzinesc). După câteva decenii de certuri fie între diferitele familii boierești
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
nu toți istoricii literari sunt de aceeași părere, varianta preluată de Letopisețul cantacuzinesc în secolul al XVII-lea reprezintă, probabil, o prelucrare venită din familia Buzeștilor. O crâncenă rezistență antiotomană animă Cronica domniei lui Mihai Viteazul (în forma transmisă de Letopisețul cantacuzinesc). După câteva decenii de certuri fie între diferitele familii boierești, fie între boieri și domni, turcii considerau că încercarea de a instaura un pașalâc în Țara Românească se putea repeta, susținută de infiltrarea lor economică anterioară. Răspunsul dur al
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
Povestea lui Simion Vodă (personajele principale sunt tot Buzeștii), altele direct cu un rezumat după Matei al Mirelor. Ediții: Istoria lui Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă, carele au făcut multe războaie cu turcii pentru creștinătate, în Istoria Țării Românești (1290-1690). Letopisețul Cantacuzinesc, îngr. Constant Grecescu și Dan Simonescu, București, 1960, 54-79; Cronica domniei lui Mihai Viteazul (Cronica Buzeștilor), LRV, I, 85-114; Cronica lui Mihai Viteazul, îngr. și introd Dan Zamfirescu, București, 1981. Repere bibliografice: Ion G. Sbiera, Mișcări culturale și literare
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
I, 47; Panaitescu, Contribuții, 412-418; Ist. lit., I, 274-277; Ivașcu, Ist. lit., I, 118-120; Dicț. lit. 1900, 247; Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, 1981, 383-459; Velculescu, Scriere, 58-65; Cătălina Velculescu, Din nou despre „Cronica paralelă” și „Letopisețul cantacuzinesc”, RITL, 1994, 3. C.V.
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
a datorat nu lui Nicolae Mavrocordat, ci lui Ștefan Cantacuzino și altor Cantacuzini; unicul manuscris care ducea povestirea evenimentelor până aproape de mazilirea lui Brâncoveanu a stat multă vreme ascuns, rămânând necunoscut. I. mai editează două cronici moldovenești, Pseudo-Enache Kogălniceanu și letopisețul întocmit de Ioan Canta, identificând în autorul textului pe arhimandritul Vartolomei Măzăreanu. De asemenea, a descoperit și a demonstrat că medelnicerul Dumitrache este autorul lucrării Cronologia tabelară. Pentru primul volum din tratatul de Istoria literaturii române (1964) redactează două capitole
ILIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287515_a_288844]
-
1972; Însemnări pe cartea veche românească, București, 1973; Ecourile descoperirii tezaurului de la Pietroasa în presa vremii din Țara Românească, Buzău, 1983. Ediții: Radu Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), introd. edit., București, 1970; Pseudo-Enache Kogălniceanu, Ioan Canta, Letopisețul Țării Moldovii, introd. edit., București, 1987 (în colaborare). Repere bibliografice: Dan Simonescu, Prezentări bibliografice, MB, 1971, 7-9; Dumitru Velciu, Pseudo-Enache Kogălniceanu, Ioan Canta, „Letopisețul Țării Moldovii”, LL, 1988, 1. C.V.
ILIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287515_a_288844]
-
Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), introd. edit., București, 1970; Pseudo-Enache Kogălniceanu, Ioan Canta, Letopisețul Țării Moldovii, introd. edit., București, 1987 (în colaborare). Repere bibliografice: Dan Simonescu, Prezentări bibliografice, MB, 1971, 7-9; Dumitru Velciu, Pseudo-Enache Kogălniceanu, Ioan Canta, „Letopisețul Țării Moldovii”, LL, 1988, 1. C.V.
ILIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287515_a_288844]
-
a Universității din București, devenind preparator la Institutul de Construcții și profesor la Academia de Tehnică Militară. A fost după aceea conferențiar (1990) și profesor (din 1998) la Universitatea Biblică din București. Și-a susținut, în 1974, teza de doctorat, Letopisețele slavo-române înainte de Macarie. A debutat cu o recenzie în „Gazeta literară” (1964) și a colaborat la „Luminița”, „Contemporanul”, „Limbă și literatură”, „Arici pogonici”, „Cravatele roșii”, „Cutezătorii”, „Limbile moderne în școală”. Este redactor-șef al revistei „Mesaj literar”. D.-B. a
DECUSARA-BOCSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286712_a_288041]
-
colorat al trecerii de la vară la toamnă, în care totul se interiorizează, devenind peisaj sufletesc. Plopii de cronică, componentă independentă în ansamblul volumului, este o evocare a Tețcanilor lui George Enescu. Descripția transpune acum o geografie imaginară cu ecou de letopiseț, iar legenda capătă înțelesuri noi în grupajul închinat Meșterului Manole. Formal, poezia lui C. continuă să evolueze spre o severitate geometrică în Infranord (1981). Ciclul Înveșmântarea cu țărmul este un ecran, ce se vrea neutru, al zbuciumului sufletesc întru recuperarea
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
sunt ele încifrate în proverbele, zicătorile și în întreg folclorul românesc. A sondat adânc în scrierile cronicarilor Miron Costin (1633-1691) și Ion Neculce (1672-1745), dar s-a oprit mai ales asupra celei mai vechi scrieri în limba română din Moldova, Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche (c. 1590-1647), probabil, îmi place să cred, pentru că în acest letopiseț se afirmă pentru prima dată în istoriografia noastră ideea originii romane a românilor, precum și ideea unității românilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Miron Costin (1633-1691) și Ion Neculce (1672-1745), dar s-a oprit mai ales asupra celei mai vechi scrieri în limba română din Moldova, Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche (c. 1590-1647), probabil, îmi place să cred, pentru că în acest letopiseț se afirmă pentru prima dată în istoriografia noastră ideea originii romane a românilor, precum și ideea unității românilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania. Această direcție de cercetare inițiată de Traian Herseni a fost urmată și de alți psihosociologi (Nicolae Radu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Panului Dragoe, credința lui Andrieș și a Panului Giurgiu, credința Panului Draguș Viteazul, credința lui Astraviciu, credința Panului Vad, a Panului Ghidea, a Panului Costin, credința lui Opriș, credința tuturor boierilor Moldovenești..." etc. Dregătoriile sunt creația domnitorului Alexandru cel Bun. Letopisețele Moldovei (vol.I, p.138) ale lui Mihail Kogălniceanu, preluând spusele cronicarului Grigore Ureche, scria: „Tocmitau și Boieriile mari în Sfat, de chiverniseala țării și a pământului Moldovei", după care înșira dregătorii din timpul lui Alexandru cel Bun: Logofăt Mare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un loc de moară pe Racova... iazuri" cum se consemnează pe o piatră de mormânt care poartă înscrisă data de 1515, descoperită lângă biserica Sf. Ioan din Vaslui (M. Costăchescu „Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol. II, Iași, 1932). Letopisețele spun că în acest oraș a existat și un palat domnesc, făcut cu mult înainte de Biserica Sf. Ioan. „Ștefan Vodă cel Mare, aflânduse în palatul din Vaslui la 1471, a decapitat pe: Negrilă Paharnicul, Stolnicul Alexa și Vornicul Isaia, acuzați
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu acest prilej 40.000 de robi și că Pleanul luat de ei - oameni, vite, lucruri, acoperea tot șesul Trotușului, de la Ocnă și până mai jos de Rădeana, adică pe o lungime de 20 km, și aceasta sub ochii Domnului" (Letopisețe III, p. 64). „Este un fapt știut și netăgăduit că popoarele barbare în incursiunile lor prădătoare, nu se mulțumeau a lua cu ele banii, obiectele de preț și turmele locuitorilor țării prădate, dar că o mare parte a prăzii era
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cronicarul Ureche, a fost folosit și de Ștefan cel Mare în incursiunile sale din Ungaria și Polonia, ca cea din anul 1498, făcută în Polonia, Domnitorul „a adus 100.0 de robi în Moldova unde i-a și așezat" (Kogălniceanu, Letopisețe, I, p. 174). Și în altă parte („Opinia" 14 aprilie 1912) Ghibănescu continuă după 38 de ore cât a rămas la Cernăuți, referindu-se la Prut și albia lui: „Dar câtă jale de neam nu curse pe acest Prut, rău
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]